ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3675/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3675/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Galați, secția comercială,

maritimă, fluvială și de contencios administrativ, prin

sentința civilă nr. 2617 din 4 decembrie 2007, a respins ca

nefondată acțiunea reclamantei SNTFM C.M. SA București – sucursala

de marfă Galați prin care a solicitat obligarea pârâtei SC

S.S.V.M.U.G.C.S. SA București la plata sumei de 117.578,09 lei daune

reprezentând contravaloarea folosinței bunurilor proprietatea sa

deținute fără titlu în 2006; la predarea spațiilor,

terenurilor și mijloacelor fixe, deținute în baza contractelor de

închiriere din 2005 și procesului verbal de predare - primire, evacuarea

pârâtei din aceste spații, cu cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut că între

părți s-au încheiat contractele din 2005 pentru perioada 1 ianuarie

2005 – 31 decembrie 2005, având ca obiect închirierea de terenuri, spații

și mijloace fixe aparținând sucursalei Galați cu locație la

revizia vagoane marfă Barboși; că potrivit art. 15 pct. A din

ambele contracte, acestea au încetat de plin drept la expirarea termenului de

valabilitate, în speță neintervenind tacita relocațiune, că

reclamanta nu a făcut dovada că pârâta a folosit aceste spații

conform art. 1169 C. civ.

Curtea de Apel Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr. 37/A din

11 aprilie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă

împotriva hotărârii instanței de fond.

Pentru a decide astfel

instanța a reținut că reclamanta nu și-a probat

susținerile formulate, că anexele 1, 2 și 3 atașate la procesele

verbale de predare-primire din 17 februarie 2006 nu sunt semnate de

pârâtă, iar prin hotărârea nr. 2.3 din 24 februarie 2006

acționarii societății au decis închiderea stației de

spălare și datorită acestui lucru rezultă că bunurile

nu au fost folosite de pârâtă pentru a se pretinde chiria din anul 2006.

Curtea de Apel Galați a

mai reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare de

acțiuni, reclamanta s-a obligat să plătească

vânzătorului toate cheltuielile și taxele aferente terenurilor

și bunurilor cu care urma să-și desfășoare

activitatea, care reveneau organelor fiscale, obligația de plată a

chiriei către reclamantă fiind excedentară față de

convenția părților.

Împotriva menționatei

decizii reclamanta SNTFM C.M. SA București, sucursala de marfă Galați,

a declarat recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7

și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în

concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei, iar în fond admiterea

acțiunii sale.

În criticile formulate recurenta

reclamantă susține în esență următoarele:

Prin prima critică

invocată, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. recurenta reclamantă susține că decizia din apel nu

cuprinde motivele pe care se sprijină, ci cuprinde motive contradictorii

ori străine de natura pricinii, întrucât Curtea de Apel Galați nu a

analizat toate capetele de cerere, respingând formal apelul pe o motivare

succintă, fără să ia în considerație probele

administrate în cauză, aceasta fiind netemeinică și

nelegală.

Prin a doua critică,

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta

critică hotărârea pronunțată de instanța de apel

pentru încălcarea și aplicarea greșită a legii,

interpretarea greșită a probelor administrate în cauză,

reținându-se că societatea sa nu a făcut dovada folosirii

bunurilor de pârâtă începând cu anul 2006, ignorând voit contractul de

prestări servicii din 2006, dovezile derulării acestuia, anexele,

procesele verbale de predare primire a bunurilor ce au făcut obiectul

contractelor de închiriere, care sunt semnate și ștampilate de

pârâtă, a clauzelor contractelor menționate, cu referire la art. 17

din contractele de închiriere și art. 7.2 lit. g) din contractul de

vânzare-cumpărare de acțiuni din 29 octombrie 2003. Recurenta

reclamantă critică lipsa rolului activ al judecătorilor în

aflarea adevărului și administrarea probelor pe care le

consideră utile cauzei.

Recursul reclamantei este

întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta:

Astfel se constată

că deși la baza raporturilor dintre părți au stat

contractele de închiriere din 2005, pentru perioada 1 ianuarie 2005 – 31

decembrie 2005, în raport de situația de fapt, în mod greșit a

reținut Curtea de Apel Galați că reclamanta a încălcat

dispozițiile art. 1169 C. civ., fără să ia în considerație

actele care atestă semnătura și ștampila pârâtei și

desfășurarea activității acesteia în locația din

Barboși Triaj.

Motivul de recurs întemeiat

în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ce vizează

greșita interpretare a clauzelor contractelor încheiate, contracte ce

constituie legea părților în conformitate cu dispozițiile art. 969

C. civ., este întemeiat. Critica invocată ce vizează interpretarea

probelor și netemeinicia soluției din apel, nu va fi analizată

de Curte întrucât dispozițiile art. 10 și art. 11 C. proc. civ. sunt

abrogate și nu mai pot fi invocate drept motive de recurs.

Criticile recurentei privind

greșita interpretare a clauzelor contractelor, a anexelor la contracte, a

proceselor verbale sunt întemeiate, instanța de apel ignorând

interpretarea făcută obiectului contractelor din 2005, respectiv la

ce anume s-a obligat pârâta prin acestea – art. 9, și dacă și-a

executat aceste obligații – care este sancțiunea în caz de

neexecutare, a locului în care pârâta își desfășoară

activitatea de prestări servicii conform contractului din 2006 și a

actelor adiționale la acesta.

Măsura în care

pretențiile reclamantei sunt justificate nu a fost pe deplin

stabilită de instanțe care nu au fost preocupate în a verifica

dacă pârâta și-a desfășurat activitatea în locația ce

a făcut obiectul contractelor de închiriere, dacă bunurile ce au

făcut obiectul acestora, menționate în anexele și procesele

verbale de predare - primire au fost folosite și restituite reclamantei,

în ce măsură părțile și-au respectat obligațiile

contractuale.

Procedând astfel,

instanța de apel a dat o soluție nelegală, deoarece, potrivit art.

129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., judecătorii sunt datori să

stăruie prin toate mijloacele legale în aflarea adevărului, în scopul

pronunțării unei soluții temeinice și legale, putând ordona

administrarea probelor pe care le considera necesare și utile chiar

dacă părțile se împotriveau.

Cu ocazia rejudecării

apelului, instanța urmează a răspunde criticilor formulate cu

privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care

părțile le invocă în susținerea pretențiilor și

apărărilor lor, și să ceară părților să

administreze probele pe care le consideră necesare.

Așa fiind, pentru a

asigura o dezbatere echitabilă a motivelor de apel, pentru stabilirea

situației de fapt, Curtea urmează a dispune, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., casarea deciziei din apel

și trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca instanța de apel

să ordone acele probatorii de natură a-i forma convingerea în

dezlegarea corectă a pricinii și în stabilirea corectă a

situației de fapt ce urmează a fi apreciată în raport de

clauzele convenite în contractele dintre părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SNTFM C.M. SA București, sucursala de marfă Galați,

împotriva deciziei nr. 37/A din 11 aprilie 2008 a Curții de Apel

Galați, secția comercială, maritimă și fluvială,

pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 4 decembrie 2008.