ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 451/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 451/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cauzei și soluția pronunțată de
prima instanță
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul O.I.L. a
chemat în judecată pe pârâta A.N.I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce
o va pronunța în cauză să dispună anularea Raportului de evaluare nr.
15481/G/II din 14 martie 2012, cu cheltuieli de judecată.
Hotărârea curții
de apel
Curtea de Apel
Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 572 din
20 noiembrie 2012, a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța o
asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin actul
administrativ contestat, s-a reținut faptul că reclamantul s-a aflat în
conflict de interese, în raport de prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr.
176/2010, art. 70, art. 71, art. 76 alin. (1), (2), art. 77 din Legea nr.
161/2003, precum și art. 75 lit. a) și c) din Legea nr. 393/2004, în urma
exprimării voturilor de aprobare a celor două Hotărâri de Consiliu Local nr.
137/2009 și nr. 284/2009, prin care a fost închiriată boxa cu vedere stradală
nr. 1 din piața M. către SC T. SRL, unde sunt acționari și administratori
reclamantul și soția acestuia.
Probatoriul administrat
în cauză dovedește faptul că reclamantul a încălcat dispozițiile art. 77 din
Legea nr. 161/2003, întrucât acesta nu putea să ia parte la deliberarea și
adoptarea celor două hotărâri de consiliu local, în condițiile în care avea un
interes personal în problema supusă dezbaterii, spațiul comercial fiind
închiriat către SC T. SRL.
Recursul declarat
de reclamantul O.I.L.
În recursul său,
reclamantul a solicitat modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii
astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea căii
extraordinare de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., recurentul a susținut faptul că hotărârea contestată a fost dată cu
încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003,
precum și a art. 75 și art. 77 din Legea nr. 393/2004.
Recurentul a arătat
că votul său în consiliul local a fost obiectiv, iar hotărârile nominalizate în
raportul de evaluare au vizat închirierea în bloc, prin licitație publică, a
unor bunuri aparținând domeniului public și privat al Municipiului Focșani,
aflate în folosința gratuită a Administrației Piețelor Focșani.
Prețul a fost
stabilit de către Departamentul de specialitate din cadrul primăriei pe metru
pătrat, pentru fiecare categorie de spații comerciale, iar nu nominal. În
cuprinsul celor două acte administrative adoptate nu s-a prevăzut faptul că SC
T. SRL ar urma să fie beneficiara unui contract de închiriere pentru a se putea
reține îndeplinirea condițiilor impuse de art. 70 din Legea nr. 161/2003.
Ca atare, recurentul
a concluzionat în sensul că, în urma votului său, SC T. SRL nu a obținut niciun
avantaj suplimentar față de celelalte firme participante la licitație.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Analizând sentința
atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, dar și din oficiu, în
baza art. 304
1
C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte
apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în
continuare.
Argumentele de
fapt și de drept relevante
Recurentul-reclamant
a învestit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect
anularea Raportului de evaluare nr. 15481/G/II din 14 martie 2012.
Prima instanță a
respins acțiunea pentru argumentele prezentate rezumativ în decizia de față.
Instanța de control
judiciar constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304
sau art. 304
1
C. proc. civ., în vederea casării sau modificării
hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de
materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică
adecvată.
Detaliind problema de
drept dedusă judecății și răspunzând la motivul de recurs anterior arătat,
Înalta Curte constată următoarele:
Prin Raportul de
evaluare nr. 15481/G/II din 14 martie 2012, intimata A.N.I. a apreciat că
recurentul O.I.L. s-a aflat în conflict de interese, conform art. 21 alin. (1)
din Legea nr. 176/2010, art. 70, art. 71, art. 76 alin. (1), (2), art. 77 din
Legea nr. 161/2003, precum și art. 75 lit. a) și c) din Legea nr. 393/2004.
În concret, intimata
a avut în vedere faptul că recurentul, în calitate de consilier local, a
participat la deliberarea și aprobarea Hotărârilor nr. 137/2009 și nr. 284/2009
de către Consiliul Local Focșani, prin care s-a decis închirierea prin
licitație publică a unor bunuri aparținând domeniului public și privat al
Municipiului Focșani, aflate în folosința gratuită a Administrației Piețelor
Focșani. Printre aceste imobile s-a aflat și spațiul închiriat la o dată anterioară
de către SC T. SRL, unde sunt acționari și administratori recurentul și soția
acestuia.
Înalta Curte, în
acord cu prima instanță, apreciază că raportul de evaluare aflat în litigiu
este legal pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
Potrivit art. 70 din
Legea nr. 161/2003: "Prin conflict de interese se înțelege situația în
care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un
interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea
cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor
acte normative."
În temeiul art. 71
din același act normativ: "Principiile care stau la baza prevenirii
conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor
publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și
supremația interesului public."
Conform art. 75 din
Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, "Aleșii locali au un
interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze
că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un
beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru:
a) soț, soție, rude
sau afini până la gradul al doilea inclusiv;
b) orice persoană
fizică sau juridică cu care au o relație de angajament, indiferent de natura
acestuia;
c) o societate
comercială la care dețin calitatea de asociat unic, funcția de administrator
sau de la care obțin venituri;
d) o altă autoritate
din care fac parte;
e) orice persoană
fizică sau juridică, alta decât autoritatea din care fac parte, care a făcut o
plată către aceștia sau a efectuat orice fel de cheltuieli ale acestora;
f) o asociație sau
fundație din care fac parte."
Recurentul, având
calitatea de consilier local, a participat la aprobarea celor două hotărâri
anterior nominalizate prin care s-a decis închirierea prin licitație publică a
unor bunuri aparținând domeniului public și privat al Municipiului Focșani,
printre care și boxa cu vedere stradală din piața M.
Contrar celor
susținute în memoriul de recurs, partea avea un interes personal de natură
patrimonială care ar fi putut să-i influențeze îndeplinirea cu obiectivitate a
atribuțiilor ce îi reveneau în calitate de consilier local.
Mai precis, încă din
anul 2008, spațiul mai sus arătat a fost închiriat de către SC T. SRL, în baza
Contractului din 11 ianuarie 2008, pentru perioada 1 februarie 2008 - 31
decembrie 2008. Ulterior, perioada a fost prelungită, prin intermediul actelor
adiționale, până la data de 1 iulie 2009.
Ca atare, la momentul
adoptării celor două hotărâri de consiliu local aflate în discuție, spațiul
scos la licitație, respectiv boxa cu vedere stradală din piața M., era
închiriat societății la care recurentul era acționar.
În această situație,
în raport de dispozițiile art. 77 din Legea nr. 393/2004, recurentul avea
obligația să anunțe la începutul ședințelor de consiliu local la care s-au
adoptat cele două hotărâri aflate în discuție că are un interes personal și să
se abțină de la vot.
Instanța de control
judiciar apreciază că nu prezintă nicio relevanță juridică susținerile
recurentului, în sensul că departamentul de specialitate din cadrul primăriei a
stabilit chiria pentru spațiul litigios și că a fost organizată licitație
publică pentru atribuirea folosinței acestui spațiu comercial.
Pe acest aspect,
Înalta Curte are în vedere că, după adoptarea H.C.L. nr. 137 din 26 mai 2009, a
fost semnat Contractul de închiriere din 3 august 2009 între SC T. SRL și
Administrația Piețelor Focșani, pentru perioada 3 august 2009 - 31 decembrie 2009,
iar după adoptarea H.C.L. nr. 284 din 27 octombrie 2009, a fost semnat
Contractul de închiriere din 12 ianuarie 2010, între aceleași părți, pentru
perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs
În consecință, din
cele anterior expuse, rezultă că este nefondat motivul de recurs prevăzut de
art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în speță nu există motive de ordine publică
care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin.
(1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de reclamantul O.I.L. împotriva Sentinței nr. 572/2012 din 20
noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 31 ianuarie 2014.
Procesat
de GGC - AZ