ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1202/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta

G.(D.) G.  împotriva deciziei nr.  124  din 21 noiembrie 2000  a Curții de Apel

Ploiești – secția civilă.

La apelul

nominal  se prezintă recurenta-reclamantă prin avocat C.M., precum și

intimații-pârâți Primăria Municipiului Buzău și Consiliul  Local Buzău, ambii

reprezentați de consilier juridic A.G..

Procedura

completă.

Avocat

C.M.solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate în apel și

menținerea sentinței tribunalului.

Consilier

juridic A.G. solicită respingerea recursului și depune acte la dosar: Hotărârea

nr. 121 din 14 septembrie 2000 a Consiliului Local Buzău, autorizația de

construire nr. 419 din 8 decembrie 2000, planuri de situație privind terenul în

litigiu.

C U R T E A

Asupra

recursurilor de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta

G.G.(fostă D.) a chemat în judecată Municipiul Buzău prin primar și Consiliul

Local al Municipiului Buzău solicitând să fie obligați să-i retrocedeze

suprafața de 247,35 m.p. teren situat în intravilanul localității, str.

Transilvaniei nr. 22 A.

În motivarea

acțiunii reclamanta a arătat că imobilul proprietatea sa, teren în suprafață de

247,35 m.p. și construcții, dobândit cu act autentic de vânzare-cumpărare

transcris la Grefa Tribunalului Buzău sub nr. 769/1950, a fost expropriat prin

Decretul nr.110/1984. Deși construcțiile au fost demolate, terenul are în

prezent aspectul unui teren viran și, ca urmare, scopul exproprierii nu a fost

realizat, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 35 din Legea nr.33/1994.

Pârâții au

formulat cerere reconvențională solicitând respingerea acțiunii iar în cazul

admiterii acesteia, să fie obligat reclamantul la restituirea despăgubirilor,

reactualizate, pe care le-a încasat de la expropriator.

Prin sentința

civilă nr.259 din 19 octombrie 2000, Tribunalul Buzău a admis în parte acțiunea

și a obligat pe pârâți la retrocedarea unei suprafețe de 177,22 m.p. teren,

identificat și delimitat potrivit raportului de expertiză tehnică și

schiței-anexe, întocmite de expertul numit în cauză. Totodată, a admis în parte

cererea reconvențională și a obligat pe reclamantă la restituirea sumei de

483.398 lei, despăgubire reactualizată calculată în raport de suprafața de

teren expropriată.

S-a reținut,

în motivarea soluției pronunțate, că “în scop de utilitate publică a fost

utilizată numai suprafața de 70,82 m.p., rămânând nefolosită suprafața de

177,22 m.p., pentru care nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică,

în condițiile legii” (pag. 5 alin. 4 – sentință).

Investită cu

soluționarea apelului declarat de pârâți, Curtea de Apel Ploiești, Secția

civilă, l-a admis, prin decizia nr.124 din 21 noiembrie 2000 și a schimbat în

tot sentința în sensul că a respins acțiunea și, prin consecință, și cererea

reconvențională.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că exproprierea a fost

motivată de necesitatea construirii unor artere de circulație fapt pentru care

au fost demolate construcțiile de pe terenul expropriat. Adăugând la aceasta și

faptul că proprietara expropriată a încasat efectiv despăgubiri de la

expropriator, rezultă că scopul exproprierii a fost realizat, fiind fără

relevanță existența unei porțiuni de teren rămas liber.

Împotriva

deciziei instanței de apel reclamanta a declarat recurs solicitând casarea

acesteia și menținerea sentinței.

În motivarea

recursului se susține, în esență, că exproprierea imobilului în cauză s-a

dispus pentru construirea unei alei de trecere și a unui trotuar, pentru care

expertul tehnic numit în cauză a constatat că a fost necesară doar o porțiune

de 70,82 m.p., pentru diferența de 177,22 m.p., rămasă liberă, nefiind făcută o

nouă declarare de utilitate publică în condițiile legii. Dimpotrivă,

intimații-pârâții au încheiat o convenție de colaborare cu o firmă străină

pentru desfășurarea unor activități comerciale pe o suprafață de 3.000 m.p.

teren în care se include și porțiunea revendicată de reclamantă.

Recursul nu

este fondat.

Potrivit art.

35 din Legea nr.33/1994, dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate

în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la

expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot

cere retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.

Prin decizia

nr. VI din 27 septembrie 1999 a Curții Supreme de Justiție – Secții Unite s-a

hotărât, în interesul legii, cu putere obligatorie, că dispozițiile legale

citate sunt aplicabile și în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor

imobile expropriate anterior intrării în vigoare a Legii nr.33/1994, dacă nu

s-a realizat scopul exproprierii.

În cauză, nu

se contestă că prin Decretul nr.110/1984, care a vizat o suprafață de 62.152,44

m.p. cu construcții și împrejmuiri, în scopul realizării în Municipiul Buzău a

unui număr de 1.669 apartamente și a dotărilor comerciale și tehnico-edilitare

aferente, a fost expropriat și imobilul reclamantei, constând din teren și

construcții.

De asemenea,

nu se contestă că supraedificatele existente pe teren au fost demolate, că

reclamanta a încasat despăgubirile stabilite de expropriator, și că pe o porțiune

din teren au fost construite căi de acces (trotuare de trecere), care -  în

condițiile în care nu s-a demonstrat că cele 1.669 apartamente nu au fost

construite – reprezintă, (potrivit decretului de expropriere, dotări

tehnico-edilitare aferente acestor locuințe (filele 18 – 19; 25 – 26 – 27 dosar

de fond). Acest fapt este demonstrat și de datele furnizate de raportul de

expertiză tehnică efectuat în cauză și schița-anexă, care amplasează porțiunea

de 177,22 m.p. teren între trotuar – la 15 m. distanță și teren domeniu public,

pe trei laturi, la distanțe de 16,65 m; 13,30 m și 10 m.

Față de cele

reținute, în mod temeinic și legal a reținut instanța de apel că scopul

exproprierii a fost realizat, motiv pentru care decizia pronunțată va fi

confirmată, prin respingerea recursului îndreptat împotriva acesteia, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta

G.(D.)G. împotriva deciziei nr. 124 din 21 noiembrie 2000 a Curții de Apel

Ploiești – secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi  26 martie   2003.