ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3199/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3199/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului

de față;

Prin cererea înregistrată, inițial,

sub nr. 11438/121/2010 pe rolul Tribunalului Galați, secția civilă, reclamanții

au solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Tecuci, județul

Galați, Consiliul Local al Municipiului Tecuci, județul Galați, SC S. SRL Tecuci,

SC F. SRL Tecuci, SC P. SRL Galați, G.I.C. și G.J. să se constate nulitatea absolută

a contractelor de vânzare-cumpărare nr. V1. din 18 aprilie 2003 încheiat între pârâții

Primăria Municipiului Tecuci, județul Galați, și SC S. SRL Tecuci, nr. V2./12 mai

2003, încheiat între pârâții Primăria municipiului Tecuci, județul Galați, și SC

F. SRL Tecuci nr. 14898 din 11 aprilie 2003, încheiat între pârâții Primăria

Municipiului Tecuci, județul Galați, și SC P. SRL Tecuci și V3. din 25 iunie 2010,

încheiat între pârâții SC F. SRL Tecuci și G.I.C. și G.J.

Au mai solicitat

obligarea pârâtei Primăria Municipiului Tecuci, județul Galați, să Ie restituie

în natură imobilele situate în Tecuci, str. Ș.M., nr. X1. (fost nr. X2.) și nr.

X3. (fost nr. X4.). să le plătească daune-interese pentru folosul nereaiizat, urmare

a deținerii nejustificate de către pârâtă a celor două imobile, precum și obligarea

tuturor pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de

judecată din data de 18 februarie 2011 reclamanții au înțeles să completeze cadrul

procesual cu pârâtul Municipiul Tecuci, județul Galați, având în vedere dispozițiile

art. 1 lit. i) și art. 21 din Legea nr. 215/2001, cerere admisă în conformitate

cu dispozițiile art. 132 C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de

21 martie 2011 (Dosar nr. 11438/121/2010) reclamanții, prin apărătorul ales, au

depus la dosar o cerere prin care solicitau să se ia act că renunță la judecarea

capetelor de cerere privind obligarea pârâtei Primăria Municipiului Tecuci să le

restituie în natură imobilele în litigiu și Ia plata de daune-interese. La termenul

de judecată din data de 14 aprilie 2011 apărătorul reclamanților a depus la dosar

(Dosar nr. 11438/121/2010) procura specială dată acestuia de către reclamanți, prin

care era împuternicit să renunțe la cererile privind revendicarea imobilelor și

obligarea pârâtei Primăria Municipiului Galați ia plata de daune interese. Prin

încheierea de ședință din data de 20 aprilie 2011 (Dosar nr. 11438/121/2010) prima

instanță a dispus disjungerea capătului de cerere privind constatarea nulității

contractelor de vânzare-cumpărare și formarea unui nou dosar, care a fost înregistrat

sub nr. 4315/121/2011. Cu privire la capetele de cerere privind revendicarea imobilelor

și obligarea pârâtei Primăria Municipiului Galați la plata de daune interese, prin

încheierea din data de 20 aprilie 2011. s-a luat act de renunțarea Ia judecarea

acțiunii, dându-se eficientă dispozițiilor art. 248 C. proc. civ.

Întrucât prin rezoluția

nr. 12796 din 29 octombrie 2010 a Directorului O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galați

(Dosar nr. 11438/121/2010) SC F. SRL Tecuci a fost radiată ca persoană juridică-profesionist,

în cauză s-a invocat excepția lipsei capacității procesuale pasive a acestei pârâte

și având în vedere dispozițiile art. 45 din Legea nr. 31/1990 și cererea reclamanților,

Dosar nr. 11438/121/2010, a fost introdus ca pârât-succesor în drepturile și obligațiile

persoanei juridice, asociatul unic al societății comerciale, C.M. (încheierea de

ședință din data de 18 februarie 2011, Dosar nr. 11438/121/2010 - și încheierea

de ședință din data de 21 martie 2011.

Prin încheierea

de ședință din data de 30 septembrie 2011 prima instanță a dispus, la solicitarea

pârâtului Municipiul Tecuci introducerea în cauză, în calitate de chemat în garanție,

a Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice București.

Pârâta SC F.

SRL Tecuci a invocat excepția lipsei capacității sale de folosință, în condițiile

în care a fost radiată din evidențele ORC de pe lângă Tribunalul Galați.

Pârâta SC F. SRL Tecuci a solicitat

(Dosar nr. 11438/121/2010) fie respingerea acțiunii în baza excepțiilor deja invocate

de celelalte părți, fie respingerea acțiunii, ca nefondată, motivat de faptul că

la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare părțile au fost de bună-credință

și au avut reprezentarea că sunt proprietari/cumpără de la adevăratul proprietar,

cu atât mai mult cu cât în evidentele funciare nu existau elemente care să conducă

la o idee contrară.

Pârâtul Municipiul

Tecuci, județul Galați, nu a formulat întâmpinare față de cererea de chemare în

judecată.

Pârâtul C.M. a solicitat (Dosar

nr. 11438/121/2010) respingerea acțiunii în baza tuturor excepțiilor invocate până

la momentul introducerii sale în cauză sau ca nefondată, reluând aceleași apărări

ca și cele formulate de celelalte părti-pârâte.

Pârâta SC P.

SRL Tecuci a invocat excepția necompetentei funcționale a, secției civile, a Tribunalului

Galați, având în vedere că bunurile vândute au destinație comercială, contractul

a fost încheiat în baza Legii nr. 550/2002, iar pârâtele sunt comercianți, ceea

ce atrage competența funcțională a, secției comerciale, a aceleiași instanțe.

Față de această

excepție, în Dosarul nr. 4315/121/2011 (format ca urmare a disjungerii dispusa prin

încheierea de ședința din data de 20 aprilie 2011) Tribunalul Galați, secția

civilă, a apreciat-o ca fiind fondată, întrucât se pune în discuție un act juridic

de comerț iar conform, dispozițiilor art. 3, art. 7 și art. 54 C. com. și art. 2

pct. 1 lit. a) teza a Il-a C. proc. civ., competența aparține în primă instanță

secției comerciale a tribunalului, și a transpus cauza pe rolul acestei din urmă

secții.

Pe rolul, secției

comerciale, a Tribunalului Galați cauza a fost înregistrată sub nr. 4315/121/2011*,

dar prin încheierea de ședință din data de 25 mai 2011 cauza a fost din nou transpusă

pe rolul, secției civile, considerându-se că respectivele contracte de vânzare-cumpărare

nu reprezintă acte de comerț.

Întrucât C.

proc. civ. nu reglementează conflictul negativ de competență între două secții ale

aceluiași tribunal și având în vedere care secție a fost mai întâi învestită, Secția

Civilă a reînregistrat cauza sub nr. 4315/121/2011**.

Pe calea cererii de chemare în garanție

pârâta SC P. SRL Tecuci a solicitat obligarea pârâtului-chemat în garanție Consiliul

Local al Municipiului Tecuci, județul Galați, la plata sumei de 150.000 RON (Dosar

nr. 11438/121/2010), cu titlu de preț plătit pentru cumpărarea imobilului în litigiu,

în cazul în care s-ar constata că actul său de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate.

Pe calea cererii de chemare în garanție

pârâtul Municipiul Tecuci, județul Galați, a solicitat (Dosar nr. 11438/121/2010)

obligarea Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice București,

ca, în cazul admiterii cererilor principale, chematul în garanție să fie obligat

să plătească Municipiului Tecuci, județul Galați, valoarea bunurilor pierdute în

favoarea reclamanților, motivat de faptul că bunurile au fost preluate abuziv de

Stat în perioada comunistă și prin Legea nr. 10/2001 a fost recunoscută culpa Statului

în preluarea imobilelor.

Prin întâmpinare

chematul în garanție Statul Român a solicitat respingerea cererii de chemare în

garanție pentru lipsa calității sale procesuale pasive, întrucât nu poate răspunde

pentru obligațiile stabilite în sarcina altor instituții statale. A mai susținut

că însăși cererea de chemare în garanție este lipsită de obiect, în condițiile în

care Municipiul Tecuci nu invocă nicio pretenție concretă față de chematul în garanție.

Prin sentința

civilă nr. 2201 din 7 decembrie 2011, Tribunalul Galați a respins, ca nefondată,

cererea privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare V3. din

25 iunie 2010 încheiat între SC F. SRL Tecuci și G.I.C. și G.J. Totodată, a respins,

ca nefondată, cererea privind obligarea reclamanților D.I. și H.C. la plata cheltuielilor

de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Având în vedere

dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul a soluționat cu prioritate

excepțiile invocate de părți.

Astfel, prin încheierea

din data de 9 noiembrie 2011 a admis excepțiile lipsei capacității procesuale pasive

a pârâților Primăria Municipiului Tecuci, județul Galați și Consiliului Local

al Municipiului Tecuci, județul Galați, respingând acțiunea principală formulată

în contradictoriu cu acești pârâți și cererea reconvențională formulată de pârâta

SC P. SRL Tecuci, pentru lipsa capacității procesuale pasive.

Totodată, a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.M. și a respins acțiunea

promovată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane

lipsită de calitate procesuală pasivă.

De asemenea, a

admis excepția prescripției extinctive privind cererea de constatare a nulității

absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. V1./2003, nr. V2./2003 și nr. V3./2003

și a respins aceste cereri ca fiind prescrise sub aspect extinctiv, dar a respins

ca nefondată excepția prescripției extinctive privind constatarea nulității absolute

a contractului de vânzare - cumpărare V3./2010.

A admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Statul Român și a respins

cererea de chemare în garanție pentru acest motiv.

Totodată, a respins,

ca nefondată, excepția lipsei de interes în promovarea cererii principale și excepția

prescripției extinctive privind cererea de constatare a nulității absolute a contractului

de vânzare-cumpărare încheiat între SC F. SRL Tecuci și pârâții G.I.C. și G.J.

Pentru a pronunța

această hotărâre au fost avute în vedere următoarele considerente:

Conform dispozițiilor

art. 41 C. proc. civ. numai persoanele care au folosința drepturilor civile pot

fi părți în proces.

Potrivit art.

23 din Legea nr. 215/2001, republicată, autoritățile administrației publice prin

care se realizează autonomia locală sunt consiliile locale, ca autorități deliberative,

și primarii, ca autorități executive, rezolvând treburile publice din comune, orașe

și municipii, în condițiile legii.

Conform art. 77

din același act normativ primarul, viceprimarul, secretarul unității admînistrativ-teritoriale

și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu

activitate permanentă, denumită primăria comunei, care duce ia îndeplinire hotărârile

consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale

colectivității locale.

Potrivit art.

21 din Legea nr. 215/2001, republicată, unitățile administrativ-teritoriale sunt

persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu

propriu, sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contracte și

din alte raporturi stabilite cu alte persoane fizice sau juridice.

Astfel, în proces

trebuie să stea doar Municipiul Tecuci, autoritatea administrativ-teritorială care

este titulară de drepturi și obligații stabilite în baza contractelor de vânzare-cumpărare

contestate prin acțiune, iar nu și Primăria și Consiliul Local al Municipiului

Tecuci, ce nu au capacitate procesuală de folosință pasivă.

Cu privire Ia

pârâtul C.M., introdus în cauză ia solicitarea reclamanților și SC F. SRL Tecuci,

s-a apreciat că acesta nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu a dobândit

drepturi și obligații automat prin încetarea persoanei juridice și radierea SC

F. SRL Tecuci din evidențele O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galați.

Mai mult decât

atât, actul de vânzare-cumpârare nu a fost încheiat cu această persoană fizică și

nu îi dă naștere în patrimoniul ei la drepturi sau obligații, pentru a putea sta

în proces.

Cu privire la

excepția lipsei interesului în promovarea cererii principale s-a considerat că reclamanții

au un interes, acela de a lăsa (retroactiv) fără efecte juridice un act juridic

civil ce Ie este opus în satisfacerea propriului interes, acela de a redobândi posesia

bunurilor din patrimoniul lor.

Referitor Ia excepția

prescripției extinctive a contractelor nr. V1./2003, nr. V2./2003 și nr. 14898/2003

prima instanță a făcut aplicarea disp. art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001,

republicată, constatând că acțiunea putea fi promovată în cei mult un an de Ia data

încheierii contractelor.

Referitor la contractul

de vânzare-cumpărare V3./2010 încheiat între SC F. SRL Tecuci și, respectiv, G.I.C.

și G.J. s-a constatat că, raportat la data încheierii Iui (25 iunie 2010) și data

promovării acțiunii (29 octombrie 2010) termenul de un an nu s-a împlinit și astfel

nu a intervenit prescripția extinctivă menționată de dispozițiile art. 46 alin.

(4) și (5) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Chematul în garanție

Statul Român nu a participat în nici un fel la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare,

nu a impus unității administrativ-teritoriale încheierea acestor contracte și, în

conformitate cu dispozițiile art. 37 din Decretul nr. 31/1954, nu răspunde pentru

obligațiile celorlalte instituții și organe de stat, nu are raporturi juridice cu

Municipiul Tecuci în ceea ce privește încheierea contractelor, motiv pentru care

nici nu are calitate procesuală pasivă în cererea de chemare în garanție.

Referitor Ia contractul

de vânzare-cumpărare V3./2010, prima instanță a considerat că nu s-a făcut dovada

că acesta conține vicii de fond sau de formă care să conducă la sancționarea lui

cu nulitatea absolută, prin prisma motivelor de fapt și de drept indicate de reclamanți

prin acțiune.

Contractul a fost

încheiat în anul 2010, în baza dispozițiilor art. 1295 C. civ., iar nu în baza Legii

nr. 550/2002, și nu s-a făcut dovada că s-ar fi încercat fraudarea intereselor reclamanților

prin acest contract.

Din analiza acestui

contract, prin prisma dispozițiilor art. 948 C. civ. (în special pct. 4 al normei

juridice) și în raport de materialul probator administrat în cauză la solicitarea

părților, prima instanță nu a constatat existența unei cauze ilicite la momentul

încheierii contractului, motiv pentru care el nu poate fi sancționat cu nulitatea.

În condițiile

în care nu s-a putut constata nulitatea contractului de vânzare-cumpărare prin care

SC F. SRL a dobândit proprietatea nu s-a putut constata acest aspect nici la contractul

subsecvent, dintre SC F. SRL Tecuci și, respectiv, G.I.C. și G.J. Imposibilitatea

analizării nulității contractului nr. V2./2003 prin raportare la art. 24 din Legea

nr. 550/2002 pune în imposibilitate de a aprecia că părțile din contractul de vânzare-cumpărare

V3./2010 au încheiat acest contract cu rea-credință și s-ar impune sancționarea

lui.

Deși pârâții au

solicitat obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, aceștia nu

au depus la dosar nici un act din care să rezulte că ar fi avansat sume de bani

cu acest titlu pentru soluționarea cauzei, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ. a respins această cerere, ca nefondată.

Împotriva acestei

sentințe civile, precum și încheierii din 9 noiembrie 2011, în termen legal, au

declarat apel reclamanții D.I. și H.C., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat

schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii, iar în subsidiar, s-a

solicitat desființarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare

primei instanțe.

Prin decizia civilă

nr. 851/A din 2 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

I

civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții

D.I. și H.C. împotriva sentinței civile nr. 2201 din 7 noiembrie 2011 pronunțată

de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 4315/121/2011**.

Au fost obligați

apelanții să plătească suma de 8.000 RON cheltuieli de judecată, respectiv 4.000

RON către G.I.C. și 4.000 RON către SC S. SRL Tecuci.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut următoarele;

Pornind de la

situația premisă invocată de reclamanți în motivarea acțiunii în constatarea nulității

absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, respectiv decizia civilă nr. 571/2008

a Tribunalului Galați prin care s-a admis acțiunea acestora, formulată în baza Legii

nr. 10/2001, în sensul că s-au anulat dispozițiile nr. 583 și 584/2003 emise de

către Primăria Municipiului Tecuci și s-a dispus restituirea în natură a imobilului

situat în Tecuci, str. Ș.M. nr. X1., către reclamantul D.I. și a celui din Tecuci,

str. Ș.M. nr. X3., către reclamanta H.C., instanța de apel a considerat necesară

lămurirea următoarelor aspecte:

Art. 45 alin.

(4) din Legea nr. 10/2001 stabilește că actele juridice de înstrăinare, inclusiv

cele întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate

cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea

dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării, alineatul

următor ai acestui articol, stipulând expres că, prin derogare de la dreptul comun,

indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un

an de Ia data intrării în vigoare a prezentei legi. Acest termen a fost prelungit

succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001.

În cazul acțiunilor

formulate potrivit art. 45 și 47 din Legea nr. 10/2001, legiuitorul a înțeles să

dea prioritate soluționării acestora față de procedura de restituire începută în

temeiul Legii nr. 10/2001, statuând, în art. 48 alin. (2) al acestei legi, că aceasta

(procedura de restituire) este suspendată până Ia soluționarea acelor acțiuni, în

constatare nulitate absolută, prin hotărâre judecătorească definitivă.

În speță, reclamanții

au înțeles să solicite, inițial, restituirea în natură a celor două imobile, să

aștepte ca hotărârea judecătorească pronunțată în cererea de restituire imobil -

în baza Legii nr. 10/2001, să rămână definitivă și irevocabilă și, ulterior, să

solicite constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare (ce s-au încheiat

cu privire la imobilele restituite).

Instanța de apel,

verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea

legii de către prima instanță, a reținut că situația premisă invocată în motivarea

acțiunii în constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare nu putea să

conducă, de Ia sine, ia admiterea, ca atare, a acțiunii formulate.

De altfel, nici

reclamanții nu au înțeles să invoce excepția autorității de lucru judecat, încercând

doar să invoce în apărarea și susținerea acțiunii în nulitate, aspectele favorabile

din considerentele hotărârii judecătorești pronunțate înainte de lămurirea irevocabilă

a acelor acte de înstrăinare.

Faptul că în acea

hotărâre a stat în calitate de pârât - Primăria Municipiului Tecuci - prin Primar,

nu poate conduce Ia admiterea criticii privind greșita soluționare a excepției lipsei

calității procesuale pasive și a cetei privind prescripția extinctivă a dreptului

la acțiune în constatare nulitate act, prima instanță făcând o corectă aplicare

în cauză a

disp. art. 23

din Legea nr. 215/2001, conform

cărora autoritățile administrative publice, prin care se realizează autonomia locală,

sunt consiliile locale - ca autorități deliberative și primării, ca autorități executive

- rezolvând treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii.

Întrucât unitățile

administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate

juridică deplină și patrimoniu propriu, acestea sunt titulare ale drepturilor și

obligațiilor ce decurg din contracte și alte raporturi stabilite cu alte persoane

fizice sau juridice.

Corect a fost

soluționată și excepția lipsei calității procesuale pasive a numitului C.M., acesta

neputând dobândi drepturi și obligații odată cu încetarea personalității juridice

și radierea SC F. SRL Tecuci din evidențele O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galați.

Invocarea ca temei

juridic al acțiunii în constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare,

a dispozițiilor prevăzute de art. 24 din Legea nr. 550/2002, dincolo de orice alte

discuții privind excepția prevăzută de art. 17 alin. (1) din aceeași lege, nu putea

conduce la ignorarea normei imperative prevăzute de art. 45 alin. (5) din Legea

nr. 10/2001 cu privire la termenul în care poate fi exercitată o astfel de acțiune.

Nici critica cenzurării

contractului de vânzare - cumpărare V3/2010 încheiat între SC F. SRL Tecuci și pârâții

G.I.C. și J. prin prisma criteriilor prevăzute de art. 948 C. civ. nu poate fi primită,

prima instanță reținând, justificat că, în imposibilitatea constatării nulității

contractului de vânzare - cumpărare prin care SC F. SRL a dobândit proprietatea,

nu s-a putut constata acest aspect nici la contractul subsecvent, motiv pentru care

a apreciat că se impune cenzurarea acestuia - față de neîmplinirea termenului de

1 (un) an de la data încheierii contractului și până la promovarea acțiunii, prin

referire Ia dispozițiile prevăzute de art. 948 C. civ., respectivul contract fiind

încheiat în baza art. 1295 C. civ. și nu în baza Legii nr. 550/2002, cum greșit

au invocat reclamanții.

Cât privește pretinsa

denaturare a considerentelor reținute în decizia civilă nr. 571/2008, atât timp

cât prima instanță nu și-a fundamentat și argumentat soluția pe această hotărâre,

instanța de apel nu a considerat necesară analiza acesteia.

Cât privește „bunul

actual" Ia care face referire hotărârea Atanasiu ș.a contra României, publicată

în M. Of. al României nr. 678 din 2 noiembrie 2010. Invocată de reclamanți în cauză,

s-a reținut că cele două imobile cu privire Ia care s-a pronunțat decizia civilă

nr. 571/2008 nu au intrat în patrimoniul proprietarilor, hotărârea respectivă nefiind

pusă în executare. Împotriva acestei decizii au declarai recurs reclamanții aducându-i

următoarele critici:

de apel a fost dată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 45 alin. (5) din Legea

nr. 10/2001, deoarece aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cauză.

Astfel, reclamanții

au arătat că dispozițiile acestui articol de lege au fost valabile doar pentru perioada

14 februarie 2001 - 14 august 2002 (deoarece termenul a fost prelungit succesiv

cu câte trei luni prin O.U.G. nr. 309/2001 și O.U.G. nr. 145/2001).

Contractele de

vânzare - cumpărare a căror nulitate absolută s-a cerut a fi constatată au fost

încheiate în cursul anului 2003, în temeiul Legii nr. 550/2002, de aceea nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

S-a susținut de

către recurenți că instanța de apel nu a observat că temeiul juridic al acțiunii

îl reprezintă dispozițiile art. 24 din Legea nr. 550/2002, care prevede că pentru

spațiile comerciale trecute în proprietatea statului în condițiile art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, procedurile de vânzare sunt suspendate de drept până

la data încheierii procedurilor de restituire prevăzute de Legea nr. 10/2001, contractele

încheiate cu încălcarea acestor prevederi fiind nule.

Cum reclamanții

au notificat unitatea deținătoare la data de 29 iunie 2001 iar imobilele au fost

înstrăinate în cursul anului 2003, rezultă ca s-au încălcat respectivele dispoziții

legale iar contractele sunt lovite de nulitate absolută,

de apel a fost dată și cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 948 C. civ.

În aceste sens,

recurenții au arătat că respectivele contracte au o cauză ilicită, deoarece acestea

au fost vândute deși erau indisponibilîzate prin Legea nr. 550/2002.

Hotărârea instanței

de apel a fost dată și cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat, cu referire

Ia considerentele sentinței civile nr. 571 din 30 aprilie 2008 a Tribunalului Galați

pronunțată în Dosarul nr. 3827/121/2007, potrivit cărora era posibilă restituirea

în natură a imobilului situat în str. Ș.M. în pofida existenței contractului de

vânzare - cumpărare din 18 aprilie 2003, soluția fiind menținută prin decizia civilă

nr. 282/A/2008 a Curții de Apel Galați și decizia nr. 6839/2009 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Instanța de apel

a pronunțat o hotărâre care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura

pricinii.

În acest sens,

reclamanții- recurenți au arătat că afirmația instanței potrivit căreia acțiunea

lor s-ar fi întemeiat pe dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 vine

în contradicție cu realitatea că actele contestate au fost încheiate în anul 2003,

concluzionând că nu ar fi putut cere anularea unor acte care nu existau la momentul

Ia care dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 erau aplicabile.

Și în ce privește

fixarea taxei judiciare de timbru instanța de apel s-a contrazis, inițial apreciind

că acțiunea reclamanților se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 550/2002, după

care, în motivarea hotărârii s-a raportat la dispozițiile Legii nr. 10/2001.

de apel a fost dată cu greșita aplicare a legii și în ce privește lipsa calității

procesuale a asociatului unic al SC F. SRL Tecuci, C.M., arătând că acesta are calitate

procesuală pasivă, îmbogăținduse fără justă cauză după ce a vândut imobilul și a

radiat societatea, aceste ultime acte petrecându-se după ce reclamanții au obținut

o hotărâre judecătorească prin care li s-au restituit imobilele și au declanșat

procedura de punere în executare.

Și în ce privește

lipsa calității procesuale pasive a Primăriei și a Consiliului Local Tecuci, reclamanții

au arătat că hotărârea instanței de apel este dată cu greșita aplicare a legii,

deoarece în practica instanțelor de judecată atât primăriile cât și consiliile locale

au avut calitate procesuală, iar în speța de față una dintre aceste entități ar

putea să se opună unei eventuale executări a hotărârii judecătorești.

Hotărârea instanței

de apei este greșită și în ce privește constatarea nulității contractului de vânzare

- cumpărare V3. din 25 iunie 2010 deoarece s-a reținut că acest contract s-a încheiat

în baza art 1295 C. civ., în realitate nulitatea acestui contract decurgând din

imprejurarea că vânzătorul a dobândit dreptul de proprietate în baza contractului

nr. V2./2003, contract care este lovit de nulitate absolută, acest fapt atrăgând

și nulitatea absolută a actului subsecvent.

Hotărârea instanței

de apel cuprinde motive contradictorii și în legătură cu respingerea motivului de

apel privind faptul că C.E.D.O., în cauza Atansaiu C. României a apreciat când există

un bun actual în patrimoniul unui proprietar.

Astfel, instanța

europeană a arătat că există un bun în patrimoniul proprietarilor deposedați abuziv

de către stat, doar dacă s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă și executorie

prin care s-a recunoscut calitatea de proprietar, or acest lucru la constatat Tribunalul

Galați prin decizia civilă nr. 571 din 30 aprilie 2008.

De asemenea, s-a

mai susținut că este greșită susținerea instanței de apel în sensul că bunul n-ar

fi intrat în patrimoniul proprietarilor deposedați cât timp hotărârea nu a fost

pusă în executare.

Contradictorie

este și susținerea instanței de apel cu privire la denaturarea situației premise

reținută de către prima instanță, cât timp aceasta a pus la îndoială posibilitatea

restituirii în natură a imobilelor, pe motiv că acestea ar fi fost înstrăinate,

această constatare venind în contradicție cu considerentele sentinței nr. 571/2008

a Tribunalului Galați. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate,

Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

nu poate fi reținută.

Instanța de apel

a pronunțat hotărârea cu corecta aplicare a dispozițiilor art. 45 alin. (5) din

Legea nr. 10/2001.

Astfel, chiar

dispozițiile art. 24 din Legea nr. 550/2002, fac trimitere la Legea nr. 10/2001,

arătându-se că procedurile de vânzare sunt suspendate de drept până Ia data încheierii

procedurilor de restituire prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Așa după cum a

reținut și instanța de apel, reclamanții au preferat să parcurgă întâi procedura

de restituirea a imobilelor și după aceea să solicite constatarea nulității absolute

a actelor de înstrăinare.

Art. 45 din Legea

nr. 10/2001 are în vedere actele juridice de înstrăinare încheiate până la data

intrării în vigoare a acestei legi și de aceea alin. (5) se referă, ca punct de

început al termenului de prescripție pentru acest tip de cereri, Ia data intrării

în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Cum art. 24 din

Legea nr. 550/2002 face trimitere ia dispozițiile Legii nr. 10/2001 și arată procedurile

de vânzare sunt suspendate de drept până la data încheierii procedurilor de restituire,

arătând totodată ca încălcarea acestor prevederi conduce Ia nulitatea contractelor,

rezultă că termenul în care poate fi cerută constatarea nulității absolute a contractelor

încheiate după intrarea în vigoare a legii curge de Ia alt termen decât cel de intrare

în vigoare a Legii nr. 10/2001, care nu poate fi decât cel ce reprezintă data încheierii

contractului respectiv, ce a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor privind suspendarea

procedurilor de vânzare.

a doua critică nu poate fi reținută pentru că, deși s-ar putea reține o cauză ilicită

a contractului, acțiunea în constatarea nulității absolute trebuie formulată în

termenul prevăzut de lege, or așa după cum s-a arătat mai sus, dar și de către instanța

de apel, cererea de constatarea a nulității acestor contracte nu a fost introdusă

în termenul legal.

reținută nici critica cu privire la existența puterii de lucru judecat, cu referire

Ia considerentele sentinței civile nr. 571 din 30 aprilie 2008 a Tribunalului Galați,

pronunțată în Dosarul nr. 3827/121/2007, deoarece cete două pricini aveau obiecte

diferite, hotărârea invocată de către recurenți având ca obiect restituirea în natură

a imobilelor respective iar pricina de față privește constatarea nulității absolute

a actelor de înstrăinare a acestor imobile.

reținută nici critica cu privire la existența unor motive contradictorii ori străine

de natura pricinii în considerentele deciziei recurate.

Așa după cum s-a

arătat mai sus, instanța de apel a reținut în mod corect că dispozițiile art. 24

din Legea nr. 550/2002 fac trimitere la Legea nr. 10/2001, or, tocmai pentru că

respectivele contracte, pentru care s-a cerut constatarea nulității absolute, au

fost încheiate după apariția Legii nr. 10/2001 și nu înainte, termenul în care se

poate cere constatarea nulității lor absolute nu poate fi determinat prin trimitere

la dispozițiile alin. (5) ale art. 45 din Legea nr. 10/2001, cât timp dispozițiile

art. 24 din Legea nr. 550/2002 dispun ca procedurile de vânzare să fie suspendate

pe perioada derulării procedurii de restituire, fiind evident faptul că se suspendă

și termenul în care pot fi formulate acțiunile în constatarea nulității absolute

a contractelor încheiate cu nerespectarea acestor dispoziții, termenul de prescripție

începând să curgă tocmai de la data încălcării respectivelor dispoziții, adică de

la data încheierii contractelor de înstrăinare.

Tocmai pentru

aceste considerente nu există contradictoriaiitate nici în ce privește fixarea taxei

judiciare de timbru.

reținute nici critica cu privire la greșita aplicare a legii în ce privește lipsa

calității procesuale pasive a Iui C.M. și respectiv a Primăriei și Consiliului

Local Tecuci.

În ce privește

pe C.M. chiar dacă s-ar reține că acesta ar avea calitate procesuală pasivă, critica

formulată ar fi lipsită de interes, cât timp s-a concluzionat că cererea introductivă

a reclamanților a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de lege.

Cât privește Primăria

și Consiliul Local Tecuci, hotărârea instanței de apel este dată cu corecta aplicare

a legii, deoarece din dispozițiile Legii nr. 215/2001, rezultă cu claritate că doar

unitatea administrativ - teritorială are personalitate juridică, consiliul local

fiind doar un, organ deliberativ ale cărui hotărâri trebuie aduse la îndeplinire

de către entitatea funcțională, denumită generic primărie.

a șasea critică nu poate fi reținută.

Astfel, pe de

o parte, contractul V3. din 25 iunie 2010 a fost încheiat în condițiile art. 1295

din vechiul C. civ., însă reclamanții nu au dovedit existența vreunui motiv de nulitate

absolută la încheierea acestuia, iar pe de altă parte, chiar dacă s-ar analiza acest

contract din punct de vedere al caracterului său subsecvent față de contractul

nr. V2./2003, cât timp cererea privind constatarea nulității absolute a acestuia

din urmă a fost respinsă ca prescrisă, este evident câ este corectă respingerea

acțiunii și pentru contractul V3. din 25 iunie 2010.

a șaptea critică nu poate fi reținută.

Discuția despre

existenta sau inexistenta unui bun actual din patrimoniul unui proprietar nu-și

găsește aplicarea în speța de fala, cât timp obiectul pricinii deduse judecății

îl constituie constatarea nulității absolute a unor acte de înstrăinare și nu compararea

unor titluri sau chiar existenta sau inexistenta unui bun actual în patrimoniul

reclamanților.

Cât privește considerentele

sentinței nr. 571/2008 a Tribunalului Galați, s-o arătat mai sus de ce nu pot fi

avute în vedere cu privire la o eventuala încălcare a principiului de lucru judecat.

Având în vedere

cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul, ca nefondat.

În baza art. 274

C. proc. civ., va obliga pe reclamanții D.I. și H.C., Ia plata sumei de 4.000 RON

către pârâta SC S. SRL și 4.000 RON către pârâtul G.I.C., reprezentând cheltuieli

de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanții D.I. și H.C. împotriva deciziei civile nr. 65/A

din 2 octombrie 2012. pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Obligă reclamanții

D.I. și H.C. la plata sumei de 4.000 RON către pârâta SC S. SRL și 4.000 RON către

pârâtul G.I.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013.