ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1438/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 2 februarie 2005

reclamanta SC N. SRL Nicorești cheamă în judecată pe pârâta SC M.O. SRL Tecuci

solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate nulitatea

contractului cu garanție imobiliară încheiat între părți și autentificat din 5

aprilie 2002, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 383

din 15 martie 2005 Judecătoria Tecuci declină competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția comercială, reținând incidența

în cauză a prevederilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Prin sentința comercială nr.

809 din 21 iulie 2005 Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și

fluvială și de contencios administrativ și fiscal, admite acțiunea formulată de

reclamantă, constată nulitatea contractului în litigiu, cu 1.010,90 lei

cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, reținând cauza ilicită a

contractului menționat prin care s-a încercat crearea unei aparențe de

legalitate de natură să mascheze încercarea de diminuare a patrimoniului

reclamantei, plata în avans către reclamantă a sumei înscrise în contract

nefiind dovedită a fi avut loc.

Prin decizia nr. 31/A din 24

februarie 2006 Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială,

admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței menționate pe care o

desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că

față de deschiderea față de pârâta apelantă a procedurii prevăzute de Legea nr.

64/1995 la 24 iunie 2005 prin sentința comercială nr. 277 din 24 iunie 2005 și

desemnarea ca administrator judiciar al acesteia a SC C. SRL Brăila,

administratorul societății pârâte nu mai avea calitatea de a reprezenta

societatea, în cauză impunându-se a fi fost introdus administratorul judiciar

desemnat de judecătorul sindic, singurul care putea legal să formuleze

apărările considerate necesare stabilirii adevărului, astfel că sentința

apelată nu s-a pronunțat în condiții de legalitate în ceea ce privește

reprezentarea pârâtei.

Recursul declarat de

reclamantă împotriva deciziei instanței de apel este respins ca nefondat prin

decizia nr. 557 din 7 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială, care reține că de la data desemnării de către judecătorul sindic a

administratorului judiciar al societății pârâte, căruia i s-au stabilit

atribuțiile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 64/1995, acesta a devenit

reprezentantul legal al societății debitoare, cu toate consecințele procesuale

ce decurg din acest fapt, cum corect a reținut instanța criticată prin recurs.

În rejudecare Tribunalul

Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ

și fiscal, prin sentința civilă nr. 2316 din 29 octombrie 2007, admite acțiunea

reclamantei și constată nulitatea contractului comercial cu garanție imobiliară

în cauză, cu 1.010,9 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei,

reținând, pentru a decide astfel, că nu s-a dovedit realitatea plății sumei de

300.000.000 lei (rol) împrejurare prin raportare la care scopul actului juridic

atacat este ilicit, întrucât prin aparențe de legalitate a acestui act, în

realitate s-a dorit diminuarea patrimoniului societății, încălcându-se astfel

dispozițiile art. 948 pct. 4 C. civ.

Apelul declarat de pârâtă

împotriva sentinței instanței de fond este admis de Curtea de Apel Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr. 58/A din 19 iunie 2008, prin

care instanța de control judiciar schimbă în tot sentința apelată în sensul că

respinge ca nefondată acțiunea reclamantei, reținând, în acest sens, că

reclamanta - intimată nu a răsturnat conținutul contractului autentic în

litigiu, aceasta invocând propria sa culpă constând în neînregistrarea în

contabilitatea sa a sumei primite la 5 aprilie 2002 cu titlu de preț plătit în

avans de la pârâta - apelantă, că în cauză nu a fost încălcat un interes

general spre a interveni sancțiunea nulității absolute a contractului autentic,

ci un interes individual al reclamantei intimate aflată în culpă, neefectuarea

înregistrărilor contabile la momentul încheierii actului în litigiu atrăgând

alte acțiuni, că prin actul autentic intervenit între părți s-a probat

înțelegerea licită dintre acestea, actul având un conținut clar în privința

acordului de voință al părților și a obiectului contractului, nefiind probată

nicio cauză de nulitate absolută a menționatului act.

Împotriva deciziei instanței

de apel reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea deciziei

recurate și pe fond respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de

judecată.

În fundamentarea recursului

său recurenta - reclamantă critică instanța de apel pentru a fi pronunțat o

hotărâre cu interpretarea eronată a dispozițiilor art. 5 C. civ., ignorând

încălcarea cu prilejul încheierii contractului în litigiu a unor dispoziții

legale imperative precum cele ale art. 12 din Legea nr. 82/1991 în conformitate

cu care „efectuarea de operațiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate,

sunt interzise”, ca și cele ale art. 6, art. 7 alin. (2), art. 2, art. 15 din

aceeași lege, dar și ale art. 968 C. civ. Recurenta reproșează instanței de

apel și greșita apreciere a probelor administrate în cauză, respectiv a

constatării întocmite de D.C.F. din D.G.F.P. Galați la 11 august 2004 și a

chitanțelor eliberate de recurentă pentru sumele primite de la intimată în

perioada imediat următoare încheierii contractului în litigiu.

Examinând recursul din

perspectiva motivului de nelegalitate invocat de recurentă se constată că

acesta nu este fondat, instanța de apel stabilind judicios că recurenta nu se

poate prevala de propria sa culpă, aceea de a nu fi înregistrat în evidențele

sale contabile primirea de la intimată a sumei menționate în contractul în

litigiu cu titlu de preț achitat în avans, pentru a obține nulitatea

respectivului contract, precum și că aceasta nu a dovedit caracterul ilicit al

cauzei contractului pentru a fi antrenată aplicarea dispozițiilor art. 948 C.

civ. coroborate cu art. 968 C. civ. și nici nu a fost în măsură să combată

conținutul contractului încheiat în formă autentică, semnat de reprezentantul

său legal care confirmă primirea de la intimata pârâtă a sumei de 300.000.000

lei (rol) cu titlu de preț achitat în avans, instanța criticată reținând corect

și că încălcarea dispozițiilor – evocate de reclamantă – din Legea nr. 82/1991

nu se sancționează cu nulitatea contractelor aferente.

Astfel fiind, cu aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul recurentei - reclamante

împotriva deciziei instanței de apel, decizie legală și temeinică, urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC N. SRL Nicorești împotriva deciziei nr. 58 din 19 iunie 2008 a

Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 mai 2009.