ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2259/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2259/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introductivă
înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, la data de 10 decembrie 2005,
reclamanta SC P. SRL a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, în
contradictoriu cu pârâta SC T. SRL, să se constate nulitatea absolută a clauzei
privind cuantumul chiriei de 1000 dolari S.U.A. lunar pe toată durata
locațiunii, stabilită prin art. 4 din contractul de închiriere nr. 2 din 11 mai
2001 convenit de părți.
În motivare, reclamanta a
arătat că în calitate de proprietară a spațiului comercial situat în Galați a
încheiat cu pârâta, la data de 11 mai 2001, un contract de închiriere pe o
durată de 10 ani, valoarea chiriei fiind stabilită după primul an de locațiune
la 1000 dolari S.U.A. lunar până la finele locațiunii, chirie care la data
formulării acțiunii apare nesemnificativă și datorită cursului leu/dosar,
ducând la ruperea echilibrului contractual a contra prestațiilor asumate de
părți.
Reclamanta și-a întemeiat
acțiunea pe dispozițiile art. 948 pct. 4 C. civ.
Tribunalul Galați, secția
comercială, prin sentința comercială nr. 269 pronunțată la data de 23 martie
2006, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel,
tribunalul a reținut că reclamanta nu a făcut dovada cauzei ilicite la data
perfectării contractului referitor la cuantumul chiriei de 1000 dolari S.U.A.
pe lună pe toată durata locațiunii stabilirea chiriei în altă monedă având
rolul de a asigura reclamantei o contra prestație reală și profitabilă.
Apelul declarat de
reclamantă împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, de Curtea
de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia
comercială nr. 118/ A din 29 septembrie 2006.
Răspunzând motivelor de
apel, instanța apreciază că schimbarea condițiilor locațiunii respectiv
creșterea ulterioară a chiriilor pentru spațiile comerciale situate în aceiași
zonă, nu constituie un motiv de nulitate absolută a convenției, ci, poate
conduce la rezilierea convenției, dacă nu se poate obține modificarea acesteia
datorită opoziției locatarului, aspecte care au fost corect examinate de prima
instanță.
Împotriva acestei decizii,
reclamanta a declarat recurs, în termen legal, solicitând modificarea în tot a
hotărârii și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Recurenta a invocat motivele
de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1, 7, 8 și 9 C. proc. civ., arătând
în dezvoltarea acestora că motivarea instanței este străină de natura pricinii,
și în afara susținerilor și apărărilor formulate prin cerere care vizau ruperea
echilibrului contra prestațiilor părților și transformarea contractului de
închiriere într-un veritabil comodat cu consecința îmbogățirii fără justă cauză
a pârâtei-locatar.
În același sens, recurenta a
susținut că, aprecierea monedei naționale, creșterea impozitului pe clădiri și
creșterea chiriei pe teren sunt elemente de natură să ducă la calificarea ca
lipsită de interes a contra prestației pârâtei, apărări care nu sunt examinate
de instanța de apel.
Sub un alt aspect recurenta
a arătat că cei doi judecători care au soluționat apelul, s-au pronunțat și în
acțiunea în reziliere a contractului ce a făcut obiectul dosarului nr. 3156/2000
al Tribunalului Galați împrejurare care justifica abținerea lor de la judecarea
apelului.
Înalta Curte, examinând decizia
atacată, în contextul criticilor formulate, constată că recursul este nefondat
pentru considerentele ce urmează:
Conform art. 948 C. civ.,
una din condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții este existentă
unei cauze licite a acesteia, iar după art. 966 C. civ., obligațiunea fără
cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect.
În contractele
sinalagmatice, cauza obligațiunii fiecărei părți este obligațiunea luată de
cealaltă parte.
Astfel fiind, reclamanta recurentă
pentru a cere anularea convenției trebuia să dovedească, cu probe pertinente că
la data facerii contractului cauza obligației sale lipsea, datorită absenței
sau ilicității obligației luate de cealaltă parte.
Or, în cauză, la data
încheierii contractului de închiriere părțile au convenit asupra întinderii
obligațiilor reciproce asumate, sub aspectul chiriei prevăzând expres cuantumul
acesteia într-o sumă fixă lunară, valabilă până la sfârșitul locațiunii, ceea
ce semnifică, pentru chestiunea dedusă judecății o cauză licită, expresă.
Prin urmare, dezlegarea dată
de instanțe în sensul existenței cauzei contractului este legală, în raport de
textele de lege susmenționate.
Convențiile dintre părți
au putere de lege, potrivit art. 969 C. civ. și ele trebuie aplicate întocmai,
când sunt clare și precise și nu dau loc la interpretare.
În speță părțile, au
convenit asupra unei chirii în altă monedă decât cea națională, menționând
expres că, suma astfel stabilită nu se va putea modifica pe durata închirierii,
astfel că motivul întemeiat pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu se susține.
Aplicarea teoriei
impreviziunii invocată de recurentă nu constituie un argument peremptoriu
pentru anularea convenției, deoarece eventualele modificări intervenite pe
piața imobiliară, nu semnifică absența consimțământului sau a cauzei la data
facerii actului, ci pot pune în discuție o modificare pe viitor a condițiilor închirierii.
În alți termeni, teoria impreviziunii, astfel cum a fost motivată de recurentă,
nu poate constitui un motiv de nulitate absolută, deoarece nu se încadrează în
ipotezele art. 948 C. civ., în sensul inexistenței condițiilor de valabilitate
a convenției.
Referitor la motivul de
recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) C. proc. civ., curtea constată că
compunerea completului de judecată a fost legală, motivul de incompatibilitate
invocat, participarea celor doi judecători la soluționarea unei alte cauze
între aceleași părți, nu subzistă nefiind îndeplinite cerințele art. 24 alin. (1)
C. proc. civ.
Așa fiind, Înalta Curte, în
temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamanta SC P. SRL GALAȚI împotriva deciziei nr. 118 din
29 septembrie 2006 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și
fluvială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 iunie 2007.