ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 576/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 576/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
1.Reclamanta S.C. C. SRL prin
cererea modificată, la 3 octombrie 2000 a solicitat revendicarea imobilului din
Focșani, aflat în exploatarea comercială a pârâtei S.C. P. S.A. Focșani.
Aceasta din urmă a formulat cerere
reconvențională având ca obiect perfectarea contractului de vânzare cumpărare
având ca obiect același imobil.
Prin sentința civilă nr. 571/2000 a Tribunalului
Vrancea a respins cererea de renunțare la judecată a reclamantei și, totodată,
acțiunea reclamantei, fiind admisă cererea reconvențională, hotărâre confirmată
prin decizia nr. 389 din 9 mai 2001.
Contra deciziei a declarat recurs reclamantul
susținând, în esență, că:
- cererea reconvențională este tardivă, fiind
depusă la al treilea termen din 24 octombrie 2000,
- s-au ignorat alte hotărâri definitive privind
situația juridică a imobilului, încălcându-se dispozițiile art. 1295 C. civ.
- reclamantul dobândind dreptul de proprietate
în urma unei licitații legale.
Recursul este fondat, pentru motive de ordine
publică ceea ce exclude examinarea în fond a recursului.
2.1. Nu s-a constatat că obiectul judecății în
constituie revendicarea imobilului și constatarea perfectării vânzării
cumpărării acestuia.
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) “Tribunalele
judecă – în primă instanță…a) procesele și cererile în materie comercială, al
căror obiect are o valoare de până la 10 miliarde inclusiv, precum și procesele
și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani”.
2.2. Pentru a considera că instanțele au avut
competența materială este necesar a se stabili dacă acțiunea în revedicarea imobiliară
formulată de un comerciant face parte din materia comercială.
În dreptul nostru vânzările de imobile sunt “acte
de natură civilă, întrucât în art. 3 C. com. care enumeră faptele obiective de
comerț nu cuprinde și această categorie de contracte.
Chiar dacă imobilul face parte sau este destinat
să intre în fondul de comerț, operațiunea juridică menționată este tot de
natură civilă. Numai când se vinde întreg fondul de comerț, incluzând și
imobilele, vânzarea va avea un caracter comercial.
O asemenea acțiune reală imobiliară nu aparține
materiei și, deci, nici jurisdicției comerciale așa cum a fost reglementate
prin dispozițiile art. 890 și urm. C. com.
În raport de valoarea estimată de reclamantă,
care și-a prețuit obiectul, conform art. 112 pct. 3 C. proc. civ. și în scopul
determinării taxei judiciare de timbru, urmând, deci criteriul valoric prevăzut
de art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., vor fi casate cele două hotărâri, iar
cauza se va trimite Judecătoriei Focșani pentru soluționare, ca având natură
civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. C. SRL,
Vârteșcoiu, județul Vrancea.
Casează decizia nr. 389 din 9 mai 2001 a Curții
de Apel Galați și sentința civilă nr. 571 din 28 noiembrie 2000 a Tribunalului
Vrancea și trimite cauza spre soluționare Judecătoriei Focșani.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4
februarie 2003.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A.Motea M.Voicu E.Cârcei
Red.V.M. MAGISTRAT ASISTENT
Dact.S.A. Fl.Ciocoveanu
4 exp.