ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4202/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2721/2005 Judecătoria Galați a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați. Pe rolul Tribunalului Galați, cauza a fost înregistrată sub nr. 1489/COM/2005. Prin sentința nr. 986/2005, Tribunalul Galați a anulat cererea formulată de reclamanții M.A. și M.M., în contradictoriu cu pârâta SC Ș.N.D. SA Galați ca insuficient timbrată. A fost respinsă cererea formulată de pârâta SC Ș.N.D. SA Galați în contradictoriu cu chematul în garanție A.V. ca rămasă fără obiect. În temeiul art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ., a fost obligată pârâta SC Ș.N.D. SA Galați la plata sumei de 500 RON reprezentând cheltuieli de judecată către chematul în garanție A.V.

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., reclamanții M.A. și M.M. au fost obligați la plata sumei de 2.283,50 RON cheltuieli de judecată către pârâtă. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 ce atrag sancțiunea anulării cererii reclamanților ca insuficient timbrată. În privința cererii de chemare în garanție, față de dezlegarea dată cererii principale, a fost respinsă ca rămasă fără obiect. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții M.M. și M.A. cât și chematul în garanție A.V., și prin decizia nr. 82 din 31 mai 2006, Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a respins, ca nefondate, apelurile.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că tribunalul a stabilit prin rezoluție taxă judiciară de timbru în sumă de 17.830,3 RON, citând reclamanții cu mențiunea de a achita această taxă, însă aceștia nu și-au îndeplinit această obligație. În ceea ce privește apelul formulat de A.V. s-a reținut că la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată s-a avut în vedere că s-au dat mai multe termene la cererea apărătorului apelantului la care acesta nu s-a prezentat și se impune aplicarea art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ., care permit reducerea onorariului de avocat în raport de complexitatea cauzei și volumul de muncă depus de acesta în cauză. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A.M.

și M.M. invocând în condițiile art. 304 pct. 3, 5, 8, 9 C. proc. civ., nelegalitatea soluției. În dezvoltarea criticilor formulate reclamanții susține că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privind competența întrucât prin considerarea cauzei evaluabilă în bani Judecătoria Galați era competentă să soluționeze cauza în raport de valoarea de sub un miliard de lei. Prin cel de-al doilea motiv de recurs s-a arătat că prin cererea depusă la termenul din 18 octombrie 2005 a solicitat Tribunalului să se pronunțe asupra excepției autorității de lucru judecat în raport de sentința comercială nr. 862 din 3 august 2005 și în baza dispozițiilor art. 163 alin. (3) C. proc.

civ., a considerat că se impune conexarea celor două dosare. S-a invocat că tribunalul nu a luat în discuție această excepție și a respins acțiunea ca insuficient timbrată, prin aplicarea și interpretarea greșită a legii. Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamanți. Prin cererea dedusă judecății, reclamanții au solicitat obligarea intimatei la eliberarea certificatelor de acționar conform Legii nr. 31/1990 precum și la plata daunelor cominatorii de 342.000.000 lei (9000 Euro) calculate până la data introducerii acțiunii și obligarea la plata daunelor cominatorii în continuare până la executarea obligației.

Art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., prevede că soluționarea proceselor și cererilor al căror obiect este neevaluabil în bani, în categoria cărora se include capătul principal de acțiune având ca obiect obligație de a face este de competența tribunalului iar potrivit art. 17 cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală. În aceste condiții se apreciază că tribunalul a fost investit corect cu soluționarea cauzei încât motivul de recurs încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., este neîntemeiat, hotărârile fiind pronunțate cu respectarea normelor legale imperative ce reglementează competența materială. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs se apreciază că instanța de apel în mod întemeiat a reținut că, excepția autorității de lucru judecat și conexarea prezentei cauze la o altă cauză se putea discuta numai dacă taxa de timbru ar fi fost plătită.

Prevederile Legii nr. 146/1997 și O.G. nr. 32/1995 modificate au fost corect interpretate și aplicate în cauză. Deși reclamanții au fost legali citați cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 1.780,3 RON și timbru judiciar de 4 RON, în raport de valoarea obiectului acțiunii și totodată li s-a comunicat și încheierea din 23 septembrie 2005 prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei de timbru, aceștia nu și-au îndeplinit această obligație încât corect li s-a anulat, ca insuficient timbrată, acțiunea în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997. Criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 8 C. proc. civ., nu se regăsesc în dezvoltarea în fapt a recursului încât nu pot face obiectul controlului din acest punct de vedere și vor fi înlăturate.

Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții M.A. și M.M. împotriva deciziei nr. 82 din 31 mai 2006 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2006.