ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3199/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3199/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată, inițial, sub nr. 11438/121/2010 pe rolul Tribunalului Galați, secția civilă, reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Tecuci, județul Galați, Consiliul Local al Municipiului Tecuci, județul Galați, SC S. SRL Tecuci, SC F. SRL Tecuci, SC P. SRL Galați, G.I.C. și G.J. să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. V1. din 18 aprilie 2003 încheiat între pârâții Primăria Municipiului Tecuci, județul Galați, și SC S. SRL Tecuci, nr. V2./12 mai 2003, încheiat între pârâții Primăria municipiului Tecuci, județul Galați, și SC F. SRL Tecuci nr. 14898 din 11 aprilie 2003, încheiat între pârâții Primăria Municipiului Tecuci, județul Galați, și SC P. SRL Tecuci și V3.
din 25 iunie 2010, încheiat între pârâții SC F. SRL Tecuci și G.I.C. și G.J. Au mai solicitat obligarea pârâtei Primăria Municipiului Tecuci, județul Galați, să Ie restituie în natură imobilele situate în Tecuci, str. Ș.M., nr. X1. (fost nr. X2.) și nr. X3. (fost nr. X4.). să le plătească daune-interese pentru folosul nereaiizat, urmare a deținerii nejustificate de către pârâtă a celor două imobile, precum și obligarea tuturor pârâților la plata cheltuielilor de judecată. La termenul de judecată din data de 18 februarie 2011 reclamanții au înțeles să completeze cadrul procesual cu pârâtul Municipiul Tecuci, județul Galați, având în vedere dispozițiile art. 1 lit. i) și art. 21 din Legea nr. 215/2001, cerere admisă în conformitate cu dispozițiile art. 132 C. proc.
civ. La termenul de judecată din data de 21 martie 2011 (Dosar nr. 11438/121/2010) reclamanții, prin apărătorul ales, au depus la dosar o cerere prin care solicitau să se ia act că renunță la judecarea capetelor de cerere privind obligarea pârâtei Primăria Municipiului Tecuci să le restituie în natură imobilele în litigiu și Ia plata de daune-interese. La termenul de judecată din data de 14 aprilie 2011 apărătorul reclamanților a depus la dosar (Dosar nr. 11438/121/2010) procura specială dată acestuia de către reclamanți, prin care era împuternicit să renunțe la cererile privind revendicarea imobilelor și obligarea pârâtei Primăria Municipiului Galați ia plata de daune interese. Prin încheierea de ședință din data de 20 aprilie 2011 (Dosar nr. 11438/121/2010) prima instanță a dispus disjungerea capătului de cerere privind constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare și formarea unui nou dosar, care a fost înregistrat sub nr. 4315/121/2011.
Cu privire la capetele de cerere privind revendicarea imobilelor și obligarea pârâtei Primăria Municipiului Galați la plata de daune interese, prin încheierea din data de 20 aprilie 2011. s-a luat act de renunțarea Ia judecarea acțiunii, dându-se eficientă dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. Întrucât prin rezoluția nr. 12796 din 29 octombrie 2010 a Directorului O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galați (Dosar nr. 11438/121/2010) SC F. SRL Tecuci a fost radiată ca persoană juridică-profesionist, în cauză s-a invocat excepția lipsei capacității procesuale pasive a acestei pârâte și având în vedere dispozițiile art. 45 din Legea nr. 31/1990 și cererea reclamanților, Dosar nr. 11438/121/2010, a fost introdus ca pârât-succesor în drepturile și obligațiile persoanei juridice, asociatul unic al societății comerciale, C.M.
(încheierea de ședință din data de 18 februarie 2011, Dosar nr. 11438/121/2010 - și încheierea de ședință din data de 21 martie 2011. Prin încheierea de ședință din data de 30 septembrie 2011 prima instanță a dispus, la solicitarea pârâtului Municipiul Tecuci introducerea în cauză, în calitate de chemat în garanție, a Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice București. Pârâta SC F. SRL Tecuci a invocat excepția lipsei capacității sale de folosință, în condițiile în care a fost radiată din evidențele ORC de pe lângă Tribunalul Galați.
Pârâta SC F. SRL Tecuci a solicitat (Dosar nr. 11438/121/2010) fie respingerea acțiunii în baza excepțiilor deja invocate de celelalte părți, fie respingerea acțiunii, ca nefondată, motivat de faptul că la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare părțile au fost de bună-credință și au avut reprezentarea că sunt proprietari/cumpără de la adevăratul proprietar, cu atât mai mult cu cât în evidentele funciare nu existau elemente care să conducă la o idee contrară. Pârâtul Municipiul Tecuci, județul Galați, nu a formulat întâmpinare față de cererea de chemare în judecată. Pârâtul C.M. a solicitat (Dosar nr. 11438/121/2010) respingerea acțiunii în baza tuturor excepțiilor invocate până la momentul introducerii sale în cauză sau ca nefondată, reluând aceleași apărări ca și cele formulate de celelalte părti-pârâte.
Pârâta SC P. SRL Tecuci a invocat excepția necompetentei funcționale a, secției civile, a Tribunalului Galați, având în vedere că bunurile vândute au destinație comercială, contractul a fost încheiat în baza Legii nr. 550/2002, iar pârâtele sunt comercianți, ceea ce atrage competența funcțională a, secției comerciale, a aceleiași instanțe. Față de această excepție, în Dosarul nr. 4315/121/2011 (format ca urmare a disjungerii dispusa prin încheierea de ședința din data de 20 aprilie 2011) Tribunalul Galați, secția civilă, a apreciat-o ca fiind fondată, întrucât se pune în discuție un act juridic de comerț iar conform, dispozițiilor art. 3, art. 7 și art. 54 C. com. și art. 2 pct. 1 lit. a) teza a Il-a C. proc.
civ., competența aparține în primă instanță secției comerciale a tribunalului, și a transpus cauza pe rolul acestei din urmă secții. Pe rolul, secției comerciale, a Tribunalului Galați cauza a fost înregistrată sub nr. 4315/121/2011*, dar prin încheierea de ședință din data de 25 mai 2011 cauza a fost din nou transpusă pe rolul, secției civile, considerându-se că respectivele contracte de vânzare-cumpărare nu reprezintă acte de comerț. Întrucât C. proc. civ. nu reglementează conflictul negativ de competență între două secții ale aceluiași tribunal și având în vedere care secție a fost mai întâi învestită, Secția Civilă a reînregistrat cauza sub nr. 4315/121/2011**.
Pe calea cererii de chemare în garanție pârâta SC P. SRL Tecuci a solicitat obligarea pârâtului-chemat în garanție Consiliul Local al Municipiului Tecuci, județul Galați, la plata sumei de 150.000 RON (Dosar nr. 11438/121/2010), cu titlu de preț plătit pentru cumpărarea imobilului în litigiu, în cazul în care s-ar constata că actul său de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate. Pe calea cererii de chemare în garanție pârâtul Municipiul Tecuci, județul Galați, a solicitat (Dosar nr. 11438/121/2010) obligarea Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice București, ca, în cazul admiterii cererilor principale, chematul în garanție să fie obligat să plătească Municipiului Tecuci, județul Galați, valoarea bunurilor pierdute în favoarea reclamanților, motivat de faptul că bunurile au fost preluate abuziv de Stat în perioada comunistă și prin Legea nr. 10/2001 a fost recunoscută culpa Statului în preluarea imobilelor.
Prin întâmpinare chematul în garanție Statul Român a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție pentru lipsa calității sale procesuale pasive, întrucât nu poate răspunde pentru obligațiile stabilite în sarcina altor instituții statale. A mai susținut că însăși cererea de chemare în garanție este lipsită de obiect, în condițiile în care Municipiul Tecuci nu invocă nicio pretenție concretă față de chematul în garanție. Prin sentința civilă nr. 2201 din 7 decembrie 2011, Tribunalul Galați a respins, ca nefondată, cererea privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare V3. din 25 iunie 2010 încheiat între SC F. SRL Tecuci și G.I.C. și G.J. Totodată, a respins, ca nefondată, cererea privind obligarea reclamanților D.I.
și H.C. la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele: Având în vedere dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul a soluționat cu prioritate excepțiile invocate de părți. Astfel, prin încheierea din data de 9 noiembrie 2011 a admis excepțiile lipsei capacității procesuale pasive a pârâților Primăria Municipiului Tecuci, județul Galați și Consiliului Local al Municipiului Tecuci, județul Galați, respingând acțiunea principală formulată în contradictoriu cu acești pârâți și cererea reconvențională formulată de pârâta SC P. SRL Tecuci, pentru lipsa capacității procesuale pasive. Totodată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.M.
și a respins acțiunea promovată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă. De asemenea, a admis excepția prescripției extinctive privind cererea de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. V1./2003, nr. V2./2003 și nr. V3./2003 și a respins aceste cereri ca fiind prescrise sub aspect extinctiv, dar a respins ca nefondată excepția prescripției extinctive privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare V3./2010. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Statul Român și a respins cererea de chemare în garanție pentru acest motiv. Totodată, a respins, ca nefondată, excepția lipsei de interes în promovarea cererii principale și excepția prescripției extinctive privind cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC F. SRL Tecuci și pârâții G.I.C.
și G.J. Pentru a pronunța această hotărâre au fost avute în vedere următoarele considerente: Conform dispozițiilor art. 41 C. proc. civ. numai persoanele care au folosința drepturilor civile pot fi părți în proces. Potrivit art. 23 din Legea nr. 215/2001, republicată, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală sunt consiliile locale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive, rezolvând treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii. Conform art. 77 din același act normativ primarul, viceprimarul, secretarul unității admînistrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, care duce ia îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, republicată, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contracte și din alte raporturi stabilite cu alte persoane fizice sau juridice. Astfel, în proces trebuie să stea doar Municipiul Tecuci, autoritatea administrativ-teritorială care este titulară de drepturi și obligații stabilite în baza contractelor de vânzare-cumpărare contestate prin acțiune, iar nu și Primăria și Consiliul Local al Municipiului Tecuci, ce nu au capacitate procesuală de folosință pasivă. Cu privire Ia pârâtul C.M., introdus în cauză ia solicitarea reclamanților și SC F. SRL Tecuci, s-a apreciat că acesta nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu a dobândit drepturi și obligații automat prin încetarea persoanei juridice și radierea SC F. SRL Tecuci din evidențele O.R.C.
de pe lângă Tribunalul Galați. Mai mult decât atât, actul de vânzare-cumpârare nu a fost încheiat cu această persoană fizică și nu îi dă naștere în patrimoniul ei la drepturi sau obligații, pentru a putea sta în proces. Cu privire la excepția lipsei interesului în promovarea cererii principale s-a considerat că reclamanții au un interes, acela de a lăsa (retroactiv) fără efecte juridice un act juridic civil ce Ie este opus în satisfacerea propriului interes, acela de a redobândi posesia bunurilor din patrimoniul lor. Referitor Ia excepția prescripției extinctive a contractelor nr. V1./2003, nr. V2./2003 și nr. 14898/2003 prima instanță a făcut aplicarea disp. art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată, constatând că acțiunea putea fi promovată în cei mult un an de Ia data încheierii contractelor.
Referitor la contractul de vânzare-cumpărare V3./2010 încheiat între SC F. SRL Tecuci și, respectiv, G.I.C. și G.J. s-a constatat că, raportat la data încheierii Iui (25 iunie 2010) și data promovării acțiunii (29 octombrie 2010) termenul de un an nu s-a împlinit și astfel nu a intervenit prescripția extinctivă menționată de dispozițiile art. 46 alin. (4) și (5) din Legea nr. 10/2001, republicată. Chematul în garanție Statul Român nu a participat în nici un fel la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, nu a impus unității administrativ-teritoriale încheierea acestor contracte și, în conformitate cu dispozițiile art. 37 din Decretul nr. 31/1954, nu răspunde pentru obligațiile celorlalte instituții și organe de stat, nu are raporturi juridice cu Municipiul Tecuci în ceea ce privește încheierea contractelor, motiv pentru care nici nu are calitate procesuală pasivă în cererea de chemare în garanție.
Referitor Ia contractul de vânzare-cumpărare V3./2010, prima instanță a considerat că nu s-a făcut dovada că acesta conține vicii de fond sau de formă care să conducă la sancționarea lui cu nulitatea absolută, prin prisma motivelor de fapt și de drept indicate de reclamanți prin acțiune. Contractul a fost încheiat în anul 2010, în baza dispozițiilor art. 1295 C. civ., iar nu în baza Legii nr. 550/2002, și nu s-a făcut dovada că s-ar fi încercat fraudarea intereselor reclamanților prin acest contract. Din analiza acestui contract, prin prisma dispozițiilor art. 948 C. civ. (în special pct. 4 al normei juridice) și în raport de materialul probator administrat în cauză la solicitarea părților, prima instanță nu a constatat existența unei cauze ilicite la momentul încheierii contractului, motiv pentru care el nu poate fi sancționat cu nulitatea.
În condițiile în care nu s-a putut constata nulitatea contractului de vânzare-cumpărare prin care SC F. SRL a dobândit proprietatea nu s-a putut constata acest aspect nici la contractul subsecvent, dintre SC F. SRL Tecuci și, respectiv, G.I.C. și G.J. Imposibilitatea analizării nulității contractului nr. V2./2003 prin raportare la art. 24 din Legea nr. 550/2002 pune în imposibilitate de a aprecia că părțile din contractul de vânzare-cumpărare V3./2010 au încheiat acest contract cu rea-credință și s-ar impune sancționarea lui. Deși pârâții au solicitat obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, aceștia nu au depus la dosar nici un act din care să rezulte că ar fi avansat sume de bani cu acest titlu pentru soluționarea cauzei, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc.
civ. a respins această cerere, ca nefondată. Împotriva acestei sentințe civile, precum și încheierii din 9 noiembrie 2011, în termen legal, au declarat apel reclamanții D.I. și H.C., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a solicitat schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii, iar în subsidiar, s-a solicitat desființarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Prin decizia civilă nr. 851/A din 2 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții D.I. și H.C. împotriva sentinței civile nr. 2201 din 7 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 4315/121/2011**.
Au fost obligați apelanții să plătească suma de 8.000 RON cheltuieli de judecată, respectiv 4.000 RON către G.I.C. și 4.000 RON către SC S. SRL Tecuci. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele; Pornind de la situația premisă invocată de reclamanți în motivarea acțiunii în constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, respectiv decizia civilă nr. 571/2008 a Tribunalului Galați prin care s-a admis acțiunea acestora, formulată în baza Legii nr. 10/2001, în sensul că s-au anulat dispozițiile nr. 583 și 584/2003 emise de către Primăria Municipiului Tecuci și s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Tecuci, str. Ș.M. nr. X1., către reclamantul D.I.
și a celui din Tecuci, str. Ș.M. nr. X3., către reclamanta H.C., instanța de apel a considerat necesară lămurirea următoarelor aspecte: Art. 45 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 stabilește că actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării, alineatul următor ai acestui articol, stipulând expres că, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de Ia data intrării în vigoare a prezentei legi. Acest termen a fost prelungit succesiv prin O.U.G.
nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001. În cazul acțiunilor formulate potrivit art. 45 și 47 din Legea nr. 10/2001, legiuitorul a înțeles să dea prioritate soluționării acestora față de procedura de restituire începută în temeiul Legii nr. 10/2001, statuând, în art. 48 alin. (2) al acestei legi, că aceasta (procedura de restituire) este suspendată până Ia soluționarea acelor acțiuni, în constatare nulitate absolută, prin hotărâre judecătorească definitivă. În speță, reclamanții au înțeles să solicite, inițial, restituirea în natură a celor două imobile, să aștepte ca hotărârea judecătorească pronunțată în cererea de restituire imobil - în baza Legii nr. 10/2001, să rămână definitivă și irevocabilă și, ulterior, să solicite constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare (ce s-au încheiat cu privire la imobilele restituite).
Instanța de apel, verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, a reținut că situația premisă invocată în motivarea acțiunii în constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare nu putea să conducă, de Ia sine, ia admiterea, ca atare, a acțiunii formulate. De altfel, nici reclamanții nu au înțeles să invoce excepția autorității de lucru judecat, încercând doar să invoce în apărarea și susținerea acțiunii în nulitate, aspectele favorabile din considerentele hotărârii judecătorești pronunțate înainte de lămurirea irevocabilă a acelor acte de înstrăinare.
Faptul că în acea hotărâre a stat în calitate de pârât - Primăria Municipiului Tecuci - prin Primar, nu poate conduce Ia admiterea criticii privind greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive și a cetei privind prescripția extinctivă a dreptului la acțiune în constatare nulitate act, prima instanță făcând o corectă aplicare în cauză a disp. art. 23 din Legea nr. 215/2001, conform cărora autoritățile administrative publice, prin care se realizează autonomia locală, sunt consiliile locale - ca autorități deliberative și primării, ca autorități executive - rezolvând treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii. Întrucât unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, acestea sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contracte și alte raporturi stabilite cu alte persoane fizice sau juridice.
Corect a fost soluționată și excepția lipsei calității procesuale pasive a numitului C.M., acesta neputând dobândi drepturi și obligații odată cu încetarea personalității juridice și radierea SC F. SRL Tecuci din evidențele O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galați. Invocarea ca temei juridic al acțiunii în constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare, a dispozițiilor prevăzute de art. 24 din Legea nr. 550/2002, dincolo de orice alte discuții privind excepția prevăzută de art. 17 alin. (1) din aceeași lege, nu putea conduce la ignorarea normei imperative prevăzute de art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 cu privire la termenul în care poate fi exercitată o astfel de acțiune. Nici critica cenzurării contractului de vânzare - cumpărare V3/2010 încheiat între SC F. SRL Tecuci și pârâții G.I.C.
și J. prin prisma criteriilor prevăzute de art. 948 C. civ. nu poate fi primită, prima instanță reținând, justificat că, în imposibilitatea constatării nulității contractului de vânzare - cumpărare prin care SC F. SRL a dobândit proprietatea, nu s-a putut constata acest aspect nici la contractul subsecvent, motiv pentru care a apreciat că se impune cenzurarea acestuia - față de neîmplinirea termenului de 1 (un) an de la data încheierii contractului și până la promovarea acțiunii, prin referire Ia dispozițiile prevăzute de art. 948 C. civ., respectivul contract fiind încheiat în baza art. 1295 C. civ. și nu în baza Legii nr. 550/2002, cum greșit au invocat reclamanții. Cât privește pretinsa denaturare a considerentelor reținute în decizia civilă nr. 571/2008, atât timp cât prima instanță nu și-a fundamentat și argumentat soluția pe această hotărâre, instanța de apel nu a considerat necesară analiza acesteia.
Cât privește „bunul actual" Ia care face referire hotărârea Atanasiu ș.a contra României, publicată în M. Of. al României nr. 678 din 2 noiembrie 2010. Invocată de reclamanți în cauză, s-a reținut că cele două imobile cu privire Ia care s-a pronunțat decizia civilă nr. 571/2008 nu au intrat în patrimoniul proprietarilor, hotărârea respectivă nefiind pusă în executare. Împotriva acestei decizii au declarai recurs reclamanții aducându-i următoarele critici:
Hotărârea instanței de apel a fost dată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, deoarece aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cauză. Astfel, reclamanții au arătat că dispozițiile acestui articol de lege au fost valabile doar pentru perioada 14 februarie 2001 - 14 august 2002 (deoarece termenul a fost prelungit succesiv cu câte trei luni prin O.U.G. nr. 309/2001 și O.U.G. nr. 145/2001). Contractele de vânzare - cumpărare a căror nulitate absolută s-a cerut a fi constatată au fost încheiate în cursul anului 2003, în temeiul Legii nr. 550/2002, de aceea nu sunt aplicabile dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001. S-a susținut de către recurenți că instanța de apel nu a observat că temeiul juridic al acțiunii îl reprezintă dispozițiile art. 24 din Legea nr. 550/2002, care prevede că pentru spațiile comerciale trecute în proprietatea statului în condițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, procedurile de vânzare sunt suspendate de drept până la data încheierii procedurilor de restituire prevăzute de Legea nr. 10/2001, contractele încheiate cu încălcarea acestor prevederi fiind nule. Cum reclamanții au notificat unitatea deținătoare la data de 29 iunie 2001 iar imobilele au fost înstrăinate în cursul anului 2003, rezultă ca s-au încălcat respectivele dispoziții legale iar contractele sunt lovite de nulitate absolută,
Hotărârea instanței de apel a fost dată și cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 948 C. civ. În aceste sens, recurenții au arătat că respectivele contracte au o cauză ilicită, deoarece acestea au fost vândute deși erau indisponibilîzate prin Legea nr. 550/2002. Hotărârea instanței de apel a fost dată și cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat, cu referire Ia considerentele sentinței civile nr. 571 din 30 aprilie 2008 a Tribunalului Galați pronunțată în Dosarul nr. 3827/121/2007, potrivit cărora era posibilă restituirea în natură a imobilului situat în str. Ș.M. în pofida existenței contractului de vânzare - cumpărare din 18 aprilie 2003, soluția fiind menținută prin decizia civilă nr. 282/A/2008 a Curții de Apel Galați și decizia nr. 6839/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Instanța de apel a pronunțat o hotărâre care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. În acest sens, reclamanții- recurenți au arătat că afirmația instanței potrivit căreia acțiunea lor s-ar fi întemeiat pe dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 vine în contradicție cu realitatea că actele contestate au fost încheiate în anul 2003, concluzionând că nu ar fi putut cere anularea unor acte care nu existau la momentul Ia care dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 erau aplicabile. Și în ce privește fixarea taxei judiciare de timbru instanța de apel s-a contrazis, inițial apreciind că acțiunea reclamanților se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 550/2002, după care, în motivarea hotărârii s-a raportat la dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Hotărârea instanței de apel a fost dată cu greșita aplicare a legii și în ce privește lipsa calității procesuale a asociatului unic al SC F. SRL Tecuci, C.M., arătând că acesta are calitate procesuală pasivă, îmbogăținduse fără justă cauză după ce a vândut imobilul și a radiat societatea, aceste ultime acte petrecându-se după ce reclamanții au obținut o hotărâre judecătorească prin care li s-au restituit imobilele și au declanșat procedura de punere în executare. Și în ce privește lipsa calității procesuale pasive a Primăriei și a Consiliului Local Tecuci, reclamanții au arătat că hotărârea instanței de apel este dată cu greșita aplicare a legii, deoarece în practica instanțelor de judecată atât primăriile cât și consiliile locale au avut calitate procesuală, iar în speța de față una dintre aceste entități ar putea să se opună unei eventuale executări a hotărârii judecătorești. Hotărârea instanței de apei este greșită și în ce privește constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare V3. din 25 iunie 2010 deoarece s-a reținut că acest contract s-a încheiat în baza art 1295 C. civ., în realitate nulitatea acestui contract decurgând din imprejurarea că vânzătorul a dobândit dreptul de proprietate în baza contractului nr. V2./2003, contract care este lovit de nulitate absolută, acest fapt atrăgând și nulitatea absolută a actului subsecvent. Hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii și în legătură cu respingerea motivului de apel privind faptul că C.E.D.O., în cauza Atansaiu C. României a apreciat când există un bun actual în patrimoniul unui proprietar. Astfel, instanța europeană a arătat că există un bun în patrimoniul proprietarilor deposedați abuziv de către stat, doar dacă s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă și executorie prin care s-a recunoscut calitatea de proprietar, or acest lucru la constatat Tribunalul Galați prin decizia civilă nr. 571 din 30 aprilie 2008. De asemenea, s-a mai susținut că este greșită susținerea instanței de apel în sensul că bunul n-ar fi intrat în patrimoniul proprietarilor deposedați cât timp hotărârea nu a fost pusă în executare. Contradictorie este și susținerea instanței de apel cu privire la denaturarea situației premise reținută de către prima instanță, cât timp aceasta a pus la îndoială posibilitatea restituirii în natură a imobilelor, pe motiv că acestea ar fi fost înstrăinate, această constatare venind în contradicție cu considerentele sentinței nr. 571/2008 a Tribunalului Galați. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: 1. Prima critică nu poate fi reținută. Instanța de apel a pronunțat hotărârea cu corecta aplicare a dispozițiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001. Astfel, chiar dispozițiile art. 24 din Legea nr. 550/2002, fac trimitere la Legea nr. 10/2001, arătându-se că procedurile de vânzare sunt suspendate de drept până Ia data încheierii procedurilor de restituire prevăzute de Legea nr. 10/2001. Așa după cum a reținut și instanța de apel, reclamanții au preferat să parcurgă întâi procedura de restituirea a imobilelor și după aceea să solicite constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare. Art. 45 din Legea nr. 10/2001 are în vedere actele juridice de înstrăinare încheiate până la data intrării în vigoare a acestei legi și de aceea alin. (5) se referă, ca punct de început al termenului de prescripție pentru acest tip de cereri, Ia data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. Cum art. 24 din Legea nr. 550/2002 face trimitere ia dispozițiile Legii nr. 10/2001 și arată procedurile de vânzare sunt suspendate de drept până la data încheierii procedurilor de restituire, arătând totodată ca încălcarea acestor prevederi conduce Ia nulitatea contractelor, rezultă că termenul în care poate fi cerută constatarea nulității absolute a contractelor încheiate după intrarea în vigoare a legii curge de Ia alt termen decât cel de intrare în vigoare a Legii nr. 10/2001, care nu poate fi decât cel ce reprezintă data încheierii contractului respectiv, ce a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor privind suspendarea procedurilor de vânzare. 2. Nici cea de a doua critică nu poate fi reținută pentru că, deși s-ar putea reține o cauză ilicită a contractului, acțiunea în constatarea nulității absolute trebuie formulată în termenul prevăzut de lege, or așa după cum s-a arătat mai sus, dar și de către instanța de apel, cererea de constatarea a nulității acestor contracte nu a fost introdusă în termenul legal. 3. Nu poate fi reținută nici critica cu privire la existența puterii de lucru judecat, cu referire Ia considerentele sentinței civile nr. 571 din 30 aprilie 2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în Dosarul nr. 3827/121/2007, deoarece cete două pricini aveau obiecte diferite, hotărârea invocată de către recurenți având ca obiect restituirea în natură a imobilelor respective iar pricina de față privește constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare a acestor imobile. 4. Nu poate fi reținută nici critica cu privire la existența unor motive contradictorii ori străine de natura pricinii în considerentele deciziei recurate. Așa după cum s-a arătat mai sus, instanța de apel a reținut în mod corect că dispozițiile art. 24 din Legea nr. 550/2002 fac trimitere la Legea nr. 10/2001, or, tocmai pentru că respectivele contracte, pentru care s-a cerut constatarea nulității absolute, au fost încheiate după apariția Legii nr. 10/2001 și nu înainte, termenul în care se poate cere constatarea nulității lor absolute nu poate fi determinat prin trimitere la dispozițiile alin. (5) ale art. 45 din Legea nr. 10/2001, cât timp dispozițiile art. 24 din Legea nr. 550/2002 dispun ca procedurile de vânzare să fie suspendate pe perioada derulării procedurii de restituire, fiind evident faptul că se suspendă și termenul în care pot fi formulate acțiunile în constatarea nulității absolute a contractelor încheiate cu nerespectarea acestor dispoziții, termenul de prescripție începând să curgă tocmai de la data încălcării respectivelor dispoziții, adică de la data încheierii contractelor de înstrăinare. Tocmai pentru aceste considerente nu există contradictoriaiitate nici în ce privește fixarea taxei judiciare de timbru. 5. Nu se poate reținute nici critica cu privire la greșita aplicare a legii în ce privește lipsa calității procesuale pasive a Iui C.M. și respectiv a Primăriei și Consiliului Local Tecuci. În ce privește pe C.M. chiar dacă s-ar reține că acesta ar avea calitate procesuală pasivă, critica formulată ar fi lipsită de interes, cât timp s-a concluzionat că cererea introductivă a reclamanților a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de lege. Cât privește Primăria și Consiliul Local Tecuci, hotărârea instanței de apel este dată cu corecta aplicare a legii, deoarece din dispozițiile Legii nr. 215/2001, rezultă cu claritate că doar unitatea administrativ - teritorială are personalitate juridică, consiliul local fiind doar un, organ deliberativ ale cărui hotărâri trebuie aduse la îndeplinire de către entitatea funcțională, denumită generic primărie.
Nici cea de a șasea critică nu poate fi reținută. Astfel, pe de o parte, contractul V3. din 25 iunie 2010 a fost încheiat în condițiile art. 1295 din vechiul C. civ., însă reclamanții nu au dovedit existența vreunui motiv de nulitate absolută la încheierea acestuia, iar pe de altă parte, chiar dacă s-ar analiza acest contract din punct de vedere al caracterului său subsecvent față de contractul nr. V2./2003, cât timp cererea privind constatarea nulității absolute a acestuia din urmă a fost respinsă ca prescrisă, este evident câ este corectă respingerea acțiunii și pentru contractul V3. din 25 iunie 2010.
Nici cea de a șaptea critică nu poate fi reținută. Discuția despre existenta sau inexistenta unui bun actual din patrimoniul unui proprietar nu-și găsește aplicarea în speța de fala, cât timp obiectul pricinii deduse judecății îl constituie constatarea nulității absolute a unor acte de înstrăinare și nu compararea unor titluri sau chiar existenta sau inexistenta unui bun actual în patrimoniul reclamanților. Cât privește considerentele sentinței nr. 571/2008 a Tribunalului Galați, s-o arătat mai sus de ce nu pot fi avute în vedere cu privire la o eventuala încălcare a principiului de lucru judecat. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat. În baza art. 274 C. proc. civ., va obliga pe reclamanții D.I. și H.C., Ia plata sumei de 4.000 RON către pârâta SC S. SRL și 4.000 RON către pârâtul G.I.C., reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții D.I. și H.C. împotriva deciziei civile nr. 65/A din 2 octombrie 2012. pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă. Obligă reclamanții D.I. și H.C. la plata sumei de 4.000 RON către pârâta SC S. SRL și 4.000 RON către pârâtul G.I.C. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.