ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1438/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 2 februarie 2005 reclamanta SC N. SRL Nicorești cheamă în judecată pe pârâta SC M.O. SRL Tecuci solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate nulitatea contractului cu garanție imobiliară încheiat între părți și autentificat din 5 aprilie 2002, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 383 din 15 martie 2005 Judecătoria Tecuci declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția comercială, reținând incidența în cauză a prevederilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Prin sentința comercială nr. 809 din 21 iulie 2005 Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal, admite acțiunea formulată de reclamantă, constată nulitatea contractului în litigiu, cu 1.010,90 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, reținând cauza ilicită a contractului menționat prin care s-a încercat crearea unei aparențe de legalitate de natură să mascheze încercarea de diminuare a patrimoniului reclamantei, plata în avans către reclamantă a sumei înscrise în contract nefiind dovedită a fi avut loc.

Prin decizia nr. 31/A din 24 februarie 2006 Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței menționate pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că față de deschiderea față de pârâta apelantă a procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 la 24 iunie 2005 prin sentința comercială nr. 277 din 24 iunie 2005 și desemnarea ca administrator judiciar al acesteia a SC C. SRL Brăila, administratorul societății pârâte nu mai avea calitatea de a reprezenta societatea, în cauză impunându-se a fi fost introdus administratorul judiciar desemnat de judecătorul sindic, singurul care putea legal să formuleze apărările considerate necesare stabilirii adevărului, astfel că sentința apelată nu s-a pronunțat în condiții de legalitate în ceea ce privește reprezentarea pârâtei.

Recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanței de apel este respins ca nefondat prin decizia nr. 557 din 7 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, care reține că de la data desemnării de către judecătorul sindic a administratorului judiciar al societății pârâte, căruia i s-au stabilit atribuțiile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 64/1995, acesta a devenit reprezentantul legal al societății debitoare, cu toate consecințele procesuale ce decurg din acest fapt, cum corect a reținut instanța criticată prin recurs.

În rejudecare Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2316 din 29 octombrie 2007, admite acțiunea reclamantei și constată nulitatea contractului comercial cu garanție imobiliară în cauză, cu 1.010,9 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reținând, pentru a decide astfel, că nu s-a dovedit realitatea plății sumei de 300.000.000 lei (rol) împrejurare prin raportare la care scopul actului juridic atacat este ilicit, întrucât prin aparențe de legalitate a acestui act, în realitate s-a dorit diminuarea patrimoniului societății, încălcându-se astfel dispozițiile art. 948 pct. 4 C. civ.

Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței instanței de fond este admis de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr. 58/A din 19 iunie 2008, prin care instanța de control judiciar schimbă în tot sentința apelată în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamantei, reținând, în acest sens, că reclamanta - intimată nu a răsturnat conținutul contractului autentic în litigiu, aceasta invocând propria sa culpă constând în neînregistrarea în contabilitatea sa a sumei primite la 5 aprilie 2002 cu titlu de preț plătit în avans de la pârâta - apelantă, că în cauză nu a fost încălcat un interes general spre a interveni sancțiunea nulității absolute a contractului autentic, ci un interes individual al reclamantei intimate aflată în culpă, neefectuarea înregistrărilor contabile la momentul încheierii actului în litigiu atrăgând alte acțiuni, că prin actul autentic intervenit între părți s-a probat înțelegerea licită dintre acestea, actul având un conținut clar în privința acordului de voință al părților și a obiectului contractului, nefiind probată nicio cauză de nulitate absolută a menționatului act.

Împotriva deciziei instanței de apel reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate și pe fond respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. În fundamentarea recursului său recurenta - reclamantă critică instanța de apel pentru a fi pronunțat o hotărâre cu interpretarea eronată a dispozițiilor art. 5 C. civ., ignorând încălcarea cu prilejul încheierii contractului în litigiu a unor dispoziții legale imperative precum cele ale art. 12 din Legea nr. 82/1991 în conformitate cu care „efectuarea de operațiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise”, ca și cele ale art. 6, art. 7 alin. (2), art. 2, art. 15 din aceeași lege, dar și ale art. 968 C. civ.

Recurenta reproșează instanței de apel și greșita apreciere a probelor administrate în cauză, respectiv a constatării întocmite de D.C.F. din D.G.F.P. Galați la 11 august 2004 și a chitanțelor eliberate de recurentă pentru sumele primite de la intimată în perioada imediat următoare încheierii contractului în litigiu. Examinând recursul din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de recurentă se constată că acesta nu este fondat, instanța de apel stabilind judicios că recurenta nu se poate prevala de propria sa culpă, aceea de a nu fi înregistrat în evidențele sale contabile primirea de la intimată a sumei menționate în contractul în litigiu cu titlu de preț achitat în avans, pentru a obține nulitatea respectivului contract, precum și că aceasta nu a dovedit caracterul ilicit al cauzei contractului pentru a fi antrenată aplicarea dispozițiilor art. 948 C. civ.

coroborate cu art. 968 C. civ. și nici nu a fost în măsură să combată conținutul contractului încheiat în formă autentică, semnat de reprezentantul său legal care confirmă primirea de la intimata pârâtă a sumei de 300.000.000 lei (rol) cu titlu de preț achitat în avans, instanța criticată reținând corect și că încălcarea dispozițiilor – evocate de reclamantă – din Legea nr. 82/1991 nu se sancționează cu nulitatea contractelor aferente. Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul recurentei - reclamante împotriva deciziei instanței de apel, decizie legală și temeinică, urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC N. SRL Nicorești împotriva deciziei nr. 58 din 19 iunie 2008 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2009.