ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 12/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 15 mai 2000, reclamanta Administrația Piețelor Focșani a chemat în judecată pe pârâta S.C. P.P. S.R.L. Focșani pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de închiriere nr.1472 din 4 septembrie 1998 și obligarea pârâtei la plata sumei de 49.094.400 lei chirie neachitată la scadență, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr.405 din 5 septembrie 2000, Tribunalul Vrancea a respins excepția lipsei calității procesuale active, a admis acțiunea reclamantei și a dispus rezilierea contractului de închiriere nr.1472 din 4 septembrie 1998, obligând pârâta la plata sumei de 49.094.400 lei chirie neachitată în perioada iunie 1999 – martie 2000 și 3.701.664 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr.1017 din 14 decembrie 2000 a respins, ca nefondat apelul pârâtei. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, pârâta a declarat recurs, solicitând în esență, respingerea acțiunii reclamantei, întrucât datorită scăderii vânzărilor a cerut reclamantei să renegocieze chiria stabilită inițial pentru 5.000.000 lei lunar la 200.000 lei, iar aceasta nu i-a răspuns. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea lucrărilor dosarului în raport de susținerile pe care pârâta le reiterează prin recursul de față, se constată că acestea nu întrunesc niciuna dintre situațiile prevăzute de art.304 cod procedură civilă pentru a conduce la casarea hotărârii atacate.

În speță, având în vedere cele convenite de părți prin contractul de închiriere aflat în litigiu, rezultă că pârâta se angajase la plata unei chirii lunare de 5.000.000 lei pentru spațiul comercial închiriat, pentru neplata acesteia prin art.7 s-a prevăzut sancțiunea rezilierii contractului. Cum părțile nu au procedat la o renegociere a chiriei, simpla solicitare de reducere a acesteia cerută de pârâta locatară, pe motiv că i s-ar fi redus vânzările, nu a putut conduce la modificarea unilaterală a prevederilor contractului de închiriere, cum eronat susține recurenta. În consecință, în situația în care pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată privind plata chiriei așa cum a fost stabilită prin contract, corect instanțele au dat efect clauzei contractuale privind sancțiunea rezilierii contractului de închiriere.

Față de cele de mai sus recursul pârâtei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. P.P. S.R.L. Focșani împotriva deciziei nr.1017 din 14 decembrie 2000 a Curții de Apel Galați – Secția Comercială și de Contencios Administrativ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2004.