ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 12/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 12/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față:
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data
de 15 mai 2000, reclamanta Administrația Piețelor Focșani a chemat în judecată
pe pârâta S.C. P.P. S.R.L. Focșani pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța
să se dispună rezilierea contractului de închiriere nr.1472 din 4 septembrie
1998 și obligarea pârâtei la plata sumei de 49.094.400 lei chirie neachitată la
scadență, cu cheltuieli de judecată.
Prin
sentința civilă nr.405 din 5 septembrie 2000, Tribunalul Vrancea a respins
excepția lipsei calității procesuale active, a admis acțiunea reclamantei și a
dispus rezilierea contractului de închiriere nr.1472 din 4 septembrie 1998,
obligând pârâta la plata sumei de 49.094.400 lei chirie neachitată în perioada
iunie 1999 – martie 2000 și 3.701.664 lei cheltuieli de judecată.
Curtea
de Apel Galați, prin decizia civilă nr.1017 din 14 decembrie 2000 a respins, ca
nefondat apelul pârâtei.
Împotriva
acestei din urmă hotărâri judecătorești, pârâta a declarat recurs, solicitând
în esență, respingerea acțiunii reclamantei, întrucât datorită scăderii
vânzărilor a cerut reclamantei să renegocieze chiria stabilită inițial pentru
5.000.000 lei lunar la 200.000 lei, iar aceasta nu i-a răspuns.
Recursul
este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din
examinarea lucrărilor dosarului în raport de susținerile pe care pârâta le
reiterează prin recursul de față, se constată că acestea nu întrunesc niciuna
dintre situațiile prevăzute de art.304 cod procedură civilă pentru a conduce la
casarea hotărârii atacate.
În
speță, având în vedere cele convenite de părți prin contractul de închiriere
aflat în litigiu, rezultă că pârâta se angajase la plata unei chirii lunare de
5.000.000 lei pentru spațiul comercial închiriat, pentru neplata acesteia prin
art.7 s-a prevăzut sancțiunea rezilierii contractului.
Cum
părțile nu au procedat la o renegociere a chiriei, simpla solicitare de
reducere a acesteia cerută de pârâta locatară, pe motiv că i s-ar fi redus
vânzările, nu a putut conduce la modificarea unilaterală a prevederilor
contractului de închiriere, cum eronat susține recurenta.
În consecință, în situația în care pârâta nu
și-a îndeplinit obligația asumată privind plata chiriei așa cum a fost
stabilită prin contract, corect instanțele au dat efect clauzei contractuale
privind sancțiunea rezilierii contractului de închiriere.
Față
de cele de mai sus recursul pârâtei se privește ca nefondat și va fi respins ca
atare.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. P.P. S.R.L.
Focșani împotriva deciziei nr.1017 din 14 decembrie 2000 a Curții de Apel
Galați – Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțata
în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2004.