ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1202/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta G.(D.) G. împotriva deciziei nr. 124 din 21 noiembrie 2000 a Curții de Apel Ploiești – secția civilă. La apelul nominal se prezintă recurenta-reclamantă prin avocat C.M., precum și intimații-pârâți Primăria Municipiului Buzău și Consiliul Local Buzău, ambii reprezentați de consilier juridic A.G.. Procedura completă. Avocat C.M.solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate în apel și menținerea sentinței tribunalului. Consilier juridic A.G. solicită respingerea recursului și depune acte la dosar: Hotărârea nr. 121 din 14 septembrie 2000 a Consiliului Local Buzău, autorizația de construire nr. 419 din 8 decembrie 2000, planuri de situație privind terenul în litigiu.

C U R T E A Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta G.G.(fostă D.) a chemat în judecată Municipiul Buzău prin primar și Consiliul Local al Municipiului Buzău solicitând să fie obligați să-i retrocedeze suprafața de 247,35 m.p. teren situat în intravilanul localității, str. Transilvaniei nr. 22 A. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că imobilul proprietatea sa, teren în suprafață de 247,35 m.p. și construcții, dobândit cu act autentic de vânzare-cumpărare transcris la Grefa Tribunalului Buzău sub nr. 769/1950, a fost expropriat prin Decretul nr.110/1984. Deși construcțiile au fost demolate, terenul are în prezent aspectul unui teren viran și, ca urmare, scopul exproprierii nu a fost realizat, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 35 din Legea nr.33/1994.

Pârâții au formulat cerere reconvențională solicitând respingerea acțiunii iar în cazul admiterii acesteia, să fie obligat reclamantul la restituirea despăgubirilor, reactualizate, pe care le-a încasat de la expropriator. Prin sentința civilă nr.259 din 19 octombrie 2000, Tribunalul Buzău a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâți la retrocedarea unei suprafețe de 177,22 m.p. teren, identificat și delimitat potrivit raportului de expertiză tehnică și schiței-anexe, întocmite de expertul numit în cauză. Totodată, a admis în parte cererea reconvențională și a obligat pe reclamantă la restituirea sumei de 483.398 lei, despăgubire reactualizată calculată în raport de suprafața de teren expropriată.

S-a reținut, în motivarea soluției pronunțate, că “în scop de utilitate publică a fost utilizată numai suprafața de 70,82 m.p., rămânând nefolosită suprafața de 177,22 m.p., pentru care nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică, în condițiile legii” (pag. 5 alin. 4 – sentință). Investită cu soluționarea apelului declarat de pârâți, Curtea de Apel Ploiești, Secția civilă, l-a admis, prin decizia nr.124 din 21 noiembrie 2000 și a schimbat în tot sentința în sensul că a respins acțiunea și, prin consecință, și cererea reconvențională. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că exproprierea a fost motivată de necesitatea construirii unor artere de circulație fapt pentru care au fost demolate construcțiile de pe terenul expropriat.

Adăugând la aceasta și faptul că proprietara expropriată a încasat efectiv despăgubiri de la expropriator, rezultă că scopul exproprierii a fost realizat, fiind fără relevanță existența unei porțiuni de teren rămas liber. Împotriva deciziei instanței de apel reclamanta a declarat recurs solicitând casarea acesteia și menținerea sentinței. În motivarea recursului se susține, în esență, că exproprierea imobilului în cauză s-a dispus pentru construirea unei alei de trecere și a unui trotuar, pentru care expertul tehnic numit în cauză a constatat că a fost necesară doar o porțiune de 70,82 m.p., pentru diferența de 177,22 m.p., rămasă liberă, nefiind făcută o nouă declarare de utilitate publică în condițiile legii.

Dimpotrivă, intimații-pârâții au încheiat o convenție de colaborare cu o firmă străină pentru desfășurarea unor activități comerciale pe o suprafață de 3.000 m.p. teren în care se include și porțiunea revendicată de reclamantă. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 35 din Legea nr.33/1994, dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot cere retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică. Prin decizia nr. VI din 27 septembrie 1999 a Curții Supreme de Justiție – Secții Unite s-a hotărât, în interesul legii, cu putere obligatorie, că dispozițiile legale citate sunt aplicabile și în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor imobile expropriate anterior intrării în vigoare a Legii nr.33/1994, dacă nu s-a realizat scopul exproprierii.

În cauză, nu se contestă că prin Decretul nr.110/1984, care a vizat o suprafață de 62.152,44 m.p. cu construcții și împrejmuiri, în scopul realizării în Municipiul Buzău a unui număr de 1.669 apartamente și a dotărilor comerciale și tehnico-edilitare aferente, a fost expropriat și imobilul reclamantei, constând din teren și construcții. De asemenea, nu se contestă că supraedificatele existente pe teren au fost demolate, că reclamanta a încasat despăgubirile stabilite de expropriator, și că pe o porțiune din teren au fost construite căi de acces (trotuare de trecere), care - în condițiile în care nu s-a demonstrat că cele 1.669 apartamente nu au fost construite – reprezintă, (potrivit decretului de expropriere, dotări tehnico-edilitare aferente acestor locuințe (filele 18 – 19; 25 – 26 – 27 dosar de fond).

Acest fapt este demonstrat și de datele furnizate de raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză și schița-anexă, care amplasează porțiunea de 177,22 m.p. teren între trotuar – la 15 m. distanță și teren domeniu public, pe trei laturi, la distanțe de 16,65 m; 13,30 m și 10 m. Față de cele reținute, în mod temeinic și legal a reținut instanța de apel că scopul exproprierii a fost realizat, motiv pentru care decizia pronunțată va fi confirmată, prin respingerea recursului îndreptat împotriva acesteia, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G.(D.)G. împotriva deciziei nr. 124 din 21 noiembrie 2000 a Curții de Apel Ploiești – secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2003.