ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2806/2012

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2806/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului penal de față, costată următoarele:

Prin sentința penală nr. 53 din data de 08 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 3869/118/2011 s-a dispus:

În baza art. 215 alin. (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.G., fără antecedente penale - la pedeapsa de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a dispus ca pedeapsa principală să fie executată in regim de detenție conform art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale a fost interzis inculpatului l.G. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a fost scăzută din pedeapsa aplicata perioada executata in baza mandatului de executare din 2007 emis in baza sentinței penale nr. 101 din 27 februarie 2007 a Tribunalului Constanta, începând cu data de 7 noiembrie 2008 și pana la data de 5 februarie 2010.

A fost anulat mandatul de executare din 2007 emis în baza sentinței penale nr. 101 din 27 februarie 2007 a Tribunalului Constanta, care subzista in urma dispoziției de suspendare a sentinței penale nr. 101 din 27 februarie 2007 a Tribunalului Constanta, așa cum s-a dispus prin Decizia penală nr. 15/P din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Constanta, urmând să fie emis in nou mandat de executare la data rămânerii definitive a prezentei.

S-a luat act ca A.N.V.A.S. nu s-a constituit parte civila in cauza.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea in folosul statului de la inculpatul lancu Gheorghita a sumei de 500.000 lei, cu care partea vătămată nu s-a constituit parte civila.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen.

A fost obligat inculpatul l.G. la plata sumei de 1.650 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarea situație de fond:

Prin actul de inculpare s-a reținut, pe scurt ca, la data de 22 decembrie 2000 inculpatul l.G., in calitate de administrator la SC C.P. SRL a emis fila C.E.C. pentru suma de 5 miliarde lei vechi pentru Tribunalul Constanta in vederea îndestulării creditoarei SC S. SA Galați ale cărei creanțe împotriva SC T. SA lași - debitoare, au fost preluate de A.V.A.S., știind că pentru valorificarea instrumentului de plata nu exista disponibil necesar la tras.

Pentru a se dispune trimiterea in judecata a inculpatului au fost avute in vedere următoarele mijloace de proba: plângerea si adresele SC T. SA lași, proces verbal de licitație din data de 22 decembrie 2000, actele de executare silită din Dosarul nr. 2028/2000, sentințele si deciziile instanțelor civile, adresa SC C.P. SRL către SC S. SA, scrisori de trăsură pentru transport lot țevi ; facturi fiscale întocmite de SC S. SA pentru SC C.P. SRL ; facturi fiscale întocmite de SC C.P. SRL către SC B.A. SRL; adresele SC S. SA către SC T. SA Iași și către organele de cercetare penala; rulajul contului SC C.P. SRL București la Ro Bank în perioada 21 decembrie 2000-30 ianuarie 2001 și 1 februarie 2001-29 ianuarie 2002; documentele de lichidare a contului și specimenul de semnătura la Ro Bank pentru SC K.P. SRL, raport de expertiza grafoscopică din 25 aprilie 2002 privind semnătura trăgătorului de pe fila C.E.C. și care aparține inculpatului, listingurile telefonice și actele de căutare aparținând inculpatului.

S-a reținut că inculpatul a mai fost judecat si condamnat, in lipsa, prin sentința penala nr. 101 din 27 februarie 2007 la pedeapsa de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale in baza art. 215 alin. (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. și obligat la plata despăgubirilor civile de 500.000 lei.

Împotriva sentinței pronunțată în cauză a declarat apel inculpatul l.G. care a arătat ca, la momentul pronunțării sentinței, inculpatul a fost arestat in alta cauza, în Canada si nu a avut cunoștință de proces, motiv pentru care a fost admis apelul peste termen, a fost desființată sentința penală nr. 101 din 27 februarie 2007 a Tribunalului Constanta si s-a dispus trimiterea la rejudecare a cauzei aceleiași instanțe pentru soluționarea fondului.

Instanța a procedat la audierea inculpatului și a martorilor din lucrări și au fost solicitate relații de la A.V.A.S. București.

Pe baza probelor administrate în cauza instanța a reținut ca inculpatul l.G. a devenit asociat unic și administrator al SC K.P. SRL cu sediul în București, la data de 12 ianuarie 2000, când M.I.N., fost asociat unic, a cesionat toate părțile sociale, activul și pasivul societății, contractul de cesiune a părților sociale și actul adițional de revocare din funcția de administrator al lui M.I.N. fiind înregistrate la Registrul Comerțului București.

În baza actului adițional din data de 11 ianuarie 2001, inculpatul a schimbat sediul social din București sector 1 în București, sector 2.

La data de 25 aprilie 2001, inculpatul l.G. s-a retras din societate, cesionând toate părțile sociale către numitul T.M. care a devenit și administratorul societății.

Conform celor comunicate de către O.N.R.C., prin adresa din 03 februarie 2003, inculpatul a mai avut calitatea de asociat și administrator și în cadrul SC B.C.B. SRL București și SC B.A. SRL. București.

La data de 19 aprilie 1999 C.A.C.C.I. Galați a admis, parțial, prin Hotărârea din 1999, acțiunea introdusă de reclamanta SC S. SA Galați împotriva pârâtei SC T. SA lași, aceasta din urmă fiind obligată la plata sumei de 27.151.854.347 lei vechi (2.715.185,4347 lei cu titlu de penalități de întârziere și 40.750.500 lei vechi (4.075,0500 lei) cheltuieli arbitrare.

La data de 28 august 2000, SC S. SA Galați a solicitat Tribunalului lași executarea silită a debitoarei SC T. SA lași până la concurența sumei de 27.151.854.347 lei vechi (2.715.185,4.347 lei), în baza titlului executoriu menționat anterior. în cerere s-a menționat olograf „ pentru bunurile debitoarei aflate în depozitele SC S. SA Constanța, vă rugăm să dispuneți de urgență, fără citare, indisponibilizarea acestora și aplicarea sechestrului asigurător."

Dosarul de executare silită nr. 1343/2000 a fost trimis la tribunalul Constanța pentru continuarea executării silite față de debitorul somat legal. La data de 05 septembrie 2000 executorul judecătoresc V.D. s-a deplasat în incinta Portului Constanța unde, în prezența reprezentanților creditoarei, a instituit sechestrul asigurător asupra cantității de 1.058,25 t țeava, aparținând SC T. SA lași, marfa fiind lăsată în custodia SC S. SA Constanța.

În cuprinsul procesului-verbal nu s-au făcut mențiuni referitoare la calitatea și starea mărfii indisponibilizate, iar indicarea cantității s-a realizat de către reprezentantul SC S. SA Constanța, pe propria răspundere.

Ca urmare a formulării, la data de 13 septembrie 2000, de către SC S. SA Galați a unei cereri adresate Tribunalului Constanța prin care se solicita fixarea datei și locului de vânzare, formalitățile de vânzare au fost întocmite pentru data de 28 septembrie 2000.

La această dată s-a constatat însă neîndeplinirea procedurii de citare cu debitoarea și neprezentarea creditoarei, care a comunicat însă prin fax prețul de pornire pe metru liniar de țeava.

Această situație s-a repetat și la data de 23 noiembrie 2000, când în vederea susținerii licitației s-au prezentat doar reprezentanții SC S. SA, numitul C.L. și al debitoarei, numitul L.P.

La cererea creditoarei a fost fixat un nou termen pentru susținerea licitației, la data de 22 decembrie 2000, dată la care s-au prezentat reprezentanții creditoarei, debitoarei și custodelui.

Pentru adjudecarea mărfii au licitat SC T.E. SRL București, SC B.A. SRL. București și SC K.P. SRL București.

Pentru SC B.A. SRL. București a fost prezent în calitate de reprezentant numitul T.M., care la data de 25 aprilie 2001 a devenit unic asociat la SC K.P. SRL București.

La data licitației, inculpatul l.G. și numitul T.M. erau asociați la SC B.A. SRL. București, la data de 18 aprilie 2001 inculpatul devenind unic asociat și administrator al acestei societăți.

În procesul verbal de licitație din data de 22 decembrie, întocmit de executorul judecătoresc Vasile D. Gabriel, s-a specificat că prețul de pornire a fost fixat de executor cu acceptul părților la suma de 15 miliarde lei vechi.

La prima strigare, SC B.A. SRL. București a oferit 2,6 miliarde lei vechi, sumă apreciată de către executorul judecătoresc ca fiind derizorie, la fel fiind considerat și prețul oferit de către SC T.E. SRL București.

La a treia strigare au fost lansate mai multe oferte de prețuri de către licitatori, adjudecarea făcându-se în favoarea SC K.P. SRL București, pentru suma de 5 miliarde lei vechi.

Reprezentantul creditoarei SC S. SA Galați a refuzat să semneze procesul verbal, iar custodele și-a rezervat dreptul de a formula în fața instanțelor pretențiile decurgând din depozitarea mărfii.

Potrivit mențiunilor făcute în cuprinsul procesului-verbal, inculpatul l.G. a efectuat plata prin emiterea unei file C.E.C. Ro Bank, cu data de 22 decembrie 2000, pentru suma de 5 miliarde lei vechi.

La solicitarea scrisă a SC K.P. SRL București, printr-o adresă din data de 28 decembrie 2000, semnată de inculpatul l.G., în calitate de director general, țeava neagră și zincată a fost încărcată de SC S. SA în vagoane, pentru transportarea ei pe calea ferată la destinația indicată, respectiv SC C. SA București, stația C.F.R. Chitila, așa cum rezulta din scrisorile de trăsură C.F.R.

Conform documentației remise organului de cercetare penală, de către numitul T.M., actualul asociat și administrator al SC K.P. SRL București și anume nota de intrare - recepție, întocmită la data de 22 decembrie 2000, pentru 1.058,25 tone țeava, în valoare de 5 miliarde lei vechi,precum și facturile întocmite de SC K.P. SRL București către SC B.A. SRL. București, rezultă că marfa a fost vândută de inculpat, prin societate către SC B.A. SRL. București la data de 18 ianuarie 2001, pentru suma de 3.919.846.252 lei vechi (391.984,6.252 lei), în baza facturii și pentru suma de 2.981.984.100 lei vechi ( 298.198,4100 lei), în baza facturii.

Verificându-se rulajul contului deschis de SC K.P. SRL București la Ro Bank s-a constatat că în cont nu au existat disponibilități suficiente achitării sumei de 5 miliarde lei vechi, nici anterior, nici ulterior emiterii filei C.E.C., mai mult, din examinarea desfășurătorului rulajului de cont a rezultat că inculpatul a cumpărat de la RoBank carnetul de C.E.C.uri la data de 21 decembrie 2000, deci cu o zi înainte de data licitației.

S-a arătat că C.E.C.urile stipulate barat se emit numai în beneficiul unei alte instituții bancare sau unui client la trasului, inculpatul inducând astfel o dată în plus aparența de bonitate financiară.

Fila C.E.C. emisă de inculpat pentru a crea aparența că efectuează astfel plata mărfii adjudecate, a fost depusă de executorul judecătoresc la Registrul de valori al Tribunalului Constanța.

SC T. SA lași și SC S. SA Galați au formulat contestații la executare în contradictoriu cu SC K.P. SRL București și SC S. SA Galați, care au fost respinse de Tribunalul Ialomița, prin sentința civilă nr. 417 din 24 iulie 2001.

Prin Decizia civilă nr. 592 din 14 noiembrie 2001, Curtea de Apel București a admis recursul declarat de recurenta SC T. SA lași împotriva sentinței civile și a modificat în parte această sentință, în sensul că a admis contestația la executare, anulând procesul-verbal de vânzare la licitație, din data de 22 decembrie 2000.

Considerentele anulării procesului-verbal de licitație s-au referit la neconsemnarea de către licitatori a 10% din prețul de începere a licitației( cel mai târziu până la începerea vânzării la licitație publică), stabilirea arbitrară a prețului de pornire, comparativ cu valoarea mărfii de 774.800 dolari SUA, astfel cum rezultă din adresa din 22 noiembrie 2000, a SC T. SA lași.

Potrivit codului de procedură civilă în vigoare la data licitației, „nici o cerere de nulitate sau de stricare a vânzării nu se va primi în contra celui asupra căruia s-a adjudecat lucrul și care a plătit prețul, afară numai de nu a fost vicleșug din parte-i."

S-a considerat că anularea este justificată și datorită relei-credințe și a vicleșugului cu care a acționat inculpatul, în sensul că a profitat de nerespectarea de către executorul judecătoresc a atribuțiilor ce-i reveneau și a prevederilor codului de procedură civilă.

Prejudiciul s-a considerat că s-a produs în dauna SC S. SA Galați creditoarea, întrucât inculpatul a valorificat marfa, la data de 18 ianuarie 2001, către SC B.A. SRL. București, societate care participase și la licitație.

Instanța a reținut vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune și care derivă din următoarele mijloace de proba: plângerea si adresele SC T. SA lași, din care rezulta modalitatea de derulare a licitației ce viza vânzarea unui lot de țeava la un preț derizoriu de 5 miliarde lei deși aceasta in realitate valora 20 miliarde lei vechi; proces verbal de licitație din data de 22 decembrie 2000, din care rezulta ca s-a scos la licitație cantitatea de 1.058,25 t țeava la un preț de 15 miliarde lei vechi, prețul de pornire la licitație fiind de 2,6 miliarde lei vechi, ca la licitație au participat SC T.A.E. SRL, SC B.A. SRL București, SC C.P. SRL București, iar in final marfa a fosta adjudecata în favoarea SC K.P. SRL București pentru suma de 5 miliarde lei vechi; actele de executare silita din Dosarul nr. 2028/2000, sentințele si deciziile instanțelor civile, adresa SC C.P. SRL către SC S. SA; scrisori de trăsură pentru transport lot țevi; facturi fiscale întocmite de SC S. SA pentru SC C.P. SRL; facturi fiscale întocmite de SC C.P. SRL către SC B.A. SRL; rulajul contului SC C.P. SRL București la Ro Bank în'' perioada 21 decembrie 2000-30 ianuarie 2001 și 1 februarie 2001-29 ianuarie 2002 din care rezulta ca nu au existat disponibilități suficiente achitării sumei de 5 miliarde lei vechi; documentele de lichidare a contului și specimenul de semnătură la Ro Bank pentru SC K.P. SRL cereri depuse la banca pentru obținerea dreptului de semnătură de către inculpatul l.G.; raport de expertiza grafoscopica din 25 aprilie 2002 privind semnătura trăgătorului de pe fila C.E.C. si despre care s-a concluzionat ca aparține inculpatului, declarația inculpatului l.G. data în fața instanței din care rezulta ca in anul 2000 era administrator la SC K.P. SRL, ca personal s-a prezentat la licitație unde participat 5 societăți, ca marfa scoasă la licitație a fost adjudecata la suma de 5 miliarde lei vechi pentru care a emis o fila C.E.C.; marfa a fost vândută ulterior unei alte firme, posibil SC B.A. SRL, fără să-și mai amintească suma obținută din vânzare, marfa fiind achiziționată pentru a fi revândută, iar suma de 5 miliarde lei vechi pentru care s-a si emis fila C.E.C. a fost plătită, întrucât în cont se aflau suficiente disponibilități; a mai susținut ca cererea de emigrare in Canada a fost depusa mai înainte cu un an iar la adresa de domiciliu locuiau părinții care nu l-au încunoștințat, despre eventuale procese ce îl vizau; declarațiile martorului B.D. a arătat că a participat la licitație în calitate de reprezentant al SC S. SA Galați, prețul final fiind de 5 miliarde lei vechi. Referitor la licitatori acesta a considerat că se cunoșteau și că urmăreau să cumpere marfa la un preț derizoriu. întrucât a fost nemulțumit de prețul final martorul a arătat că a refuzat să semneze procesul verbal încheiat de către executorul judecătoresc. Cu privire la C.E.C.-ul emis a precizat că a aflat că acesta nu ar fi avut acoperire în bancă sau că ulterior emiterii ar fi fost retrasă suma din cont; declarațiile martorului Ș.M.M., angajat al SC T. SA lași, care a declarat că a fost încunoștințat de conducerea societății că va avea loc o licitație de care să se intereseze. în ziua licitației i-a făcut cunoscut executorului că nu are împuternicire din partea societății, dar că i s-a cerut să stea în sală. A mai arătat că în timpul licitației lua legătura telefonic cu reprezentanții societății cărora le dădea informații. La final executorul judecătoresc i-a spus să semneze procesul verbal pentru că a fost prezent, lucru pe care l-a făcut; declarațiile martorul C.G. a declarat că a participat la licitație în calitate de reprezentant al SC T.E. SRL București, suma finală fiind de 5-6 miliarde lei vechi, necunoscând amănunte cu privire la modalitatea de plată; declarațiile martorului C.L.S. care a relatat ca era angajat la oficiu juridic S. si a participat la o licitație ce a avut loc la sediul acestei firme, la licitație participând doua sau trei firme din București, bunurile fiind adjudecate pentru suma de 5 miliarde lei, neputând sa-l recunoască pe inculpatul prezent în instanța.

S-a constatat clara intenția inculpatului care a fost aceea de a induce în eroare reprezentanții societății creditoare, iar aceasta împrejurare rezultă atât din faptul că acesta la data emiterii filei C.E.C. nu avea disponibil necesar în cont, dar și din faptul că după valorificarea cantității de țeava, deși a obținut o sumă de bani, conform facturilor emise, nu a alimentat contul pentru achitarea sumei de 5 miliarde lei vechi, aspecte care rezultă din înscrisurile existente la dosar.

Totodată, s-a avut în vedere și faptul că acesta a devenit asociat unic al societății care a achiziționat cantitatea de țeava, devenind practic din nou proprietar al mărfii, în calitatea de asociat unic al societății, iar vânzarea acesteia s-a făcut de către inculpat la un preț cu puțin peste suma de 5 miliarde lei vechi cu care a cumpărat-o la licitație, deci nu este credibilă afirmația ca țeava respectiva a fost achiziționată în scop de revânzare ca simplu comerciant.

Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea s-a realizat printr-o acțiune de inducere în eroare a reprezentanților SC S. SA Galați, constând în faptul că inculpatul nu Ie-a adus la cunoștință că la momentul emiterii filei C.E.C. nu avea suficient disponibil în cont pentru acoperirea necesară.

S-a constatat ca inculpatul, la momentul la care a dat declarație nu a negat participarea la licitație, nici împrejurarea ca a emis personal o filă C.E.C. pentru suma de 5 miliarde lei, ceea ce contestă el este faptul că, a deținut tot timpul suficienți bani în cont, astfel încât nu își explică susținerile neefectuării plății și neîndestulării beneficiarului, iar plecarea în Canada nu ar avea nicio legătura cu existența unui proces ce l-ar viza în mod direct, aceste susțineri nu au fost probate cu niciunul din mijloacele de probă administrate în cauză și nici nu a propus alte probe care să-i dovedească afirmațiile.

Din înscrisurile dosarului si rulajul contului SC K.P. SRL a rezultat ca inculpatul nu deținea sume suficiente si comparabile cu suma înscrisa in fila C.E.C. ce a fost eliberata de inculpat pentru o suma de 5 miliarde lei si nici chiar ulterior acestui moment contul nu a fost alimentat cu asemenea sume. De asemenea, nu a încercat in vreun fel sa clarifice situația creată.

În termen legal, împotriva sentinței primei instanțe, apelantul inculpat l.G. a declarat apel criticând soluția pronunțată sub aspectul netemeiniciei si al nelegalitâții acesteia.

S-a susținut că, în cauză se impune ca apelantul inculpat să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) cod pr.penala, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, nefiind îndeplinită latura obiectivă a acestei infracțiuni și, în cauză nu există prejudiciu.

Societatea inculpatului și-a achitat obligațiile contractuale față de SC S. SA Galați și ulterior SC C.P. SA, astfel că în nici un moment apelantul nu a avut intenția de a înșela pe partea civilă.

Faptul că, în anul 2001 inculpatul a plecat în Canada nu i se poate reține reaua credință în desfășurarea relațiilor comerciale întrucât și în Canada a desfășurat activități comerciale.

Examinând legalitatea și temeinicia apelului declarat, Curtea a constatat următoarele:

Apelantul inculpat l.G. avea calitatea de reprezentant al SC C.P. SRL București și a emis cu intenție fila C.E.C. din 22 decembrie 2000 pentru suma de 5 miliarde lei vechi și în favoarea creditoarei SC S. SA Galați, deși cunoștea împrejurarea că nu avea disponibilul necesar în cont.

Probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești au stabilit că, inculpatul l.G. a devenit asociat unic si administrator la SC C.P. SRL cu sediul în București la data de 12 ianuarie 2000, dată la care, fostul asociat unic M.I.N. a cesionat toate părțile sociale, activul și pasivul societății și actul adițional de revocare din funcția de administrator al acesteia din urmă, modificările fiind înregistrate la Registrul Comerțului București.

La 11 ianuarie 2001, inculpatul l.G. a schimbat sediul social în sector 2 București, iar la data de 25 aprilie 2011 inculpatul s-a retras din această societate cesionând părțile sociale numitului T.M., care de altfel a si devenit administratorul societății.

La 23 noiembrie 2000 creditoarea SC S. SA Galați a solicitat executarea silită a, debitoarei SC T. SA lași, astfel că executorul judecătoresc a fixat data și locul vânzării prin licitație publică pentru data de 28 septembrie 2000.

La această dată au lipsit atât debitorul cât și creditorul situație în care s-a amânat procedura de licitație publică la data de 23 noiembrie 2000, dată la care s-au prezentat SC S. SA (care avea în depozit bunurile debitoarei SC T. SA lași, respectiv țevi) numitul C.L., iar pentru debitoare s-a prezentat L.P..

Creditoarea a solicitat un nou termen pentru susținerea licitației pentru data de 22 decembrie 2000. La această dată s-au prezentat SC T.A.E. SRL București, SC B.A. SRL București și SC C.P. SRL București.

Pentru SC B.A. SRL București s-a prezentat numitul T.M. în calitate de reprezentant, care începând cu data de 25 aprilie 2001 a devenit și asociat unic al societății aparținând inculpatului, respectiv SC C.P. SRL București.

Pentru societatea SC B.A. SRL s-au prezentat inculpatul l.G. și numitul T.M. care erau asociați, dar începând cu data de 18 aprilie 2001 inculpatul a devenit asociat unic si administrator al acestei societăți.

Prețul de pornire al mărfii stabilit de executorul judecătoresc a fost de 15 miliarde lei vechi iar SC B.A. SRL a oferit suma de 2,6 miliarde lei vechi, sumă ce a fost considerată derizorie.

La a treia strigare au fost lansate mai multe oferte de preturi de către licitatori, iar adjudecarea s-a făcut pentru suma de 5 miliarde vechi în favoarea lui SC C.P. SA București (prin inculpatul l.G.).

Din procesul verbal de adjudecare a rezultat că inculpatul l.G. a efectuat plata prin emiterea unei file C.E.C. emis de Ro Bank la data de 22 decembrie 2000 pentru suma de 5 miliarde lei vechi.

La data de 28 decembrie 2000, țeava licitată (neagră și zincată) a fost încărcată din dispoziția inculpatului de către SC S. SA în vagoane cu destinația SC C. SA București, stația C.F.R. Chitila.

Marfa așa cum rezultă din nota de intrare recepție din 22 decembrie 2000 a fost vândută de către inculpat, respectiv cantitatea de 1.058,25 t țeavă în valoare de 5 miliarde lei vechi.

Vânzarea s-a făcut de către SC C.P. SRL București către SC B.A. SRL București, la data de 18 ianuarie 2001 pentru suma totală de 3.919.846.252 lei vechi și pentru suma de 2.981.984.100 lei vechi așa cum rezultă din facturile aflate la Dosar nr. 7037439 și nr. 7037438.

În urma verificărilor efectuate în contul lui SC C.P. SRL București deschis la Ro Bank s-a constatat că nu au existat disponibilități achitării sumei de 5 miliarde lei vechi la momentul emiterii si participării la licitație și nici ulterior emiterii acestei file; de observat este că inculpatul a cumpărat carnetul de C.E.C.-uri de la bancă pe 21 decembrie 2000 cu o zi înainte de organizarea licitației.

Ulterior, Curtea de Apel București prin Decizia penală nr. 592 din 14 noiembrie 2001 a admis recursul declarat de recurenta SC T. SA lași, în sensul că a anulat procesul verbal de vânzare la licitație din 22 decembrie 2000, întrucât licitatorii nu au consemnat 10% din prețul de începere a licitației până la începerea vânzării la licitație publică, stabilind-se prețul de pornire în mod arbitrar comparativ cu valoarea mărfii care este de 774.800 dolari SUA așa cum rezultă din adresa emisă de debitoarea SC T. SA lași la data de 22 noiembrie 2000.

Situația de fapt mai sus reținută a avut în vedere probele administrate în cursul urmăriri penale cât și cercetării judecătorești care au constat în: plângerea și adresa debitoarei SC T. SA lași; procesele verbale de licitație; actele de executare silită; adresele de la bancă din care rezultă că inculpatul nu a dispus fonduri suficiente în vederea achitării sumei de 5 miliarde de lei vechi; raportul de expertiză grafologică care a stabilit ca semnătură de pe fila C.E.C. aparține inculpatului l.G., cât și declarația acestuia prin care recunoaște participarea la licitație, adjudecarea mărfii în valoare de 5 miliarde de lei si emiterea Filei C.E.C.

De asemenea, inculpatul a recunoscut împrejurarea că e posibil să fi vândut marfa la SC B.A. SRL însă nu-și mai amintește suma obținută.

Inculpatul a susținut pe parcursul desfășurării procesului penal că fila C.E.C. a fost emisă în condițiile în care în contul său erau suficiente disponibilități, însă nu s-a mai interesat ulterior ce s-a mai întâmplat pentru că ulterior a plecat în Canada.

Pentru existența infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. acțiunea făptuitorului trebuie să constea în emiterea unui C.E.C. asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia necesară, precum și din retragerea, după emitere, a proviziei în totul sau în parte, ori a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenul de prezentare.

În speță, inculpatul a emis fila C.E.C. fără acoperire, participând la licitație fără a o plăti obligația legală de 10% pentru a putea participa la licitație, iar ulterior când a fost prezentată fila pentru încasarea sumei trecute de către inculpat, banca a refuzat plata pe motiv de lipsă de numerar in cont. De altfel, inculpatul avea cunoștință de lipsa disponibilului din contul său, prin care de altfel, nu a derulat nici un fel de operații comerciale, fapt pe care Ie-a ascuns creditorului său.

Infracțiunea comisă de inculpat a vizat și alin. (5) al art. 215 C. pen., potrivit cu care înșelăciunea a avut consecințe deosebit de grave ca urmare a produs o pagubă - un prejudiciu material efectiv și cert.

În aceste condiții, s-a reținut că, este neîntemeiată critica privind greșita condamnare.

S-a mai reținut că susținerea inculpatului în sensul că prejudiciul a fost achitat

nu are corespondent în actele de la dosar, pentru că A.V.A.S. a comunicat instanței, la fond, că nu se constituie parte civilă în procesul penal, pentru că suma respectivă a fost transformată prin acțiuni în conversie, deci creanța este de 885.576,66 dolari SUA care în prezent este deținută de A.V.A.S. asupra SC T. SA lași.

Prin Decizia penală nr. 112/P din 27 septembrie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul - inculpat I.G. împotriva sentinței penale nr. 53 din 08 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 3869/118/2011.

Împotriva Deciziei penale nr. 112/P din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a declarat recurs inculpatul l.G., invocând motivele de recurs prev. de art. 385

pct. 10,pct. 12, pct. 14, pct. 15,pct. 17, pct. 20 C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 3869/118/2010.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art. 385

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și, Justiție constată că recursul declarat de inculpatul l.G. este nefondat, având în vedere următoarele considerente.

I Cu privire la motivul de casare prev. de art. 385

pct. 10 C. proc. pen., în sensul că ambele instanțe au omis să se pronunțe cu privire la solicitarea inculpatului referitor la schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea alin. (5) al art. 215 C. pen., dar și schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii dispozițiilor art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea C.E.C.-ului cu motivarea că fapta inculpatului nu este producătoare de prejudicii, nu a produs prejudicii și urmează a fi apreciată ca fiind această infracțiune și nu infracțiunea prev. de art. 215 alin. (4) și alin. (5) C. pen., înalta Curte constată că acest motiv de casare nu este întemeiat.

În fața instanței de fond, potrivit susținerilor orale ale apărătorului ales al inculpatului în cadrul dezbaterilor (încheierea de ședință de la 01 februarie 2011 fila 102-103 dosar fond) nu s-a solicitat schimbarea încadrării juridice.

S-a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 10 șit. d) C. proc. pen. și; respingerea acțiunii civile formulată de A.V.A.S. S-a mai solicitat a se avea în vedere că pentru a exista o inducere în eroare este necesară existența unui contact direct între inculpat și reprezentanții A.V.A.B. ceea ce nu s-a întâmplat.

În susținerile orale în fața instanței de apel în cadrul dezbaterilor, (practicaua Deciziei penale nr 112/P din 27 sept. 2011 dosar apel) apărătorul inculpatului a solicitat achitarea acestuia în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., susținând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și că a avut în mod permanent disponibil în cont și nu a avut în intenție de săvârșii infracțiunea de înșelăciune.

Ambele instanțe au răspuns la aceste solicitări ale inculpatului, după cum urmează:

Instanța de apel a reținut că -."inculpatul avea cunoștință de lipsa disponibilului din contul său, prin care de altfel, nu a derulat nici un fel de operații comerciale, fapt pe care Ie-a ascuns creditorului său."

În aceste condiții, s-a reținut că, este neîntemeiată critica privind greșita condamnare.

S-a mai reținut că: „susținerea inculpatului în sensul că prejudiciul a fost achitat nu are corespondent în actele de la dosar, pentru că A.V.A.S. a comunicat instanței, la fond, că nu se constituie parte civilă în procesul penal, pentru că suma respectivă a fost transformată prin acțiuni în conversie, deci creanța este de 885.576,66 dolari SUA care în prezent este deținută de A.V.A.S. asupra SC T. SC lași."

S-a mai reținut că -."inculpatul avea calitatea de reprezentant al SC C.P. SRL București și a emis cu intenție fila C.E.C. din 22 decembrie 2000 pentru suma de 5 miliarde lei vechi și în favoarea creditoarei SC S. SA Galați, deși cunoștea împrejurarea că nu avea disponibilul necesar în cont."

S-a mai reținut de instanța de fond că:" prejudiciul s-a considerat că s-a produs în dauna SC S. SA Galați - creditoarea, întrucât inculpatul a valorificat marfa, la data de 18 ianuarie 2001, către SC B.A. SRL București, societate care participase și la licitație."

S-a constatat clara intenție a inculpatului care a fost aceea de a induce în eroare reprezentanții societății creditoare, iar această împrejurare rezultă atât din faptul că acesta la data emiterii filei C.E.C. nu avea disponibil necesar în cont, dar și din faptul că după valorificarea cantității de țeava, deși a obținut o sumă de bani, conform facturilor emise, nu a alimentat contul pentru achitarea sumei de 5 miliarde lei vechi, aspecte care rezultă din înscrisurile existente la dosar.

Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea s-a realizat printr-o acțiune de inducere în eroare a reprezentanților SC S. SA Galați, constând în faptul că

inculpatul nu le-a adus la cunoștință că la momentul emiterii filei C.E.C. nu avea suficient disponibil în cont pentru acoperirea necesară.

Față de toate aceste susțineri ale inculpatului și rețineri ale ambelor instanțe, Înalta Curte constată că din parcurgerea susținerilor inculpatului în cadrul dezbaterilor așa cum s-a prezentat anterior, inculpatul nu a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării alin. (5) al art. 216 C. pen. sau reținerea infracțiunii prev.de dispozițiilor art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea C.E.C.-ului cu motivarea că fapta inculpatului nu este producătoare de prejudicii, nu a produs prejudicii.

Chiar dacă acesta a făcut referire la inexistența prejudiciului printr-o frază succintă în fața ambelor instanțe, acesta nu a solicitat schimbarea încadrării juridice.

Înalta Curte constată că ambele instanțe au răspuns cererilor formulate de inculpat în cadrul dezbaterilor în apărare.

II Cu privire la motivul de recurs prev. de art. 385

pct. 17 și pct. 12 C. proc. pen. în sensul înlăturării alin. (5) al art 215 C. pen. și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (4) și (5) C. pen. în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/19345, Înalta Curte constată că nici aceste motive nu sunt fondate.

În actualul C. pen., articolului 215 alin. (4) se prevede, că: "emiterea unui C.E.C. asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. (1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului C.E.C.-ului, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alin. (2)".

În acest fel, legiuitorul a incriminat ca infracțiune de înșelăciune, prin actualul alin. (4) al art. 215 C. pen., atât fapta de emitere a unui C.E.C. asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, cât și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului C.E.C.-ului.

Rezultă deci că prejudicierea beneficiarului C.E.C.-ului emis, prin săvârșirea oricăreia dintre faptele de inducere în eroare arătate mai sus, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust, constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (4) C. pen.

În cazul în care beneficiarul are cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii C.E.C.-ului la tras, fapta nu mai poate constitui însă infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (4) C. pen., deoarece îi lipsește un element constitutiv esențial, respectiv inducerea în eroare, condiție cerută fără echivoc prin alin. (1) al aceluiași articol.

Dar o atare faptă este susceptibilă de a fi încadrată în prevederile art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, potrivit căruia săvârșește infracțiunea prevăzută în acest text de lege "oricine emite un C.E.C. fără a avea la tras disponibilul suficient, sau după ce a tras C.E.C.ul și mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut".

în această privință este de reținut că prevederile art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, nefiind abrogate prin Legea nr. 140/1996, ca urmare a introducerii alin. (4) în art. 215 C. pen., și nici prin dispoziții anterioare, nu pot fi considerate scoase din vigoare, ele producându-și efectele.

De aceea, ori de câte ori beneficiarul are cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii C.E.C.-ului la tras, astfel că lipsește elementul constitutiv al inducerii în eroare cerut prin art. 215 alin. (1) C. pen., fapta constituie infracțiunea prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, iar nu infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (4) C. pen.

În cauza de față, chiar prin ultima declarație dată în fața instanței de fond (fila 34 dosar fond), inculpatul a susținut că : „Eu știu că plata pentru acea filă C.E.C. a fost efectuată întrucât eu dețineam în cont circa 6-7 miliarde lei în luna ianuarie 2001. Nu știu ce s-a întâmplat, nu mi-am pus problema legată de plata sumei de 5 miliarde lei, știam că am emis o filă C.E.C. și acea plată trebuia să se facă, mai ales că aveam și disponibil îmi amintesc că am discutat cu executorul judecătoresc cu privire la modalitatea de plată, s-a acceptat fila C.E.C. și m-a întrebat și cu privire la acoperirea ce aș avea-o pentru fila C.E.C. Precizez că eu aveam de încasat 6-7 miliarde lei, la momentul emiterii filei C.E.C., nu știu exact ce aveam în cont, însă tot timpul existau bani. îmi amintesc la începutul lunii ianuarie, la aproximativ o săptămână, am încasat acea sumă de 6-7 miliarde lei."

Chiar prin această declarație inculpatul depozițiile sale sunt contradictorii. Inițial declară că avea disponibil în cont pentru achitarea acestei sume, iar ulterior la alineatul următor acesta arată că nu a știut exact ce sume avea în cont.

Acesta a mai precizat că în ianuarie avea în cont 6-7 miliarde lei.

Or, din verificările rulajului contului deschis de SC K.P. SRL București la Ro Bank s-a constatat că în contul deschis nu au existat disponibilități suficiente pentru plata sumei de 5 miliarde lei nici anterior și nici ulterior emiterii filei C.E.C. De asemenea din examinarea aceluiași desfășurător al rulajului de cont a rezultat că inculpatul a cumpărat de la RO Bank carnetul de C.E.C.uri la data de 21 decembrie 2000 cu o zi înainte de data licitației și, prin urmare a emiterii filei C.E.C.

Nu se poate omite nici împrejurarea că inculpatul nu achitat 10% din prețul de începere al licitației, stabilirea arbitrară a prețului de pornire comparativ cu valoarea mărfii de 774.800 dolari SUA.

Cu privire la încadrarea juridică a faptei prev. de art. 215 alin. (5) C. pen., Înalta Curte constată că și aceasta a fost stabilită corect de instanțe întrucât,. A.V.A.S. prin adresa depusă la dosarul cauzei de fond (fila 20) a precizat că a preluat SC S. SA Galați prin contractul de cesiune de creanță din 2001 încheiat cu acesta, în baza dispozițiilor art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 119/2001 o creanță comercială împotriva SC T. SA lași în cuantum de 885.576,76 dolari SUA Creanța deținută de A.V.A.S. asupra SC T. SA lași a fost valorificată prin conversie în acțiuni, operațiune aprobată de către A.G.E.A. a societății, la data de 21 octombrie 2002.

Prin urmare din toate aceste considerente rezultă că nu se poate reține în sarcina inculpatului infracțiunea prev. de art. art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, întrucât condiția existenței acestei infracțiuni are la bază încunoștințarea beneficiarului filei C.E.C. de lipsa de disponibil în cont a sumei ce trebuia achitată, ceea ce nu s-a întâmplat.

Nu se poate dispune nici înlăturarea alin. (5) al art. 221

C. pen., gravitatea faptei constând în prejudiciul cauzat SC S. SA Galați întrucât creanța comercială împotriva SC T. SA lași a fost valorificată prin conversie în acțiuni, astfel încât faptul că A.V.A.S. nu s-a constituit parte civilă nu poate determina lipsa prejudiciului, acesta existând inițial dar a fost valorificat.

Pe de altă parte, acest motiv de casare de schimbare a încadrării juridice nu se justifică atâta vreme cât inculpatul prin declarația dată în fața instanței de recurs (fila 30 dosar recurs), a arătat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320

C. proc. pen. recunoscând în totalitate faptele reținute în actul de sesizare al instanței.

III. Nici motivul de casare prev. de art. 385

pct. 15 C. pen. pen. nu este fondat. Deși în fața instanței de recurs în cadrul dezbaterilor acest motiv a fost decât evidențiat nu și susținut, în motivele scrise inculpatul a arătat că acest motiv este invocat în condițiile în care s-ar admite cererea de schimbare a încadrării juridice, existând o cauză de înlăturare a răspunderii penale în sensul prev. de art. 122 alin. (1) lit. e) C. pen. rap. la art. 215. Or, în contextul stabilirii vinovăției inculpatului pentru faptele prev. de art. 215 alin. (4) și (5) C. pen., intervenirea prescripției penale nu poate fi stabilită față de limitele de pedeapsă ale acestor infracțiuni.

IV;, Totodată înalta Curte constată că, deși nu a fost invocat oral, în cadrul motivelor de recurs formulate în scris, inculpatul a arătat că este incident și motivul de casare prev. de art. 385/9 pct. 3 C. pen. susținând că instanța nu a fost legal sesizată, solicitând restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii actului de sesizare.

Înalta Curte constată că nici acest motiv de casare nu este întemeiat, în afară de împrejurarea că inculpatul nu a arătat considerentele care au stat la baza invocării acestui motiv de casare, înalta Curte constată că nu există niciun motiv de nelegalitate care să atragă nulitatea hotărârilor pronunțate, în sensul reținerii art. 197 alin. (2) C. pen.

V. De asemenea în motivele scrise, dar nesusținut în cadrul dezbaterilor în fața instanței de recurs, inculpatul a invocat motivul de casare prev. de art. 385

pct. 2 C. proc. pen. susținând că instanța nu a fost egal sesizată prin rechizitoriul parchetului, nefiind respectate disp. art. 264 alin. (1) C. pen. sub aspectul confirmării dar nici prev. art. 177 C. pen. sub aspectul citării inculpatului.

Înalta Curte constată că această critică a fost analizată corect de instanța de fond la termenul de judecată din data de 14 septembrie 2010 (fila 29-31 dosar fond), constatându-se ă în raport de dispozițiile art. 264 alin. (3) C. pen. așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 60/2006, rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către prim procurorul parchetului competent, în raport cu data de 04 mai 2006 data la care a fost emis actul de sesizare al instanței, la acel moment dispozițiile legale mai sus arătate nu obligau verificarea actului de sesizare sub aspectul mențiunii exprese :" verificat sub aspectul netemeiniciei și nelegalității".

De asemenea s-a reținut în mod just de către instanța de fond că, referitor la critica privind necitarea legală a inculpatului în faza de urmărire penală, că au fost efectuate toate demersurile pentru ca inculpatul să fie audiat și să-i fie prezentat materialul de urmărire penală, fiind dat în urmărire generală, fiind emise mandate de aducere, fiind făcute căutări la adresele cunoscute, în unitățile de penitenciar și arest, dacă este decedat, dacă a părăsit țara, dacă se află în efectuarea stagiului militar, însă toate acestea u rămas fără o finalitate, din moment ce inculpatul a părăsit teritoriul României din anul 2001.

De altfel instanța de fond, în primul ciclu procesual a fost sancționată de instanța de control judiciar, prin Decizia nr. 15/P din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, dispunându-se admiterea apelului inculpatului și casarea primei hotărâri și rejudecarea cauzei de către instanța de fond pentru ca inculpatul să aibă posibilitatea să-și exercite dreptul la apărare.

VI. Înalta Curte constată că nici motivul de casare prev. de art. 385

pct. 14 C. pen. nu este fondat.

La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului instanța de fond a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., dar și împrejurarea că a fost nesocotită respectarea clauzelor contractuale prin prisma nesocotirii, în egală măsură, a credibilității instituțiilor bancare, dar totodată, s-a ținut cont și de persoana inculpatului, reținându-i-se disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen.-art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., aplicând o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare, pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de textul incriminator, pedeapsă care a fost menținută și de instanța de apel, astfel că nu se impune coborârea pedepsei întru-un cuantum mai redus față de textul incriminator.

În mod corect s-a ținut cont de ambele instanțe și de pericolul social la faptei săvârșite de persoana inculpatului și de împrejurările comiterii faptei respectiv, că în data de 22 decembrie 2001 a emis o filă C.E.C. R. B. pentru suma de 5 miliarde lei, în favoarea beneficiarului SC S. SA Galați, ca urmare a organizării unei licitații, cunoscând împrejurarea că nu avea disponibil în cont.

Înalta Curte constată că nu se impune a se acorda o eficiență mai mare dispozițiilor generale de reindividualizare, aceste criterii fiind reținute de instanța de apel și instanța de fond la individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constată că ambele instanțe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei de 3 ani și 4 luni închisoare reținută în sarcina inculpatului, evidențiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracțiunii săvârșite, în mod concret acesta s-a accentuat ca urmare a împrejurărilor în care a fost săvârșită, respectiv faptele inculpatului conducând la crearea unui prejudiciu în dauna beneficiarului, astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei nu se mai impune.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs de către inculpatul l.G., întrucât în cauză pedeapsa aplicată, reflectă respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, nejustificându-se reducerea pedepsei reținută deja, și orientată sub minimul special al pedepsei stabilite de textul incriminator.

VII. Înalta Curte constată că este fondat motivul de casare prev. de art. 385

pct. 20 C. proc. pen., pentru următoarele considerente.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului pentru a se face aplicarea dispozițiilor art. 320

C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceste dispoziții pot fi reținute în prezenta cauză, nefiind reținute de instanța de fond și de instanța de apel în cadrul individualizării judiciare a pedepsei reținute în sarcina inculpatului, acesta, de altfel solicitând aplicarea acestor dispoziții în cadrul căii de atac a

recursului.

Într-adevăr aplicarea dispozițiilor art. 320

C. proc. pen. reprezintă o cauză de atenuare legală a pedepsei, fiind și o măsură ce reglementează aplicarea legii penale mai favorabile, inculpatul putând beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, însă în prezenta cauză având în vedere că pedeapsa reținută în sarcina inculpatului fiind în cuantum de 3 ani și 4 luni închisoare, Înalta Curte constată că nu se mai poate dispune reindividualizarea judiciară a pedepsei din această perspectivă a diminuării cuantumului.

Principiul aplicării legii penale mai favorabile „mitior tex" în cazul faptelor care nu au fost definitiv judecate este prevăzut în dispozițiile articolului 13 alin. (1) C. pen. care stabilesc că în situația în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală cea mai favorabilă.

Deosebirile dintre legile penale care se succed într-o situație tranzitorie dată privesc fie condițiile în care fapta este încriminată, fie condițiile de tragere la răspundere penală, fie condițiile de sancționare a acesteia.

Nu sunt prevăzute criteriile după care trebuie să fie determinată legea penală mai favorabilă însă în doctrina dreptului penal este admis că pentru determinarea legii mai favorabile trebuie să fie examinate și comparate între ele legile penale succesive (cea din momentul săvârșirii faptei, cea din momentul judecării faptei, ca și cea intermediară), sub aspectul condițiilor de încriminare a faptei, condițiilor de tragere la răspundere penală și condițiilor de sancționare penală.

Pentru aplicarea legii penale mai favorabile trebuie să se țină seama atât de pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea săvârșită cât și de toate normele și instituțiile incidente în cauză și care influențează răspunderea penală a făptuitorului.

Potrivit dispozițiilor art. 5 și art. 9 din O.U. nr. 121/2011 din 22 decembrie 2011 de modificare a dispozițiilor art. 320