ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1073/2012

Asupra recursului de față. din examinarea lucrărilor dosarului reține următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Tecuci sub nr. 3737/324/2009, reclamanții B.F. și L.N. au chemat în judecată pe pârâta SC R.T. SA Galați, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să o oblige pe pârâtă să încheie contractul de locație pentru releul și construcția aferentă situate pe terenul proprietatea reclamanților, care a fost dobândit prin cumpărare la licitație, conform procesului-verbal nr. 85 din 29 martie 2005 și nr. 1359 din 31 martie 2005; la plata contravalorii chiriei pe perioada de la data când au devenit proprietari și până la data când se va încheia contractul de locație, iar în caz de refuz să-și ridice releul și construcția aferentă situate pe terenul proprietatea lor.

plus cheltuieli de judecată. Judecătoria Tecuci, prin sentința civilă nr. 2l07 din 20 octombrie 2009, a declinat competența de soluționare a cauzei (având ca obiect obligația de a face) în favoarea Tribunalului Galați, secția comercială. La această instanță cauza a fost înregistrată sub nr. 7804/121 din 16 noiembrie 2009 și a avut prim termen de judecată la dala de 25 ianuarie 2010. Tribunalul Galați, secția comercială, prin sentința civilă nr. 397 din 24 ianuarie 2011. a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat-o pe pârâta SC R.T. SA Galați să încheie contract de închiriere eu reclamanții începând de la data de 8 aprilie 2008 și până la ridicarea releului și construcțiilor.

proprietatea pârâtei; a respins ca nefondate celelalte capete de cerere. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza expertizei efectuată în cauză că pârâta ocupă suprafața de 695 mp din proprietatea reclamanților și că se impune obligarea pârâtei să încheie cu reclamanții contractul de închiriere. Prin încheierea din 22 februarie 2011 Tribunalul Galați, secția comercială, a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de pârâta SC R.T. SA Galați a sentinței nr. 397 din 24 ianuarie 2011 în sensul că părțile în litigiu vor încheia contractul de închiriere începând cu data de 15 august 2008 în loc de 8 aprilie 2008, cum greșit s-a trecut în dispozitivul sentinței. Prin sentința civilă nr. 1731 din 20 aprilie 2011 Tribunalul Galați, secția comercială, a admis în parte cererea formulată de reclamanții L.N.

și B.F., având ca obiect completarea dispozitivului sentinței civile nr. 397 din 24 ianuarie 2011 și a obligat-o pe pârâta SC R.T. SA Galați să plătească reclamanților suma de 7.196 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că acțiunea formulată de reclamanți a fost admisă în parte și că acestora a li se cuvin cheltuielile de judecată în cuantum de 7.196 lei, față de suma de 9.673 lei pretinsă, că au solicitat aceste cheltuieli prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei. Împotriva menționatei hotărâri. în termen legal, au declarat apel reclamanții B.F. și L.N. și pârâta SC R.T. SA Galați. Prin decizia nr. 68/A de la 16 septembrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a respins, ca nefiind fondate, apelurile declarate de către reclamanții B.F.

și L.N. și de către pârâta SC R.T. SA Galați. Pentru a hotărî astfel, verificând apelurile declarate de părțile în litigiu privind acordarea cheltuielilor de judecată, instanța de apel a constatat că prima instanță a făcut o analiză corectă a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. și că a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. Cum prima instanță a respins capătul de cerere formulat de apelanții reclamanți privind obligarea pârâtei SC R.T. SA Galați la plata sumei de 61.500 lei, corect nu a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 2.477.20 lei. Această sumă reprezintă taxa judiciară aferentă sumei de 61.500 lei, cum, de altfel, au precizat și apelanții reclamanți în întâmpinarea de la fila 15 dosar recurs.

Critica adusă sentinței apelate de pârâta SC R.T. SA Galați referitoare la suma de 7.196 lei cheltuieli de judecată, în sensul că nu ar fi dovedite, nu este întemeiată. Apelanții reclamanți au făcut dovada că această sumă se compune din onorariu expert în sumă de 250 lei, onorariu avocat în sumă de 6.000 lei, cheltuieli de deplasare efectuate de instanță pe durata desfășurării procesului civil în prezenta cauză în sumă de 946 lei (total 7.196 lei). Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta care a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material precum și că instanța a omis să se pronunțe asupra motivelor si susținerilor din apel și de la fond privitor la cheltuielile de judecată.

Recurenta a susținut că instanța de apel a respins în mod greșit apelul declarat de aceasta reținând că suma de 7196 lei sunt cheltuieli dovedite pentru că apelanții au tăcut dovada din ce se compune această sumă. Pentru că la momentul pronunțării hotărârii de către instanța de fond documentele privind cheltuielile de judecată nu existau la dosarul cauzei, avocatul ales a folosit calea completării dispozitivului hotărârii pentru a obține obligarea la plata cheltuielilor de judecată depunând bonuri fiscale ce nu pot reprezenta dovada cheltuielilor cu procesul în discuție. Apărătorul ales face dovada cheltuielilor de judecată și a onorariului prin factura fiscală emisă de cabinetul de avocatură pentru client și chitanțele de casă, ordinul de plată, extrasul de cont privind primirea sumelor convenite și contractul de reprezentare.

In cauză s-au depus două chitanțe și bonuri fiscale pentru suma de 7196 lei, iar instanța de judecată a obligat pârâta la achitarea sumei reclamanților cu titlu de cheltuieli de judecată fără ca acestea să fie dovedite în condițiile legii. Recurenta a susținut că, procedând astfel, va achita suma reclamanților din dispoziția instanței iar avocatul ales își va primi banii sau o diferență din plata efectuată de pârâtă fără a înscrie în evidențele sau documentele prevăzute de lege operațiunea efectuată în acest mod. In drept, recurenta a indicat generic: Codul de procedură civilă, Legea nr. 571/2003, Legea nr. 51/1996, Statutul profesiei de avocat, Legea nr. 82/1992 și a solicitat admiterea recursului și respingerea cererii de completare a dispozitivului cu privire la cheltuielile de judecată în sumă de 9673 lei.

Intimații au depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat și se va respinge pentru următoarele considerente: Este nefondată critica potrivit căreia hotărârea atacată ar fi lipsită de temei legal și dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii [ art. 304, alin. (1), pct. 9 C. proc. civ.]. De altfel, recurenta nici nu indică explicit temeiul de drept încălcat ori greșit aplicat. Subsumat acestei critici recurenta aduce în discuție aspecte privitoare la aprecierea probelor, dar care nu pot fi cercetate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurenta urmărește, prin criticile formulate, o reapreciere a probelor administrate și care să conducă la stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută în dosar. Numai că în recurs este inadmisibilă o reapreciere a probelor, situația de fapt este stabilită, ea nu mai poate fi schimbat în recurs, în această cale de atac fiind supuse cenzurii numai aspectele de nelegalilate. Or, în decizia atacată, față de situația de fapt reținută (și care nu mai poate fi schimbată în recurs) nu rezultă nici lipsa temeiului legal, nici vreo încălcare a legii, sau o aplicare greșită a acesteia. Nefondată este și critica potrivit căreia instanța de apel nu ar fi răspuns tuturor susținerilor formulate în apel.

Dimpotrivă. în cuprinsul dezvoltării motivelor de recurs s-a încercat să se distorsioneze situația de fapt și de drept. Astfel se interpretează în mod unilateral prevederile Legii nr. 51/1995 privitoare la exercitarea profesiei de avocat, iar pe de alta parte recurenta nu a reținut faptul că Legea nr. 51/1995 instituie principiul potrivit căruia onorariul de avocat se stabilește pe bază de negociere între părțile raportului juridic de asistență juridică. Potrivit art. 34 din Legea 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, contractul dintre părțile raportului juridic de asistență juridică nu poate fi „stânjenit sau controlat direct sau indirect de nici un organ al statului", iar potrivit art. 94 alin. (2) și (3) din Statutul profesiei de avocat onorariul se stabilește prin negociere între avocat și client.

De asemenea recurenta interpretează unilateral acordarea cheltuielilor de judecată, criticând atât hotărârea Tribunalului Galați cât și a Curții de Apel Galați. Afirmația recurentei precum că la momentul pronunțării hotărâri de către instanța de fond documentele privind cheltuielile de judecată nu existau la dosarul cauzei denotă o totală rea credință deoarece atât Tribunalul Galați, în sentința civilă nr. 397 pronunțată la data de 24 ianuarie 2011 în dosarul nr. 7804/121/2009, a reținut pe lângă alte obligații ale pârâtei SC R.T. SA Galați că s-a solicitat și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

De asemenea la data de 21 ianuarie 2011 apărătorul intimaților reclamanți a susținut concluzii pe fondul cauzei și a depus concluzii scrise prin care la pag.2 alin. ultim și pag.3 a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate care constau în: taxa judiciară de timbru în sumă de 2477,20 lei și timbru judiciar de 2,00 lei - onorariul expertiză topografică 250 lei (iar 250 lei a plătit recurenta); onorariul de avocat conform celor două chitanțe a câte 3000 lei, în total: 6000 lei - cheltuieli de deplasare conform ordinelor de deplasare și bonurilor valorice fiscale anexate la concluziile scrise în sumă de 946 lei. Totalul cheltuielilor de judecată era în sumă de 9673,20 lei.

Această obligație de plata cheltuielilor de judecată a fost omisă în dispozitivul hotărârii Tribunalului Galați. În mod legal reclamanții au solicitat îndreptarea acestei erori pe calea unei încheieri. Prin sentința civilă nr. 1731 din 20 aprilie 2011 Tribunalul Galați a admis cererea. Nici acuzația la adresa avocatului că nu au fost înscrise în evidențe sau în documentele prevăzute de lege cheltuielile efectuate nu are suport probator. Chitanțele privind onorariul de avocat au fost înregistrate în Registrul Jurnal de încasări și Plăți la pag. 134, iar ordinele de deplasare au fost menționate de asemenea în raport de data efectuării deplasărilor în același registru. Recurenta a menționat aceleași motive de recurs pe care le-a formulat și în recursul promovat la data de 22 iulie 2011 la Tribunalul Galați și pe care tribunalul l-a respins precum și la Curtea de Apel Galați, care a pronunțat aceeași soluție.

Pentru toate considerentele reținute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC R.T. SA Galați împotriva deciziei nr. 68/A din 16 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondal recursul declarat de pârâta SC R.T. SA Galați împotriva deciziei nr. 68/A din 16 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 februarie 2012.