ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3734/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3734/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Tg. Bujor prin sentința

civilă nr. 344 din 22 iunie 2005 a admis acțiunea formulată de

reclamanta SC C. SA cu sediul social în județul Galați împotriva

pârâtei SC A. SA cu sediul în comuna Suceveni județul Galați, în

sensul că a obligat pârâta să restituie reclamantei bunurile mobile

lăsate în depozit la data de 15 martie 2004, menționate în anexa la

contractul de garanție din 12 februarie 2003.

De asemenea a mai fost

obligată pârâta, în baza dispozițiilor art. 1075 C. civ. la plata

sumei de câte 1.000.000 lei rol, cu titlu de daune cominatorii pentru fiecare

zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii,

până la executarea efectivă, în natură, a obligației de

restituire a bunurilor mobile din anexa la contractul din 12 februarie 2003

și a respins cererea reconvențională formulată de

pârâtă, ca nefondată.

În fundamentarea acestei

soluții s-a reținut că reclamanta SC C. SA Galați, a

făcut dovada cu contractul de garanției din 12 februarie 2003 pentru

bunurile mobile din anexa la contract, iar prin procesul verbal din 15 martie

2004, că bunurile mobile au fost predate de către pârâta-debitoare

și adjudecate de către reclamantă în contul creanței, la

valoarea lor de inventar, bunuri ce au rămas în custodia pârâtei până

la ridicarea lor de către reclamantă și că, față

de probele administrate în cauză, acțiunea reclamantei a fost

dovedită.

Tribunalul Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială și de contencios

administrativ și fiscal, prin decizia comercială nr. 38 din 17

ianuarie 2006 a anulat ca insuficient timbrat recursul declarat de SC A. SA

Suceveni împotriva sentinței nr. 344 din 22 iunie 2005 a Judecătoriei

Tg. Bujor.

Ulterior, prin decizia

comercială nr. 142 din 16 martie 2006 a Tribunalului Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială și de contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă contestația în anulare a

deciziei civile nr. 38 din 17 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul

Galați și stabilit termen pentru soluționarea recursului pârâtei

SC A. SA Suceveni împotriva sentinței civile nr. 344 din 22 iunie 2005 a

Judecătoriei Tg. Bujor, pentru data de 19 aprilie 2006.

Prin decizia civilă nr.

271 din 16 mai 2006 Tribunalul Galați, secția comercială,

maritimă și fluvială și de contencios administrativ, a

admis recursul declarat de pârâta SC A. SA Suceveni împotriva sentinței

civile nr. 344 din 22 iunie 2005 pronunțată de Judecătoria Tg.

Bujor în dosarul nr. 310/2005, pe care a casat-o și a constatat că

Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și

fluvială și de contencios administrativ, este competentă a

soluționa cauza ca instanță de fond, deoarece obiectul

acțiunii îl reprezintă obligația de a face, respectiv o

acțiune comercială cu obiect neevaluabil în bani.

Prin sentința

comercială nr. 2339 din 6 noiembrie 2006 Tribunalul Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială și de contencios

administrativ, a respins ca nefondate acțiunea reclamantei SC C. SA

Galați și cererea reconvențională a pârâtei SC A. SA

Suceveni.

Pentru a decide astfel, s-a

apreciat că atât contractul de garanție încheiat între

părți cât și procesul verbal de preluare a bunurilor gajate de

către reclamantă încalcă prevederile art. 1689 alin. (2) C. civ.,

potrivit cărora este nulă orice stipulație prin care creditorul

s-ar autoriza să preia bunurile drept plată în schimbul datoriei, la

prețul de inventar fără o estimare făcută de

experți sau prin vânzare la licitație a acestora.

Reclamanta trebuia să

facă dovada a existenței debitului, iar apoi să ceară

încuviințarea efectuării unei expertize pentru evaluarea bunurilor

gajate, lucru pe care nu l-a efectuat.

Cererea

reconvențională a fost respinsă deoarece pârâta nu a făcut

dovada faptului că consimțământul acesteia a fost afectat de

viciul erorii și nu a indicat felul erorii.

Curtea de Apel Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr. 32/A din

13 aprilie 2007 a admis apelul declarat de reclamanta SC C. SA Galați

împotriva sentinței civile nr. 2339 din 6 noiembrie 2006 a Tribunalului

Galați, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a

admis acțiunea în obligația de a face formulată de

reclamantă și a obligat pârâta să restituie reclamantei bunurile

mobile lăsate în depozit la data de 13 martie 2004, conform anexei la

contractul de garanție din 12 februarie 2003, sub sancțiunea

plății de daune cominatorii de 800 lei (ron) pe zi de întârziere de

la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până

la îndeplinirea obligației.

Au fost menținute

celelalte dispoziții și a mai fost obligată pârâta către

reclamantă la plata sumei de 4,75 ron cu titlu de cheltuieli de

judecată în fond și în apel.

În esență, s-a

reținut că reclamanta este îndreptățită a primi

bunurile în litigiu, iar din probe a rezultat și titlul cu care

respectivele bunuri revin reclamantei, pârâta necontestând valabilitatea contractului

de garanție afectat contractului comercial perfectat între

părți.

Chiar instanța de fond

a reținut valabilitatea procesului verbal de executare din 15 martie 2004,

act care prin însușirea de către ambele părți a

căpătat forța obligatorie a unei convenții, reclamând din

partea debitoarei SC A. SA Suceveni păstrarea bunurilor menționate în

anexa de la contractul de garanție din 12 februarie 2003 până la

ridicarea lor de către noul proprietar.

Împotriva deciziei civile nr.

32/A din 13 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială, a promovat recurs pârâta SC

A. SA Suceveni, care în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. a

criticat pentru nelegalitate această hotărâre, solicitând modificarea

ei în totalitate, cu consecința ca pe fond să fie respinsă

acțiunea reclamantei SC C. SA Galați.

În dezvoltarea motivelor de

recurs s-a evocat împrejurarea că reclamanta SC C. SA nu și-a

respectat obligațiile contractuale, nu a precizat vreodată cuantumul

datoriilor, s-a autorizat de una singură să preia toate bunurile din

gaj drept plată în schimbul unei datorii ipotetice la un preț de

inventar, fără o estimare făcută de experți sau

licitație, prin încălcarea dispozițiilor art. 1689 C. civ.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin

cererea de recurs de societatea pârâtă, constată că acestea sunt

nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele

considerente.

Între părți a fost

încheiat contractul de garanție din 12 februarie 2003, prin care SC A. SA

Suceveni, în calitatea de debitoare s-a obligat să constituie în favoarea SC

C. SA Galați, în calitatea de creditoare, un drept de gaj, în vederea

garantării obligațiilor asumate conform contractului comercial din 12

februarie 2003. Prin libera manifestare de voință, la pct. 10 al

contractului de garanție a fost stipulat că, în caz de neplată a

sumelor datorate de debitoare, SC C. SA Galați va trece la valorificarea

gajului prin vânzare directă către terți, fără

licitație publică a bunurilor gajate, părțile căzând

de acord ca creditoarea să-și poată satisface creanța și

prin însușirea bunurilor afectate garanției fără a se mai

proceda la vânzarea acestora prin adjudecare a lor, în contul creanței.

S-a făcut dovada

că acest contract de garanție a fost înregistrat în Arhiva Electronică

de Garanții Reale Mobiliare.

Relevant, în contextul

descris anterior, este și procesul verbal din 15 martie 2004 încheiat

între aceleași părți, prin reprezentanții lor legali, care

constată, că urmare a neîndeplinirii de către SC A. SA Suceveni

a obligațiilor asumate prin contractul comercial din 12 februarie 2003,

garantate cu contractul din 12 februarie 2003 înregistrat la Arhiva

Electronică de Garanții Reale Mobiliare, s-a trecut la executarea

garanției reale mobiliare, conform Titlului VI din Legea nr. 99/1999,

procedându-se la luarea în posesie de către SC C. SA Galați, în mod

pașnic, a bunurilor în litigiu. De comun acord, cu această ocazie,

s-a mai precizat că bunurile mobile sunt predate de către debitoare

și adjudecate de SC C. SA Galați în contul creanței, la valoarea

de inventar, reevaluată, precizată în anexa la contract,

fără a se mai proceda la vânzarea acestora, în condițiile art. 10

din contractul de garanție, astfel debitul diminuându-se

corespunzător.

Acțiunea reclamantei

având ca obiect obligația de a face, respectiv restituirea bunurilor de

către pârâtă, apare pe deplin justificată, prin aceea că

bunurile identificate în contractul de garanție au rămas în custodia SC

A. SA Suceveni, acesteia din urmă revenindu-i obligația de înapoiere

a bunurilor mobile, fără nici o altă condiționare.

Pentru aceste rațiuni,

urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. SA

Suceveni prin lichidator judiciar SC I.E. SA Galați împotriva deciziei

civile nr. 32/A din 13 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

Galați, secția comercială, maritimă și fluvială,

în speță nefiind îndeplinită nici o cerință

prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC A. SA Suceveni prin lichidator judiciar SC I.E. SA Galați,

împotriva deciziei nr. 32A din 3 aprilie 2007, pronunțată de Curtea

de Apel Galați, secția comercială, maritimă și

fluvială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 11 decembrie 2008.