ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3734/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Tg. Bujor prin sentința civilă nr. 344 din 22 iunie 2005 a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA cu sediul social în județul Galați împotriva pârâtei SC A. SA cu sediul în comuna Suceveni județul Galați, în sensul că a obligat pârâta să restituie reclamantei bunurile mobile lăsate în depozit la data de 15 martie 2004, menționate în anexa la contractul de garanție din 12 februarie 2003. De asemenea a mai fost obligată pârâta, în baza dispozițiilor art. 1075 C. civ. la plata sumei de câte 1.000.000 lei rol, cu titlu de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii, până la executarea efectivă, în natură, a obligației de restituire a bunurilor mobile din anexa la contractul din 12 februarie 2003 și a respins cererea reconvențională formulată de pârâtă, ca nefondată.

În fundamentarea acestei soluții s-a reținut că reclamanta SC C. SA Galați, a făcut dovada cu contractul de garanției din 12 februarie 2003 pentru bunurile mobile din anexa la contract, iar prin procesul verbal din 15 martie 2004, că bunurile mobile au fost predate de către pârâta-debitoare și adjudecate de către reclamantă în contul creanței, la valoarea lor de inventar, bunuri ce au rămas în custodia pârâtei până la ridicarea lor de către reclamantă și că, față de probele administrate în cauză, acțiunea reclamantei a fost dovedită. Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia comercială nr. 38 din 17 ianuarie 2006 a anulat ca insuficient timbrat recursul declarat de SC A. SA Suceveni împotriva sentinței nr. 344 din 22 iunie 2005 a Judecătoriei Tg.

Bujor. Ulterior, prin decizia comercială nr. 142 din 16 martie 2006 a Tribunalului Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă contestația în anulare a deciziei civile nr. 38 din 17 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Galați și stabilit termen pentru soluționarea recursului pârâtei SC A. SA Suceveni împotriva sentinței civile nr. 344 din 22 iunie 2005 a Judecătoriei Tg. Bujor, pentru data de 19 aprilie 2006. Prin decizia civilă nr. 271 din 16 mai 2006 Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ, a admis recursul declarat de pârâta SC A. SA Suceveni împotriva sentinței civile nr. 344 din 22 iunie 2005 pronunțată de Judecătoria Tg.

Bujor în dosarul nr. 310/2005, pe care a casat-o și a constatat că Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ, este competentă a soluționa cauza ca instanță de fond, deoarece obiectul acțiunii îl reprezintă obligația de a face, respectiv o acțiune comercială cu obiect neevaluabil în bani. Prin sentința comercială nr. 2339 din 6 noiembrie 2006 Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ, a respins ca nefondate acțiunea reclamantei SC C. SA Galați și cererea reconvențională a pârâtei SC A. SA Suceveni.

Pentru a decide astfel, s-a apreciat că atât contractul de garanție încheiat între părți cât și procesul verbal de preluare a bunurilor gajate de către reclamantă încalcă prevederile art. 1689 alin. (2) C. civ., potrivit cărora este nulă orice stipulație prin care creditorul s-ar autoriza să preia bunurile drept plată în schimbul datoriei, la prețul de inventar fără o estimare făcută de experți sau prin vânzare la licitație a acestora. Reclamanta trebuia să facă dovada a existenței debitului, iar apoi să ceară încuviințarea efectuării unei expertize pentru evaluarea bunurilor gajate, lucru pe care nu l-a efectuat. Cererea reconvențională a fost respinsă deoarece pârâta nu a făcut dovada faptului că consimțământul acesteia a fost afectat de viciul erorii și nu a indicat felul erorii.

Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr. 32/A din 13 aprilie 2007 a admis apelul declarat de reclamanta SC C. SA Galați împotriva sentinței civile nr. 2339 din 6 noiembrie 2006 a Tribunalului Galați, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis acțiunea în obligația de a face formulată de reclamantă și a obligat pârâta să restituie reclamantei bunurile mobile lăsate în depozit la data de 13 martie 2004, conform anexei la contractul de garanție din 12 februarie 2003, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 800 lei (ron) pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la îndeplinirea obligației. Au fost menținute celelalte dispoziții și a mai fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 4,75 ron cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și în apel.

În esență, s-a reținut că reclamanta este îndreptățită a primi bunurile în litigiu, iar din probe a rezultat și titlul cu care respectivele bunuri revin reclamantei, pârâta necontestând valabilitatea contractului de garanție afectat contractului comercial perfectat între părți. Chiar instanța de fond a reținut valabilitatea procesului verbal de executare din 15 martie 2004, act care prin însușirea de către ambele părți a căpătat forța obligatorie a unei convenții, reclamând din partea debitoarei SC A. SA Suceveni păstrarea bunurilor menționate în anexa de la contractul de garanție din 12 februarie 2003 până la ridicarea lor de către noul proprietar. Împotriva deciziei civile nr. 32/A din 13 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a promovat recurs pârâta SC A. SA Suceveni, care în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. a criticat pentru nelegalitate această hotărâre, solicitând modificarea ei în totalitate, cu consecința ca pe fond să fie respinsă acțiunea reclamantei SC C. SA Galați. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că reclamanta SC C. SA nu și-a respectat obligațiile contractuale, nu a precizat vreodată cuantumul datoriilor, s-a autorizat de una singură să preia toate bunurile din gaj drept plată în schimbul unei datorii ipotetice la un preț de inventar, fără o estimare făcută de experți sau licitație, prin încălcarea dispozițiilor art. 1689 C. civ. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs de societatea pârâtă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente.

Între părți a fost încheiat contractul de garanție din 12 februarie 2003, prin care SC A. SA Suceveni, în calitatea de debitoare s-a obligat să constituie în favoarea SC C. SA Galați, în calitatea de creditoare, un drept de gaj, în vederea garantării obligațiilor asumate conform contractului comercial din 12 februarie 2003. Prin libera manifestare de voință, la pct. 10 al contractului de garanție a fost stipulat că, în caz de neplată a sumelor datorate de debitoare, SC C. SA Galați va trece la valorificarea gajului prin vânzare directă către terți, fără licitație publică a bunurilor gajate, părțile căzând de acord ca creditoarea să-și poată satisface creanța și prin însușirea bunurilor afectate garanției fără a se mai proceda la vânzarea acestora prin adjudecare a lor, în contul creanței.

S-a făcut dovada că acest contract de garanție a fost înregistrat în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare. Relevant, în contextul descris anterior, este și procesul verbal din 15 martie 2004 încheiat între aceleași părți, prin reprezentanții lor legali, care constată, că urmare a neîndeplinirii de către SC A. SA Suceveni a obligațiilor asumate prin contractul comercial din 12 februarie 2003, garantate cu contractul din 12 februarie 2003 înregistrat la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, s-a trecut la executarea garanției reale mobiliare, conform Titlului VI din Legea nr. 99/1999, procedându-se la luarea în posesie de către SC C. SA Galați, în mod pașnic, a bunurilor în litigiu.

De comun acord, cu această ocazie, s-a mai precizat că bunurile mobile sunt predate de către debitoare și adjudecate de SC C. SA Galați în contul creanței, la valoarea de inventar, reevaluată, precizată în anexa la contract, fără a se mai proceda la vânzarea acestora, în condițiile art. 10 din contractul de garanție, astfel debitul diminuându-se corespunzător. Acțiunea reclamantei având ca obiect obligația de a face, respectiv restituirea bunurilor de către pârâtă, apare pe deplin justificată, prin aceea că bunurile identificate în contractul de garanție au rămas în custodia SC A. SA Suceveni, acesteia din urmă revenindu-i obligația de înapoiere a bunurilor mobile, fără nici o altă condiționare.

Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. SA Suceveni prin lichidator judiciar SC I.E. SA Galați împotriva deciziei civile nr. 32/A din 13 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, în speță nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SA Suceveni prin lichidator judiciar SC I.E. SA Galați, împotriva deciziei nr. 32A din 3 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 11 decembrie 2008.