ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.12.2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4202/2006

HOTĂRÂRE
15.12.2006
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4202/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2721/2005

Judecătoria Galați a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Galați.

Pe rolul Tribunalului Galați, cauza

a fost înregistrată sub nr. 1489/COM/2005.

Prin sentința nr. 986/2005,

Tribunalul Galați a anulat cererea formulată de reclamanții M.A. și M.M., în

contradictoriu cu pârâta SC Ș.N.D. SA Galați ca insuficient timbrată.

A fost respinsă cererea

formulată de pârâta SC Ș.N.D. SA Galați în contradictoriu cu chematul în

garanție A.V. ca rămasă fără obiect.

În temeiul art. 274 alin.

(1) și (3) C. proc. civ., a fost obligată pârâta SC Ș.N.D. SA Galați la plata

sumei de 500 RON reprezentând cheltuieli de judecată către chematul în garanție

A.V.

În temeiul dispozițiilor art.

274 alin. (1) C. proc. civ., reclamanții M.A. și M.M. au fost obligați la plata

sumei de 2.283,50 RON cheltuieli de judecată către pârâtă.

Pentru a se pronunța astfel

instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 146/1997 ce atrag sancțiunea anulării cererii reclamanților ca

insuficient timbrată. În privința cererii de chemare în garanție, față de

dezlegarea dată cererii principale, a fost respinsă ca rămasă fără obiect.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel reclamanții M.M. și M.A. cât și chematul în garanție A.V., și

prin decizia nr. 82 din 31 mai 2006, Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă

și fluvială, a respins, ca nefondate, apelurile.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că tribunalul a stabilit prin rezoluție taxă

judiciară de timbru în sumă de 17.830,3 RON, citând reclamanții cu mențiunea de

a achita această taxă, însă aceștia nu și-au îndeplinit această obligație.

În ceea ce privește apelul

formulat de A.V. s-a reținut că la stabilirea cuantumului cheltuielilor de

judecată s-a avut în vedere că s-au dat mai multe termene la cererea

apărătorului apelantului la care acesta nu s-a prezentat și se impune aplicarea

art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ., care permit reducerea onorariului de

avocat în raport de complexitatea cauzei și volumul de muncă depus de acesta în

cauză.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții A.M. și M.M. invocând în condițiile art. 304 pct. 3,

5, 8, 9 C. proc. civ., nelegalitatea soluției.

În dezvoltarea criticilor

formulate reclamanții susține că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

dispozițiilor de ordine publică privind competența întrucât prin considerarea

cauzei evaluabilă în bani Judecătoria Galați era competentă să soluționeze

cauza în raport de valoarea de sub un miliard de lei.

Prin cel de-al doilea motiv

de recurs s-a arătat că prin cererea depusă la termenul din 18 octombrie 2005 a

solicitat Tribunalului să se pronunțe asupra excepției autorității de lucru

judecat în raport de sentința comercială nr. 862 din 3 august 2005 și în baza

dispozițiilor art. 163 alin. (3) C. proc. civ., a considerat că se impune

conexarea celor două dosare.

S-a invocat că tribunalul nu

a luat în discuție această excepție și a respins acțiunea ca insuficient

timbrată, prin aplicarea și interpretarea greșită a legii.

Intimata a depus întâmpinare

prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Din examinarea actelor de la

dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente

cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamanți.

Prin cererea dedusă

judecății, reclamanții au solicitat obligarea intimatei la eliberarea

certificatelor de acționar conform Legii nr. 31/1990 precum și la plata

daunelor cominatorii de 342.000.000 lei (9000 Euro) calculate până la data

introducerii acțiunii și obligarea la plata daunelor cominatorii în continuare

până la executarea obligației.

Art. 2 pct. 1 lit. a) C.

proc. civ., prevede că soluționarea proceselor și cererilor al căror obiect

este neevaluabil în bani, în categoria cărora se include capătul principal de

acțiune având ca obiect obligație de a face este de competența tribunalului iar

potrivit art. 17 cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței

competente să judece cererea principală.

În aceste condiții se

apreciază că tribunalul a fost investit corect cu soluționarea cauzei încât

motivul de recurs încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., este

neîntemeiat, hotărârile fiind pronunțate cu respectarea normelor legale

imperative ce reglementează competența materială.

În ceea ce privește cel

de-al doilea motiv de recurs se apreciază că instanța de apel în mod întemeiat

a reținut că, excepția autorității de lucru judecat și conexarea prezentei

cauze la o altă cauză se putea discuta numai dacă taxa de timbru ar fi fost

plătită.

Prevederile Legii nr. 146/1997

și O.G. nr. 32/1995 modificate au fost corect interpretate și aplicate în

cauză.

Deși reclamanții au fost

legali citați cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 1.780,3 RON

și timbru judiciar de 4 RON, în raport de valoarea obiectului acțiunii și

totodată li s-a comunicat și încheierea din 23 septembrie 2005 prin care a fost

respinsă cererea de reexaminare a taxei de timbru, aceștia nu și-au îndeplinit

această obligație încât corect li s-a anulat, ca insuficient timbrată, acțiunea

în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997.

Criticile întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 5 și 8 C. proc. civ., nu se regăsesc în dezvoltarea

în fapt a recursului încât nu pot face obiectul controlului din acest punct de

vedere și vor fi înlăturate.

Pentru cele ce preced, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în

cauză ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de reclamanții M.A. și M.M. împotriva deciziei nr. 82 din 31 mai 2006 a Curții

de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 decembrie 2006.

Sursă