ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3202/2004

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea adresată inițial Judecătoriei Focșani și înregistrată cu nr.

5604/1997, reclamantul A.M. a chemat în judecată pârâta S.C. V. S.A. Vrancea,

solicitând să se dispună obligarea acesteia de a-i lăsa în deplină proprietate

și liniștită posesie imobilul situat în Focșani, compus din teren în suprafață

de 2950 mp și construcțiile care se află pe el.

Reclamantul a arătat că a dobândit

imobilul prin act de vânzare-cumpărare autentificat în anul 1947. La acel

moment pe terenul de 2950 mp se aflau două corpuri de clădire, din care una

compusă din 4 camere și dependințe iar alta cuprinzând trei camere. În anul

1949, pe căi de fapt, în mod abuziv, reclamantul și familia sa au fost

evacuați. După adoptarea Legii nr. 112/1995, cererea reclamantului vizând

restituirea în natură a imobilului a fost respinsă cu motivarea că bunul nu

face obiectul acestui act normativ.

Prin întâmpinare pârâta a solicitat

respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că înainte de anul 1989 imobilul s-a

aflat în administrarea fostei întreprinderi de stat specializată în

vinificație, a cărei succesoare este.

Ca urmare a dispozițiilor Legii nr.

15/1990, imobilul a devenit proprietatea pârâtei, ea constituind aport la

formarea societății comerciale și este în prezent chiar sediul acestei persoane

juridice. Pentru teren pârâta a obținut, în mod legal, certificat de atestare a

dreptului de proprietate.

Prin cerere reconvențională, pârâta

a solicitat să se dispună obligarea reclamantului la plata sumei de

1.261.819.714 lei reprezentând contravaloarea unor construcții noi edificate

după preluarea imobilului precum și a unor ample lucrări de transformări,

reparații și îmbunătățiri la corpurile de clădire vechi.

În motivarea cererii reconvenționale

s-a arătat că prin aceste lucrări complexe imobilul revendicat este în prezent

unul cu totul nou față de clădirile existente în anul 1947, vechi și cu un grad

avansat de uzură.

Judecătoria Focșani, luând act de

aceste pretenții și de împrejurarea că, potrivit unei prime expertize tehnice,

valoarea terenului și a construcțiilor vechi era de 401 milioane lei, a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., în forma în

vigoare la acea dată, astfel încât prin sentința civilă nr. 4571 din 6 iulie

1998 și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Vrancea.

La această din urmă instanță cauza a

fost înregistrată sub nr. 3071 din 30 iulie 1998.

La termenul de judecată de la 12

octombrie 1998 F.P.S., Direcția Teritorială Vrancea a formulat cerere de

intervenție accesorie, în interesul pârâtei, arătând că este acționar principal

la S.C. V. S.A.

De la preluarea imobilului, pârâta a

efectuat lucrări ample de construcții, modernizări și reparații care reprezintă

active ale societății, astfel încât reclamantul nu este îndreptățit la

restituire în natură.

Prin nota numită „întâmpinare” din

18 aprilie 2000 pârâta a făcut cunoscut că la data de 19 octombrie 1999

societatea s-a privatizat integral, prin vânzarea-cumpărarea acțiunilor,

pachetul majoritar fiind achiziționat de numita G.L. Pârâta și-a reiterat

punctul de vedere referitor la respingerea ca nefondată a acțiunii în

revendicare.

Tribunalul Vrancea, examinând

probatoriile cu înscrisuri și cele trei expertize tehnice efectuate, a

pronunțat sentința civilă nr. 14 din 29 ianuarie 2001 prin care a respins

acțiunea principală ca nefondată iar cererea reconvențională ca rămasă fără obiect.

A fost respinsă cererea de

intervenție formulată de F.P.S., Direcția Teritorială Vrancea (devenită

A.P.A.P.S.) pentru lipsa capacității de exercițiu).

A fost de asemenea respinsă excepția

lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiată.

Instanța a reținut în esență, pentru

a pronunța această sentință, că:

- valoarea construcțiilor vechi ce

au aparținut reclamantului este, conform expertizelor, de 773.000.000 lei iar

cea construcțiilor edificate de pârâtă, a îmbunătățirilor și dotărilor tehnice;

- edilitare se ridică la

6.445.200.000 lei;

- reparațiile, modernizările și

îmbunătățirile au transformat practic vechiul imobil într-unul nou, cu o

valoare considerabil mai mare;

- societatea pârâtă s-a privatizat

integral și în mod legal, neputându-se susține că a dobândit abuziv imobilul,

astfel că și din acest punct de vedere acțiunea reclamantului este nefondată.

Apelul declarat de reclamant

împotriva acestei sentințe și prin care a solicitat admiterea acțiunii, a fost

respins, cu o motivare similară celei a instanței de fond, prin decizia civilă

nr. 68 din 2 octombrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Galați.

Reclamantul a formulat recurs

împotriva acestei decizii, susținând că este nelegală în sensul prevederilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul a arătat în esență că

întrucât imobilul a intrat abuziv în proprietatea statului, toate apărările

pârâtei sunt lipsite de relevanță și nu pot fi opuse acțiunii în revendicare

care ocrotește cel mai important drept real, acela de proprietate, reglementat

de art. 480 C. civ.

Examinând actele și lucrările

dosarului, curtea reține că recursul este nefondat.

Ambele instanțe au reținut în mod

corect premisele de fapt și de drept care converg spre soluția respingerii

acțiunii.

Astfel:

- pârâta este o cu totul altă

persoană juridică decât statul român expropriator;

- nu s-a făcut nici o dovadă (și

nici măcar nu s-a susținut) că pârâta ar fi dobândit cu rea-credință ori ar fi

construit cu rea-credință;

- prin privatizare integrală,

desfășurată în condițiile legii, dreptul de proprietate al pârâtei s-a

consolidat și a devenit opozabil „ergo omnes”, tot astfel cum, în alte cazuri,

dobândirea cu bună-credință a bunului de către un terț se opune cu succes

acțiunii în revendicare a proprietarului originar;

- prin ample lucrări de construcție,

reparații, dotări și modernizări, care au costat de circa 9 ori mai mult decât

valoarea vechilor clădiri, imobilul a fost transformat într-unul nou, a cărui

restituire în natură nu este, și din acest motiv, juridicește posibilă.

Soluția de respingere a acțiunii în

revendicare nu este însă nici inechitabilă. Întrucât s-a făcut dovada în apel

că reclamantul a formulat și o notificare administrativă întemeiată pe

prevederile Legii nr. 10/2001, el va avea posibilitatea să beneficieze de măsurile

reparatorii prevăzute de acest act normativ.

Așa fiind, cum hotărârile pronunțate

în cauză sunt legale și temeinice, recursul va fi respins ca nefondat conform

prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II- a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul A.V.M. împotriva deciziei civile nr. 68/A din 2 octombrie 2001 a

Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2004.