ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3787/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3787/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Galați,

reclamanta SC S. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC R.I. SRL,

solicitând ca, prin hotărârea ce va pronunța, aceasta să fie

obligată să-i asigure folosința spațiului comercial în

suprafață de 42 mp, situat în Galați, care face obiectul

contractului de închiriere din 1 noiembrie 2003 și să-i

plătească suma de 10.628,44 lei, reprezentând daune rezultate din

neexecutarea contractului pe intervalul 1 februarie – 31 mai 2007, precum

și cheltuielile de judecată.

Secția comercială,

maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal

a Curții de Apel Galați, prin sentința comercială nr. 2124,

pronunțată la data de 4 octombrie 2007, a respins, ca nefondată,

acțiunea reclamantei.

Spre a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că, la data de 15 ianuarie 2002,

între societățile litigante a intervenit un contract de asociere în

participațiune, ce a marcat începutul unor relații comerciale între

acestea; că, mai târziu, au convenit să încheie un contract de

închiriere pe o perioadă determinată, stabilind, totodată,

și o sumă cu titlu de chirie, dar, față de relația

dintre reprezentantele celor două societăți, suma ce a fost

trecută cu titlu de chirie, precum și mențiunea că a fost

achitată, „au fost întocmite pur formal”, iar, la dosarul cauzei, nu

există vreun înscris care să ateste că suma ce reprezintă

chirie a fost achitată în avans pentru întreaga durată ce a fost

stipulată în cuprinsul contractului de închiriere și că

reclamanta nu a dovedit cu documente contabile demne de a reflecta o

situație financiară a societății, veniturile realizate în

perioada 1 februarie 2001 – 31 mai 2007.

Apelul formulat de

reclamantă împotriva sentinței tribunalului - motivat pe greșita

soluționare a capetelor de cerere, față de probele administrate

– a fost respins, ca nefondat, de secția comercială, maritimă

și fluvială a Curții de Apel Galați, prin decizia nr. 38/A,

pronunțată la data de 11 aprilie 2008.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut că prima

instanță a stabilit corect situația de fapt, în sensul că

mențiunea achitării în avans a chiriei de către apelanta

reclamantă a fost făcută pur formal, întrucât aceasta nu a

făcut dovada cu acte că ar fi achitat în avans suma totală

stabilită cu titlu de chirie pe toată perioada

valabilității contractului de închiriere, neconformându-se

cerințelor art. 1169 C. civ., nici în ce privește dovedirea cererii

de obligare a pârâtei la plata daunelor - rapoartele fiscale ale caselor de

marcat, ilizibile, de la filele din dosarul de apel nereflectând situația

financiară reală a societății pentru a putea fi

antrenată obligarea intimatei pârâte la plata acestora.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs apelanta reclamantă SC S. SRL, invocând ca temei

de drept al cererii sale dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și solicitând modificarea acestei hotărâri, în sensul admiterii

apelului și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În motivarea recursului s-a

arătat, în esență, că decizia atacată este

nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 969 și

art. 1176 C. civ., având în vedere art. 4 din contractul de închiriere din1

noiembrie 2003 și probele din care rezultă întinderea prejudiciului

cauzat ca urmare a expulzării recurentei la data de 1 februarie 2007 din

punctul de lucru închiriat încă din noiembrie 2003.

Recursul este fondat.

Astfel, potrivit art. 4 alin.

(2) din contractul de închiriere din 1 noiembrie 2003, încheiat între

reclamantă, în calitate de locator și pârâtă, în calitate de

locatar, rezultă că „plata chiriei s-a făcut în avans pentru

întreaga perioadă de 4 ani de zile”, iar, conform art. 5 alin. (1) lit. b),

locatorul se obligă „să asigure folosința obiectului închirierii

pe toată durata contractului”.

Cum convenția ce

stipulează menționatele dispoziții este însușită, în

totalitate, de părțile contractante, fiind semnată de

reprezentanții lor legali și recunoscută de partea căreia i

se opune, respectiv de intimata pârâtă, care nu a tăgăduit-o, se

constată că acest înscris sub semnătură privată are

între părți, potrivit art. 1176 C. civ., același efect ca

și actul autentic și sub aspectul forței probante și că,

prin soluția pronunțată instanța de apel a nesocotit

principiul statornicit de art. 969 C. civ., în raport cu enunțatele

dispoziții contractuale ca și dispozițiile art. 1176

același cod, inducând prin aceasta incidența motivului prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Este de observat că

critica recurentei, fundamentată pe neacordarea daunelor solicitate prin

cel de al doilea capăt al cererii introductive pentru neexecutarea

contractului în perioada indicată, vizează modul în care instanța

de apel a administrat și a interpretat probele încuviințate în

dovedirea prejudiciului astfel suferit și nu mai poate fi

valorificată pe calea recursului după abrogarea pct. 11 al art. 304 C.

proc. civ., prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, deci anterior pronunțării

deciziei atacate.

Așa fiind, în temeiul art.

312 alin. (1) teza I, alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va

admite recursul declarat în cauză, va modifica decizia atacată, în

sensul că va admite apelul reclamantei și va schimba, în parte, sentința

tribunalului, în sensul admiterii primului capăt de cerere, iar, în

conformitate cu prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga

intimata, în culpă procesuală, să plătească intimatei

cheltuielile de judecată pe care aceasta le-a efectuat în recurs, astfel

cum a solicitat și dovedit prin înscrisurile depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC S. SRL Galați, împotriva deciziei Curții de Apel

Galați nr. 38 din 11 aprilie 2008, modifică decizia atacată,

admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței Tribunalului

Galați nr. 2124 din 4 octombrie 2007, pe care o schimbă, în parte, în

sensul că admite primul capăt de cerere și dispune obligarea

pârâtei să asigure reclamantei folosința spațiului comercial în

suprafață de 42 mp, situat în Galați, care face obiectul

contractului de închiriere din 1 noiembrie 2003 și să

plătească acesteia cheltuielile de judecată în cuantum de 1.198

lei.

Menține restul

dispozițiilor sentinței.

Obligă intimata să

plătească recurentei suma de 603 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată efectuate în căile de atac.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 16 decembrie 2008.