ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 333/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la 19 august

2003, reclamanta A.F.P. Galați a chemat în judecată pârâtele SC L. SRL Galați

și SC I.O. SRL, prin lichidator judiciar, solicitând anularea facturii fiscale

din 12 martie 2003, prin care cele două pârâte au materializat convenția de

vânzare cumpărare a unor bunuri mobile.

Tribunalul Galați, secția comercială,

prin sentința civilă nr. 321 din 24 februarie 2004 a admis acțiunea și a

constatat nulitatea actului de dispoziție efectuat potrivit facturii fiscale din

12 martie 2003 emisă de SC I.O. SRL Galați, în calitate de vânzător și pârâta

SC I. SRL Galați, în calitate de cumpărător.

În pronunțarea acestei hotărâri,

instanța a reținut că vânzătoarea SC I.O. SRL, la data vânzării, nu mai putea

să dispună asupra înstrăinării bunurilor din factura din 12 martie 2003 și

anume, șase rezervoare exterioare din polistif cu capacitate de 10.000 litri /buc,

întrucât erau sechestrate conform procesului verbal din 24 iulie 2002, de către

reclamantă, în vederea realizării creanțelor de peste 30.000.000.000 lei,

conform actelor de executare silită.

S-a mai reținut că, somația de

executare din 19 august 2002 pe numele SC I.O. SRL la care se referea procesul

verbal de imobilizare și sechestrare din 24 iulie 2002, au fost menționate în

registrul de transcripțiuni al Judecătoriei Galați din 19 septembrie 2002,

pentru a fi opozabile terților.

Ca urmare, la data încheierii

actului de dispoziție, bunurile erau indisponibilizate.

Ori, conform art. 73 alin. (2) din

O.G. nr. 61/2002 „orice act de dispoziție întreprins de debitor după

indisponibilizare este lovit de nulitate absolută”, astfel că este nul actul de

înstrăinare intervenit între cele două pârâte.

Împotriva sentinței menționate,

pârâta SC L. SRL a declarat apel prin care a susținut că nu s-a făcut dovada

sechestrării celor 6 cisterne ci, numai au fost identificate, astfel că nu era

aplicabil art. 73 din O.G. nr. 61/2002.

Curtea de Apel Galați, secția

comercială și contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 167 din 20 septembrie

2004 a admis apelul și modificând în tot sentința instanței de fond, a respins

acțiunea.

S-a reținut de către instanța de

apel că, măsura anulării facturii din 12 martie 2003 este nelegală, întrucât nu

era aplicabil art. 73 alin. (2) din O.G. nr. 61/2002, dat fiind faptul că

bunurile nu au fost sechestrate.

Procesul verbal de identificare

bunuri mobile din 24 iulie 2003 se referă la clădirea în suprafață de 9226 mp

în valoare de 23.963.975.574 lei, iar anexa în care figurează cele șase

rezervoare exterioare nu este semnată de persoanele ce au semnat procesul

verbal, de unde rezultă că nu a fost întocmit odată cu procesul verbal de

identificare.

Împotriva acestei ultime hotărâri

reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.,

susținând că este netemeinică și nelegală, întrucât:

- s-a făcut o interpretare greșită a

dovezilor depuse, procesul verbal din 24 iulie 2002, care nu este numai de

identificare ci și de indisponibilizare a bunurilor mobile a căror valoare este

cea din anexa acestui act;

- potrivit O.M.F. nr. 1741/1999 dat

în aplicarea O.G. nr. 11/1996, același formulat de identificare este și pentru

indisponibilizare bunuri;

- instanța de apel a ignorat

înscrierea în Carta funciară a indisponibilizării bunurilor.

Recursul este fondat, pentru

următoarele motive.

Ambele pârâte au nesocotit faptul că

bunurile în cauză erau indisponibilizate, fiind aplicabile prevederile art. 73 alin.

(2) din O.G. nr. 61/2002.

Tribunalul Galați prin încheierea

din 6 martie 2002 a dispus luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor

mobile și imobile ale SC I.O. SRL, pentru recuperarea creanței datorate la

bugetul statului.

Urmare acestei hotărâri, la 24 iulie

2002, organul de executare al reclamantei, A.F.P. Galați, a întocmit procesul

verbal de identificare bunuri, în a cărui anexe sunt trecute și bunurile mobile

în cauză.

Acest proces verbal, cu titulatura

de identificare bunuri, constituie potrivit O.M.F. nr. 1741/1999 și act de

indisponibilizarea bunurilor identificate, având efecte în acest sens și, ca

urmare, această indisponibilizare a fost menționată în cartea funciară.

A urmat la 19 august 2002, somația

emisă de reclamantă către pârâta SC I.O. SRL, proprietara bunurilor

indisponibilizate, pentru executarea silită care a fost notată în registrul de

evidență a Judecătoriei Galați sentința nr. 897 din 19 septembrie 2002 pentru

opozabilitate față de terți.

Ambele pârâte, cu nesocotirea

acestor acte, cu rea credință, au procedat la înstrăinarea bunurilor indisponibilizate.

Reținerea instanței de apel că

reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii specifice de sechestru și

indisponibilizare bunuri este contrară actelor dosarului.

Așa fiind, recursul urmează să fie

admis și decizia atacată să fie modificată în sensul respingerii apelului SC L.

SRL Galați și menținerii sentinței Tribunalului Galați nr. 321 din 24 februarie

2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta A.F.P. Galați, împotriva deciziei nr. 167 din 20 septembrie 2004 a

Curții de Apel Galați.

Modifică decizia atacată în sensul

că respinge apelul pârâtei SC L. SRL Galați.

I

revocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 31 ianuarie 2006.