ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 112/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

În al doilea ciclu

procesual, după casarea deciziei nr. 80/A/2006 a Curții de Apel Galați și a

sentinței nr. 47 din 25 ianuarie 2006 a Tribunalului Galați prin decizia nr. 3663

din 17 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Tribunalul Galați

a respins, ca nefondată, acțiunea promovată de reclamantul C.L.M. Tecuci în

contradictor cu pârâta SC S. SA Tecuci aflată în lichidare judiciară având ca

obiect rezilierea contractului de concesiune nr. 12243 încheiat de părți la 13

aprilie 2000 și evacuarea pârâtei de pe terenul concesionat.

În motivarea sentinței,

tribunalul a reținut că reclamantul i-a concesionat pârâtei o suprafață de 600

m.p. aferent construcției existente în vederea amenajării unui spațiu comercial

pentru o perioadă de 49 ani cu o redevență de 20.607,84 RON plătibilă în 25 ani

indexată anual cu rata inflației.

Societatea pârâtă a intrat

în procedura Legii nr. 64/1995 la data de 28 iunie 2005, la cererea

reclamantului pentru o creanță bugetară, care include și redevența restantă.

Interpretând prevederile art.

67 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 respectiv art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006,

instanța de fond a considerat că numai administratorul judiciar poate aprecia

asupra menținerii unui contract, cum este și cel în speță, și să stabilească dacă

el este sau nu substanțial executat. Reclamantul deși obligat să-l notifice pe

lichidator pentru ca acesta să-și manifeste opțiunea între denunțarea

contractului sau menținerea lui, nu a transmis o astfel de notificare, ci a

acționat-o direct în judecată.

În contra sentinței

reclamantul a declarat apel, criticile sale vizând greșita interpretare a

prevederilor art. 1020 C. civ., art. 8 din contractul de concesiune precum și a

prevederilor art. 11 alin. (2) din același contract, arătând că în cauză nu sunt

aplicabile prevederile art. 62 alin. (1) din Legea nr. 64/1995.

Curtea de Apel Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr. 63/ A din 24 iulie 2007, a

admis apelul formulat de reclamantul C.L. Tecuci

și schimbând în tot sentința atacată,

a admis acțiunea promovată de reclamant dispunând rezilierea contractului de

concesiune încheiat de părți la 13 aprilie 2000 și evacuarea pârâtei din

imobilul cesionat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a

redevenței începând cu anul 2004 conform dovezilor de la dosar.

Prevederile art. 67 alin.

(1) din Legea nr. 64/1995 în prezent art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

prevăd dreptul de opțiune al lichidatorului cu privire la mențiunea contractului

dar nu limitează dreptul cocontractantului de a solicita rezilierea lui pentru

neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor conform dispozițiilor art. 1020 C. civ.

Constatând culpa

contractuală a pârâtei constând în neexecutarea obligației de plată a

redevenței, instanța de apel, pe fond a admis acțiunea în sensul arătat mai

sus.

Pârâta SC S. SA Tecuci,

societate în faliment a declarat recurs împotriva deciziei prin lichidator

, pentru motivele prevăzute

de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7

recurenta invocă motivarea superficială a deciziei,

aceasta, nefăcând referire la probele de la dosar iar prevederile din Legea nr.

85/2005 pe care s-a întemeiat nu au fost interpretate în contextul celorlalte

prevederi din lege.

Opinia Înaltei Curți.

Critica nu este întemeiată,

instanța de apel a respins motivele de apel formulate de reclamant, verificând

sentința sub acest aspect și cum temeiul respingerii acțiunii la fond a fost

prevederea art. 86 din Legea nr. 85/2005 era firesc ca operațiunea de control

judiciar să aibă ca obiect interpretarea acestei dispoziții legale.

Motivarea deciziei atacate

referă la probele administrate și care în opinia instanței de apel au făcut

dovada neexecutării culpabile de către societatea pârâtă aflată în faliment a

obligației de plată a redevenței asumată prin contractul de concesiune în

speță.

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta invocă greșita

interpretare a prevederilor art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 întrucât

concedentul nu poate cere rezilierea contractului de concesiune dacă nu a

formulat notificarea la care referă legea, legea falimentului aplicându-se cu

prioritate față de prevederile art. 969 și 1020 C. civ.

Opinia Înaltei Curți.

Instanța de apel a făcut o

corectă interpretare a prevederilor art. 86 din Legea nr. 85/2006.

Legea falimentului se aplică

potrivit art. 1 din Legea nr. 85/2006 categoriilor de debitori pe care acesta

îi enumără aflați în stare de insolvență sau de insolvență iminentă și pentru

care reprezintă o lege specială. Ea nu se aplică cu caracter de lege specială

cocontractanților cu care debitorul a încheiat acte juridice cu respectare

legii.

Art. 86 din Legea nr. 85/2006

reglementează regimul juridic al unor contracte în care ambele părți

contractante și-au executat și își execută obligațiile nu și contractelor în

care se pune problema răspunderii contractuale pentru neexecutarea culpabilă de

către una din părți.

Numai în acest context se

justifica notificarea din partea contractantului către lichidator în scopul ca

acesta să-și exprime opțiunea asupra menținerii sau denunțării contractului.

Facultatea pe care legiuitorul i-a acordat-o debitorului privește posibilitatea

de a denunța contractul dacă el apreciază măsura ca oportună iar nu

posibilitatea de a menține contractul de a cărei neexecutare se face culpabil.

În această ultimă ipoteză a

neexecutării culpabile, cocontractantul poate să-și valorifice posibilitățile

procedurale și substanțiale de drept comun pentru tragerea la răspundere a

contractantului aflat în faliment, câtă vreme contractul a fost încheiat cu

respectarea legii, nefiind de conceput sancționarea celui care își execută

obligațiile prin menținerea forțată a contractului de a cărui neexecutare este

culpabilă partea aflată în faliment.

Așa fiind, pentru

considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca nefondat,

menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC S. SA TECUCI, prin lichidator S. S.P.P.I. GALAȚI

împotriva deciziei nr. 63/ A din 24 iulie 2007 a Curții de Apel Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 ianuarie 2008.