ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 117/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții

Municipiul Buzău prin Primar și Consiliul local al Municipiului Buzău

împotriva deciziei nr. 47   din 19 aprilie 2001  a Curții de Apel Ploiești –

Secția civilă.

La apelul

nominal  s-au prezentat: intimatele-reclamante T.V.și T.O.D., personal și

asistate de avocat B.S., lipsind recurenții-pârâți.

Procedura

completă.

Nefiind alte

chestiuni prealabile Curtea dă cuvântul părților în susținerea și, respectiv,

combaterea recursului.

Avocat B.S.

solicită respingerea recursului ca nefondat.

Reprezentantul

Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.

C U R T E A

Asupra

recursului civil de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 14 august 2000 pe rolul Tribunalului Buzău reclamanții T.V.și

T.O.D.-L. au chemat în judecată pe pârâții Primăria municipiului București și

Consiliul local al municipiului Buzău pentru obligarea la restituirea

suprafeței de 288 m.p. situată în Buzău, str. Transilvaniei, nr. 7.

În motivarea

acțiunii s-a arătat că în baza Decretului 2/7 ianuarie 1986 a fost expropriată

o casă de locuit – cu terenul aferent – de la adresa indicată. În prezent

terenul este liber de construcții și nefolosit potrivit scopului exproprierii.

Pârâții au

depus o întâmpinare cerere reconvențională prin care au solicitat respingerea

acțiunii ca inadmisibilă pentru că vizează un bun ce aparține domeniului

public, iar scopul pentru care a fost expropriat imobilul este complex.

În situația în

care se admite acțiunea, s-a solicitat obligarea reclamanților la restituirea

despăgubirilor actualizate, în raport de indicele de inflație la suma de

850.682 lei.

Tribunalul

Buzău prin sentința civilă 12 din 24 ianuarie 2001, a admis acțiunea, a obligat

pârâții să retrocedeze reclamantelor terenul de 288 m.p., așa cum s-a

identificat prin expertiza efectuată în cauză. A fost admisă și cererea

reconvențională formulată de pârâți și au fost obligate reclamantele la

restituirea despăgubirilor încasate în contul terenului expropriat în raport de

indicele de inflație la suma de 850.682 lei.

Pentru a

pronunța această soluție instanța a reținut că reclamantele sunt succesoarele

(soție supraviețuitoare și fiica) lui T.V., care a cumpărat casa de locuit prin

actul de vânzare-cumpărare 1221/1964.

Exproprierea a

fost dispusă pentru construirea a 964 apartamente și pentru edificarea de

utilități tehnic-edilitare. Au fost demolate construcțiile dar terenul nu a

fost utilizat, potrivit scopului și nici nu a fost făcută o nouă declarație de

utilitate publică. S-a mai constatat că o suprafață de 32,50 m.p. din terenul

revendicat de reclamantă a format obiect de colaborare între Consiliul Local al

Municipiului București și SC OMV România M. SRL București – cu clauza

contractuală de modificare corespunzătoare a contractului în caz de retrocedare

a terenului, parțial sau total, foștilor proprietari, prin hotărâri

judecătorești  definitive și irevocabile.

Curtea de Apel

Ploiești prin decizia 47/19 aprilie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat

de Municipiul Buzău. S-a considerat, în esență, că apărarea pârâților – în

sensul că nu s-ar fi realizat lucrări de amploare datorită lipsei banilor și că

se preconizează pentru viitor aceste lucrări – nu a fost dovedită și nu

prezintă relevanță față de situația de fapt susținută de probele administrate

în cauză. Criticarea expertizei în apel, în lipsa formulării de observații cu

ocazia judecății fondului de asemenea nu a fost primită.

Împotriva

acestei decizii au declarat apel pârâții care, invocând art. 204 pct. 7 și 9

C.proc.civ.,au criticat soluția pentru lipsa motivării, aceasta fiind în linii

mari aceeași cu cea din sentința de fond, greșita interpretare a probelor când

s-a reținut că nu există o declarație de utilitate publică și de altfel Legea

33/1994 nu retroactivează. S-a mai arătat că reclamantele au la îndemână procedura

specială prevăzută de Legea 10/2001.

Recursul este

nefondat urmând a fi respins pentru considerentele de mai jos.

Decizia 47/19

aprilie 2001 este amplu motivată și analizează fiecare motive de apel,

împrejurarea că se reiau argumente arătate în soluția de fond nu înseamnă lipsă

de motivare mai ales când argumentarea se face în analizarea motivelor de apel.

Instanțele au

reținut în mod corect că nu există o nouă declarație de utilitate publică

indiferent că autoritățile chemate să dea o asemenea declarație au intenția de

a dezvolta lucrări de această natură pe terenurile libere. Faptul că terenul

este și la ora actuală neexploatat confirmă principiul instituit prin noua

reglementare în materie de expropriere și care a fost respectat prin soluția

dată.

Acțiunea în

revendicare a fost introdusă înainte de intrarea în vigoare a Legii 10/2001 și

reclamanții înțelegând să continue acțiunea  pe temeiul de drept indicat la

momentul sesizării instanței au făcut alegerea despre care vorbește art. 47 din

legea sus-arătată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de pârâții Municipiul Buzău prin Primar și Consiliul local al

Municipiului Buzău împotriva deciziei nr. 47 din 19 aprilie 2001 a Curții de

Apel Ploiești – Secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi  21 ianuarie   2003.