ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 117/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții Municipiul Buzău prin Primar și Consiliul local al Municipiului Buzău împotriva deciziei nr. 47 din 19 aprilie 2001 a Curții de Apel Ploiești – Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat: intimatele-reclamante T.V.și T.O.D., personal și asistate de avocat B.S., lipsind recurenții-pârâți. Procedura completă. Nefiind alte chestiuni prealabile Curtea dă cuvântul părților în susținerea și, respectiv, combaterea recursului. Avocat B.S. solicită respingerea recursului ca nefondat. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat. C U R T E A Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 14 august 2000 pe rolul Tribunalului Buzău reclamanții T.V.și T.O.D.-L.

au chemat în judecată pe pârâții Primăria municipiului București și Consiliul local al municipiului Buzău pentru obligarea la restituirea suprafeței de 288 m.p. situată în Buzău, str. Transilvaniei, nr. 7. În motivarea acțiunii s-a arătat că în baza Decretului 2/7 ianuarie 1986 a fost expropriată o casă de locuit – cu terenul aferent – de la adresa indicată. În prezent terenul este liber de construcții și nefolosit potrivit scopului exproprierii. Pârâții au depus o întâmpinare cerere reconvențională prin care au solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru că vizează un bun ce aparține domeniului public, iar scopul pentru care a fost expropriat imobilul este complex. În situația în care se admite acțiunea, s-a solicitat obligarea reclamanților la restituirea despăgubirilor actualizate, în raport de indicele de inflație la suma de 850.682 lei.

Tribunalul Buzău prin sentința civilă 12 din 24 ianuarie 2001, a admis acțiunea, a obligat pârâții să retrocedeze reclamantelor terenul de 288 m.p., așa cum s-a identificat prin expertiza efectuată în cauză. A fost admisă și cererea reconvențională formulată de pârâți și au fost obligate reclamantele la restituirea despăgubirilor încasate în contul terenului expropriat în raport de indicele de inflație la suma de 850.682 lei. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamantele sunt succesoarele (soție supraviețuitoare și fiica) lui T.V., care a cumpărat casa de locuit prin actul de vânzare-cumpărare 1221/1964. Exproprierea a fost dispusă pentru construirea a 964 apartamente și pentru edificarea de utilități tehnic-edilitare.

Au fost demolate construcțiile dar terenul nu a fost utilizat, potrivit scopului și nici nu a fost făcută o nouă declarație de utilitate publică. S-a mai constatat că o suprafață de 32,50 m.p. din terenul revendicat de reclamantă a format obiect de colaborare între Consiliul Local al Municipiului București și SC OMV România M. SRL București – cu clauza contractuală de modificare corespunzătoare a contractului în caz de retrocedare a terenului, parțial sau total, foștilor proprietari, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Curtea de Apel Ploiești prin decizia 47/19 aprilie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul Buzău. S-a considerat, în esență, că apărarea pârâților – în sensul că nu s-ar fi realizat lucrări de amploare datorită lipsei banilor și că se preconizează pentru viitor aceste lucrări – nu a fost dovedită și nu prezintă relevanță față de situația de fapt susținută de probele administrate în cauză.

Criticarea expertizei în apel, în lipsa formulării de observații cu ocazia judecății fondului de asemenea nu a fost primită. Împotriva acestei decizii au declarat apel pârâții care, invocând art. 204 pct. 7 și 9 C.proc.civ.,au criticat soluția pentru lipsa motivării, aceasta fiind în linii mari aceeași cu cea din sentința de fond, greșita interpretare a probelor când s-a reținut că nu există o declarație de utilitate publică și de altfel Legea 33/1994 nu retroactivează. S-a mai arătat că reclamantele au la îndemână procedura specială prevăzută de Legea 10/2001. Recursul este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele de mai jos. Decizia 47/19 aprilie 2001 este amplu motivată și analizează fiecare motive de apel, împrejurarea că se reiau argumente arătate în soluția de fond nu înseamnă lipsă de motivare mai ales când argumentarea se face în analizarea motivelor de apel.

Instanțele au reținut în mod corect că nu există o nouă declarație de utilitate publică indiferent că autoritățile chemate să dea o asemenea declarație au intenția de a dezvolta lucrări de această natură pe terenurile libere. Faptul că terenul este și la ora actuală neexploatat confirmă principiul instituit prin noua reglementare în materie de expropriere și care a fost respectat prin soluția dată. Acțiunea în revendicare a fost introdusă înainte de intrarea în vigoare a Legii 10/2001 și reclamanții înțelegând să continue acțiunea pe temeiul de drept indicat la momentul sesizării instanței au făcut alegerea despre care vorbește art. 47 din legea sus-arătată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâții Municipiul Buzău prin Primar și Consiliul local al Municipiului Buzău împotriva deciziei nr. 47 din 19 aprilie 2001 a Curții de Apel Ploiești – Secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2003.