ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3592/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 9 iulie 2002 sub nr. 2581 pe rolul secției

civile a Tribunalului Buzău, M.F. în contradictoriu cu Primăria Municipiului

Buzău a contestat dispoziția nr. 239 din 12 iunie 2002 emisă de Primarul

Municipiului  Buzău prin  care  i  s-a respins  cererea  de restituire în

natură a terenului în suprafață de 356 m.p.

În motivarea acțiunii se arată că printr-un

contract de vânzare-cumpărare autentic a cumpărat o casă și teren suprafață de

356 m.p. la adresa mai înainte arătată.

Ulterior, ca urmare a unui decret de

expropriere, casa a fost demolată, s-au edificat niște construcții, dar a rămas

liberă o suprafață de teren de 134 m.p. pe care o solicită.

Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr. 353

din 2 septembrie 2002, a respins ca neîntemeiată contestația.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a

reținut că reclamanta împreună cu soțul său au cumpărat cu contractul de

vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1340/1975 o casă situată în Buzău.

În contract s-a făcut mențiunea expresă că

terenul nu a făcut obiectul vânzării, el urmând regimul prevăzut de art. 30 din

Legea nr. 58/1974 respectiv devenea proprietate de stat.

Ulterior prin Decretul nr. 96/1989 a fost

expropriată construcția, care a fost demolată.

În consecință, a reținut instanța, reclamanta nu

poate pretinde terenul care nu a fost niciodată în proprietatea sa.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

reclamanta invocând motive de nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență

că de la data cumpărării imobilului și până la data exproprierii a avut în

folosință terenul, iar în prezent o suprafață de 134 m.p. a rămas liberă de

construcții.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr.

123 din 4 noiembrie 2002, a respins ca nefondat apelul, reținând că în mod

legal și temeinic tribunalul a respins contestația întrucât reclamanta nu a

deținut niciodată în proprietate terenul în suprafață de 356 m.p., deci nu este

îndreptățită să i se restituie imobilul revendicat.

Reclamanta a declarat în termen legal recurs

împotriva acestei decizii invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

respectiv că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

În acest sens recurenta a arătat că odată cu

cumpărarea locuinței ea ar fi trebuit să devină și proprietara terenului, dar

datorită legislației abuzive din acea epocă, terenul a trecut în proprietatea

statului abuziv și în consecință ea este persoana îndreptățită, conform

prevederilor Legii nr. 10/2001, să i se retrocedeze terenul.

Mai arată recurenta că ulterior,

printr-un decret de expropriere, locuința i-a fost luată și demolată, iar în

prezent există o suprafață de 134 m.p. pe care nu au fost edificate

construcții, după expropriere.

Recursul este nefondat.

Este de reținut în primul rând că în

conformitate cu prevederile art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001 „sunt

îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în

restituire în natură sau, după caz, prin echivalent,

a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor

la data preluării în mod abuziv a acestora”.

Reclamanta, astfel cum în mod legal și temeinic

au reținut instanțele de fond și apel nu a fost niciodată proprietara terenului

de 356 m.p.

În actul invocat de către reclamantă, respectiv

contractul de vânzare-cumpărare nr. 1340 din 20 mai 1975 se prevede în mod

expres că terenul în suprafață de 356 m.p. „nu formează obiectul acestui

contract și urmează regimul prevăzut de art. 30 din Legea nr. 58/1974” deci

aceasta a cumpărat numai construcțiile, terenul fiind preluat de către stat.

Prin Decretul nr. 96/1989 statul a expropriat și

demolat locuința cumpărată de către reclamantă, pentru care, astfel cum

precizează chiar reclamanta în „Notificarea” existentă la dosarul de fond, a

primit despăgubiri.

În consecință terenul pe care reclamanta îl

solicită nu a fost niciodată în proprietatea reclamantei, deci el nu poate fi

retrocedat prin procedura instituirii de Legea nr. 10/2001.

Astfel fiind, față de considerentele mai înainte

arătate urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de M.F.

împotriva deciziei nr. 123 din 4 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2003.