ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1117/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1117/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

239 din 08 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr.

4267/118/2011, în baza art. 208-209 lit. a) și i) C. pen. cu aplic. art. 6 din

Legea nr. 289/2005 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat

inculpatul G.V., la pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 6 din

Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 255 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.,

a fost condamnat același inculpat la 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a)

C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de

3 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen.,

s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate pentru pedeapsa de 1

an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 816 din 3 iulie 20009

pronunțată de Judecătoria Constanța în dos. nr. 28739/212/2008, pedeapsă ce a

fost adăugată celei aplicate prin prezenta hotărâre, în final inculpatul

execută pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a

dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii din 21 decembrie 2010 și

arestării preventive cu începere de la 18 februarie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. rap. la art. 255 alin. (4) C. pen. și art. 254 alin. (3) C. pen.,

s-a dispus confiscarea sumei de 1.000 lei, indisponibilizată conform

procesului-verbal din data de 18 februarie 2011 întocmit de D.G.A. Constanța.

În baza art. 14 C. proc.

pen. art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm C. civ., a fost obligat inculpatul

la plata sumei de 6029,03 lei către partea civilă SC G.P.C.C. SA, reprezentând

prejudiciu creat și neacoperit.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în

cauză, a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 295/P/2011 din 14 martie 2011,

s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.V., pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 208-209 lit. a) și i) C. pen., cu aplic. art. 6

din Legea nr. 289/2005 și de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 255 C.

pen., toate cu aplic, art. 33 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen. S-a reținut în

actul de sesizare că în data de 20 decembrie 2010, organele de poliție din

cadrul S.R.P.T. Constanța au fost sesizați că, la trecerea trenului de marfă

prin zona I.M.N. Constanța, în condițiile în care acesta a oprit la semnalul de

intrare în stația C.F.R. Constanța, persoane, la acel moment neidentificate, au

forțat trapa unui vagon încărcat cu uree, astfel că o cantitate însemnată s-a

scurs urmând - în mod evident, a fi sustrasa, condiții în care, o echipa operativă

s-a deplasat la locul indicat, cu operativitate, unde a constatat că, în

apropiere de locul menționat staționa o autoutilitară de culoare albă, lângă

care se afla un autovehicul verde deschis, precum și faptul că, mai multe

persoane cărau saci plini de marfă, adică cea sustrasă din vagon, pe care o încărcau

în autoutilitară. În urma somațiilor adresate de polițiști, infractorii au

început să fugă, fiind necesară executarea de focuri de armă, inițial în plan

vertical și apoi către fugari, aceasta fiind unica modalitate de a-i opri,

fiind împușcați doi dintre infractori, unul dintre aceștia decedând ulterior.

Urmarea verificărilor

efectuate, a rezultat că se sustrăsese cantitatea de 3.750 kg uree, a cărei

valoare a fost precizată ca fiind de 6.029,03 lei noi.

Ulterior a fost

depistat proprietarul celor două mașini în persoana inculpatului G.V.

Faptele de furt au

făcut inițial obiectul dosarului penal înregistrat la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Constanța sub nr. 20828/P/2010 ce a fost repartizat lucrătorului de

poliție judiciară - ofițerul S.M. din cadrul S.R.P.T. Constanța, cercetarea

fiind îngreunată de împușcarea a doi dintre infractori și a lipsei de

colaborare a inculpatului, cu mențiunea că, cele două vehicule au fost reținute

pentru cercetări criminalistice. In data de 18 februarie 2011, inculpatul,

învinuit în cauza pendinte pe rolul unității locale de parchet, a contactat

lucrătorul de poliție judiciară pentru a « discuta » despre situația celor două

mașini, care a propus polițistului să îi înapoieze mașinile oprite, sens în

care i-a și promis că îi va da în schimb, anumite sume de bani.

Imediat, polițistul a

denunțat fapta, motiv pentru care s-a înregistrat dosarul cu nr. de mai sus, în

vederea asigurării cadrului procedural necesar strângerii probelor.

În aceiași zi, în

jurul orelor 13:30, inculpatul a fost depistat în timp ce oferea suma de 1000

lei polițistului, cu scopul de a-l determina să îi înapoieze cele două mașini.

Faptele comise în

aceste momente au fost înregistrate pe baza autorizațiilor emise de procuror și

confirmate de judecător în termenul legal, fiind înlăturat orice dubiu legat de

infracțiunea comisă.

Pentru o mai bună

administrare a actului de urmărire penală, au fost reunite cele două cauze.

Inculpatul a recunoscut fapta de corupție, însă, în referire la furt, s-a

apărat în sensul că s-ar fi găsit din întâmplare exact în momentul în care se

fura, exact în locul unde se produsese jaful, dat fiind intervenienta în

fiziologia sa a unei puternice micțiuni tocmai in acele momente.

În ședința publică

din data de 1 aprilie 2011 a fost audiat inculpatul care a declarat că își

menține declarațiile pe care Ie-a dat până în prezent la parchet în

integralitatea lor, arătând că, în ce privește infracțiunea de dare de mită, nu

a promis lucrătorului de poliție suma respectivă, ci doar a oferit suma de

1.000 lei și aceasta deoarece a fost lăsat să înțeleagă sau chiar i s-a și zis,

să lase ceva din buzunar. Chiar a doua zi când s-a dus să ia mașinile, avocatul

inculpatului din dosarul de furt, i-a spus că trebuie ca inculpatul să „lase și

el de o friptură„ pentru a-i rezolva problema cu autoturismele. Inculpatul

consideră că a fost o capcană în ceea ce privește infracțiunea de dare de mită,

efectuându-se un flagrant în acest sens. Referitor la cantitatea de 3.750 kg

uree, inculpatul a negat sustragerea ei, arătând că, doar a luat-o dintr-o zonă

auxiliară căii ferate și că a fugit deoarece polițiștii au tras fără somație.

Referitor la prezența

sa în zona de acostament a căii ferate, s-a arătat că, era cu o anumită

persoană M.R., cu care avea relații extraconjugale în condițiile în care

trăiește în concubinaj cu o persoană cu care are și un copil, și astfel s-a dus

într-un loc mai retras și după vreo 30 minute, s-a oprit într-o zonă unde a

văzut acea cantitate de uree, hotărându-se să o ia de acolo, sens în care s-a

deplasat la un bar din apropiere și a solicitat ajutorul a patru persoane și a

luat ureea pentru a o folosi ca îngrășământ la grădina acestuia.

S-a arătat că, într-o

primă etapă, când a fost cu M.R. și a descoperit ureea, era cu un autoturism,

după care, inculpatul a fost acasă, a căutat un șofer, și s-a întors și cu o

dubă, băieții respectivi ajutându-l la încărcat. Fiind audiat martorul S.M. din

a precizat că activează în cadrul Poliției T.F. cu gradul de subcomisar, în

această calitate având în lucru o cauză care îl privea implicarea inculpatului

într-un furt și în care a indisponibilizat două autovehicule aparținând

inculpatului care a insistat ca martorul să-i restituie cele două autovehicule,

direct sau prin intermediari și că, la un anumit moment dat, inculpatul i-a

comunicat că-i va oferi o anumită sumă de bani pentru a-i restitui cele două

autovehicule, aspect care l-a determinat pe martor sa-și sesizeze superiorii și

parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța. A fost înlăturată apărarea

inculpatului întrucât, pe de o parte, acesta nu a putut explica de ce ambele

mașini ale sale se găseau la fața locului, iar pe de alta parte, fuga sa,

survenită după apariția poliției este deasemeni un element relevant, în

condițiile în care, declarațiile sale nu se coroborează cu celelalte probe

administrate în cauză.

S-a reținut că

inculpatul în datele de 20 decembrie 2010, a sustras, alături de alte persoane,

îngrășăminte chimice din trenul oprit la semnal, apoi, în data de 18 februarie 2011,

a promis și a oferit suma de 1000 lei unui lucrător de poliție, în scopul de

a-l determina pe acesta să îi restituie ilegal mașinile reținute de poliție cu

ocazia depistării furtului, cauzând un prejudiciu de 6.029,03 lei noi.

În raport de situația

de fapt reținută, s-a stabilit că, faptele inculpatului G.V., întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 208-209 C. pen. lit. a)

și i) C. pen. cu aplic art. 6 din Legea nr. 289/2005 și de art. 6 din legea nr.

78/2000 în ref. la art. 255 C. pen., cu aplic art. 33 lit. a) și art. 37 a) C.

pen.

La individualizarea

pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.,

respectiv dispozițiile părții generale ale codului penal, normele care impun

regimul sancționator, natura și gravitatea faptelor comise raportat la

modalitatea de săvârșire a acestora respectiv a sustras o cantitate mare de

uree, a încercat să fugă de la locul faptei determinând împușcarea unui alt

participant și pentru a-și asigura scăparea a oferit mită unui polițist,

atitudinea nesinceră, datele ce-l caracterizează pe inculpat, recidivist

postcondamnatoriu, fără ocupație și loc de muncă, 11 clase, apreciindu-se, în

aceste condiții, că scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin

executarea pedepsei în regim de detenție, cuantumul fiecăreia dintre pedepse

fiind orientat către minimul prevăzut de lege.

În baza art. 83 C.

pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate pentru

pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 816

din 3 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosar nr. 28739/212/2008,

pedeapsă ce a fost adăugată celei aplicate prin prezenta hotărâre astfel că în

final inculpatul execută pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. și în baza art. 88 C. pen.

s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de

24 de ore din 21 decembrie 2010 și de la 18 februarie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului

dispusă prin încheierea din 19 februarie 2011 de Tribunalul Constanța în

dosarul nr. 3105/118/2011 în condițiile în care se confirmă pe deplin indiciile

care au condus la arestarea preventivă a acestuia și după terminarea cercetării

judecătorești.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. rap. la art. 255 alin. (4) și art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus

confiscarea sumei de 1.000 lei, indisponibilizată conform procesului-verbal din

18 februarie 2011 întocmit de D.G.A. Constanța. În baza art. 14 și art. 346 C.

proc. pen., art. 998 și urm C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei

de 6029,03 lei către partea civilă SC G.P.C.C. SA, reprezentând prejudiciu

creat și neacoperit.

Împotriva

susmenționatei sentințe a formulat apel inculpatul G.V. criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:în mod greșit instanța de

fond a dispus condamnarea inculpatului, pentru ambele infracțiuni.

S-a relevat că,

probele administrate în cauză, respectiv declarațiile inculpaților și

martorilor probează prezența inculpatului la locul faptei, în jurule orelor 13:00

ori, din procesul verbal întocmit de agenții de poliție din cadrul Serviciului

de Poliție Transporturi Maritime Constanța aflat la fila 69 reiese că au fost

sesizați în jurul orei 9:00 cu privire la faptul că, în triajul SC S. SA se

aflau patru vagoane cu lipsă sigilii expeditor și lipsă din conținut și că

cercetarea la fața locului a început la ora 09:00 și s-a terminat în jurule

orelor 10:30. Totodată, s-a reliefat că, din adresa înaintată de Compania

Națională de Căi Ferate C.F.R. SA - Centrul Regional Exploatare, întreținere,

Reparații C.F. Constanța, reiese că trenul de marfă a ajuns la semnal în jurul

orelor 10:50 când apare și cantitatea de 3.800 kg uree ajunsă pe șinele de cale

ferată prin deschiderea clapei de descărcare a vagonului.

S-a susținut că, din acest

proces verbal rezultă că la momentul la care au ajuns la locul faptei sigiliile

erau deja rupte, aspect ce vine în contradicție cu susținerea potrivit căreia

inculpatul a rupt sigiliile și care întărește convingerea că ruperea sigiliilor

a avut loc cu mult timp înainte.

S-a arătat că nu

poate fi exclusă posibilitatea ca scurgerea cantității de uree să se fi produs

datorită neînchiderii etanșe a ușilor vagonului la momentul staționării

trenului la semnal având în vedere că dacă ar fi fost deschise ușile vagonului

toată cantitatea de uree se scurgea instantaneu.

De la momentul

trecerii trenului de marfă 10:50 și cel al localizării inculpatului în jurule

orelor 13:30 au trecut două ore, astfel încât, inculpatul nu putea să fure

cantitatea de uree din vagon, aceasta fiind găsită lângă șina de cale ferată,

și aceasta în condițiile în care se reține că mecanicul a anunțat poliția care

a venit în 10 minute iar din relațiile primite reiese că trenul a trecut în

jurul orelor 11:50. S-a considerat că, probele administrate în cauză nu fac

dovada săvârșirii infracțiunii de furt calificat, fără nici un dubiu, de către

inculpat, existând un dubiu serios care profită acestuia.

În subsidiar s-a

solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 208 -209

lit. a) și i) C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea nr. 289/2005 în infracțiunea

prev. de art. 216 C. pen., având în vedere că inculpatul și-a însușit un bun

găsit, situație în car e se solicită achitarea inculpatului în baza art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În ceea ce privește

infracțiunea de dare de mită, s-a solicitat a se constata că organul de poliție

care i-a indisponibilizat autoturismul și căruia i s-a oferit o sumă de bani în

schimbul restituirii acestuia, nu avea atribuții în acest sens, motiv pentru

care se impune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art.

10 lit. d) C. proc. pen.

Examinând legalitatea

și temeinicia susmenționatei sentințe din perspectiva criticilor formulate, în

limitele prev. de art. 371 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Curtea a constatat:

în mod corect instanța de fond a stabilit situația de fapt și încadrarea

juridică precum și vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor prev. de art.

208-209 lit. a) și i) C. pen. cu aplic art. 6 din Legea nr. 289/2005 cu aplic. art.

37 lit. a) C. pen. și de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 255 C.

pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în acord cu materialul probator

administrat în cauză.

Conform procesului

verbal din 20 decembrie 2010 încheiat de Serviciul de Poliție Transporturi

Maritime Constanța, că agenții de poliție din cadrul acestui serviciu au fost

sesizați de dispecerul de serviciu despre eveniment, aceștia deplasându-se la

locul unde se afla staționat trenul de marfă în jurul orelor 11:32, ocazie cu

care s-a încheiat un raport de constatare și s-a evidențiat că, trei vagoane

aveau sigiliile rupte și că din toate cele patru vagoane curgea îngrășământ

chimic.

S-a reținut, potrivit

adresei emisă de Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. SA - Centrul Regional

Exploatare, întreținere, Reparații C.F. Constanța, că, trenul de marfă a

staționat înaintea semnalului de intrare, 20 minute, între orele 10:50 și 11:10.

Totodată, potrivit

procesului verbal din 20 decembrie 2010 încheiat de Secția Regională de Poliție

Transporturi Constanța - Biroul de Investigații Criminale, organele de poliție

din cadrul acestei secții, au fost sesizate de Postul de Poliție T.F. Palas, în

jurul orelor 13 despre faptul că, la trecerea trenului de marfă prin zona I.M.N.

Constanța, fiind oprit la semnalul de intrare în stația C.F. Constanța,

persoane necunoscute au forțat trapa unui vagon încărcat cu îngrășăminte

chimice din care a curs o cantitate însemnată și care urmează a fi sustrasă.

În raport de această

succesiune a evenimentelor, s-a constatat că a existat o perioadă suficientă de

timp, între momentul în care trenul a staționat la semnal, respectiv 11:00,

momentul primei constatări, respectiv 11:32 și momentul sesizării și deplasării

organelor de poliție, respectiv ora 13:00, pentru ca din vagon să curgă

cantitatea de 3.800 kg uree iar aceasta să fie încărcată în saci și depozitată

în cele două autoturisme.

S-a apreciat că nu

sunt reale susținerile din apărarea inculpatului că organele de poliție ar fi

fost sesizate în jurul orelor 9:00 și că acestea s-ar fi deplasat cu operativitate

la locul faptei, situația de fapt descrisă fiind din data de 22 decembrie 2010,

astfel cum rezultă din procesul verbal din 22 decembrie 2010 încheiat de

Serviciul Poliție Maritimă, când s-a procedat la cântărirea celor 4 vagoane din

componența trenului de marfă, care au făcut obiectul raportului de eveniment din

20 decembrie 2010, data de 22 decembrie 2010 nefiind data comiterii faptei.

Potrivit procesului

verbal din 20 decembrie 2010 încheiat de Secția Regională de Poliție

Transporturi Constanța - Biroul de Investigații Criminale, la momentul sosirii

organelor de poliție au fost observate două autovehicule, o autoutilitară ce

era parcată pe terenul dintre calea ferată și str. Prelungirea Caraiman, cu

spatele perpendicular pe calea ferată și, la aproximativ 10 metri de aceasta,

un autovehicul, parcat paralel cu calea ferată.

Totodată, au fost

observate, în apropierea autoutilitarei, în spatele acesteia, mai multe

persoane care cărau saci plini pe care îi încărcau în autoutilitară.

Relevant s-a apreciat

a fi și faptul că, în autoturism au fost identificați și 48 de saci goi,

identici cu cei care erau deja încărcați.

Întrucât persoanele

menționate au încercat să fugă s-a executat foc de avertisment și întrucât și

după acest moment persoanele au fugit s-a executat foc spre grupul persoanelor

aflate în alergare, moment în care două dintre acestea s-au culcat la pământ,

fiind ulterior imobilizate, și a căror identitate s-a stabilit a fi S.C. și D.C.,

ulterior fiind identificată și o altă persoană, respectiv numitul C.I.

Faptul că inculpatul

a pregătit și participat efectiv la comiterea faptei a fost probat și prin

declarația martorei M.R.

Aceasta a precizat că

s-a întâlnit cu inculpatul în jurul orelor 13 și s-a deplasat pe str. Caraiman,

staționând la capătul străzii aproximativ 10-20 minute după care s-au deplasat

la locul unde s-a comis fapta, și unde se afla deja celălalt autoturism al

inculpatului, respectiv autoutilitara, aspect ce probează faptul că, inculpatul

a mai fost anterior în acel loc, deci înainte de ora 13.

De asemenea, a mai

susținut martora că, în apropierea autoutilitarei se aflau alte 7 persoane, cu

care inculpatul a discutat, iar în apropierea căii ferate se aflau 12 saci

încărcați, aspecte, care coroborate cu împrejurarea că în autoutilitară s-au

găsit mai mulți saci încărcați, identici cu cei de lângă calea ferată, probează

faptul că, inculpatul a fost cel care a pregătit și a sustras îngrășământ

chimic cu ajutorul mai multor persoane.

S-a evidențiat și

faptul că, la momentul în care inculpatul s-a deplasat cu martora la locul

comiterii în autoturism se aflau deja cei 48 de saci goi, martora infirmând

susținerea inculpatului că, acesta, după ce a venit cu martora în acel loc,

observând îngrășământ chimic pe calea ferată, s-ar fi deplasat la locuința sa

și ar fi luat niște saci, martora arătând că, la aproximativ 10 minute de la

momentul sosirii lor, au venit și organele de poliție.

Această afirmație a

fost înlăturată și de faptul că, la momentul sosirii inculpatului cu martora,

în acel loc se afla deja autoutilitara, în aceasta erau deja încărcați 28 de

saci cu uree, astfel de saci plini aflându-se și lângă calea ferată, saci care

s-au dovedit a fi identici cu cei identificați și în autoturism.

În consecință, s-a

apreciat că este evident că inculpatul avea cunoștință de activitatea

persoanelor care sustrăgeau uree, acesta fiind cel care a luat hotărârea de a

sustrage uree, a adus persoane care să încarce și Ie-a pus la dispoziție

acestora obiectele necesare încărcării și transportului.

S-a reținut totodată,

că, inculpatul nu ar fi avut posibilitatea să ia cunoștință de existența

îngrășământului, decât în măsura în care acesta ar fi rupt sigiliul și ar fi

acționat clapa de scurgere și aceasta datorită intervalului relativ scurt de

timp dintre momentul în care trenul a staționat la semnal și deci exista

posibilitatea efracției și momentul în care inculpatul a mobilizat echipa de

persoane care să îl ajute la sustragere, respectiv, după declarația numitului C.I.,

ce a participat la sustragere și a fost lovit de bilele de cauciuc din arma

folosită de organele de poliție, în jurul orelor 10.

În raport de aceste

considerente s-a menționat că nu se poate reține săvârșirea de către inculpat a

infracțiunii prev. de art. 216 C. pen., astfel încât, în baza art. 334 C. proc.

pen., se va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice.

Totodată, în baza

acelorași considerente, s-a reținut că, în mod corect s-a stabilit vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208-209 lit. a) și i) C.

pen. cu aplic art. 6 din Legea nr. 289/2005 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.,

materialul probator demonstrând, fără echivoc participarea sa la comiterea

faptei.

Potrivit procesului

verbal din 20 decembrie 2010 încheiat de Secția Regională de Poliție

Transporturi Constanța - Biroul de Investigații Criminale, după terminarea

cercetării la fața locului, cele două autoturisme au fost duse și parcate în

curtea S.R.P.T. Constanța.

S-a evidențiat că,

cele două autovehicule au fost ridicate de organele de poliție în condițiile art.

96 C. proc. pen., ca obiecte ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal,

fără ca asupra acestora să se ia vreo măsură asiguratorie în condițiile art. 163

și urm. C. proc. pen.

În consecință,

critica potrivit cu care martorul S.M. nu ar fi avut atribuții în legătură cu

restituirea acestor bunuri s-a apreciat că nu este întemeiată, astfel încât nu

se poate reține că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 255 C. pen. cu aplic. art.

37 lit. a) C. pen.

Față de cele

reliefate, s-a apreciat că, în mod corect instanța de fond a stabilit că sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 6 din Legea

nr. 78/2000 în ref. la art. 255 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și de

art. 208-209 lit. a) și i) C. pen. cu aplic art. 6 din Legea nr. 289/2005 cu

aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și a apreciat că se impune condamnarea

inculpatului pentru comiterea acestor infracțiuni.

S-a apreciat, de asemenea,

că instanța de fond a realizat o individualizare corectă a pedepsei aplicate

inculpatului, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare,

în acord cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, astfel cum a

rezultat din analiza circumstanțelor reale în care s-au comis și a

circumstanțelor personale ale inculpatului.

S-a reținut în acest

sens, împrejurările în care s-a comis fapta, dintr-un vagon de cale ferată,

după ce s-a acționat clapa de scurgere, atragerea unui număr mare de persoane

în activitatea infracțională, încercarea de a se sustrage de la stabilirea

răspunderii penale prin fugă și care a determinat și folosirea armamentului de

către organele de poliție.

De asemenea, s-a

evidențiat că, inculpatul a încercat mituirea unui ofițer de poliție care se

ocupa chiar de ancheta penală privitoare la inculpat.

S-a avut în vedere și

perseverența infracțională a inculpatului, lipsa unui loc de muncă și a

oricărei alte activități licite din care inculpatul să obțină mijloacele

necesare întreținerii sale precum și atitudinea nesinceră adoptată în cursul

procesului penal.

În raport de aceleași

considerente, s-a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive

a inculpatului.

Față de cele

reliefate, și apreciind criticile formulate ca neîntemeiate, Curtea, în baza art.

379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat apelul

formulat de apelantul inculpat G.V. împotriva sentinței penale nr. 239 din 08

iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. 4267/118/2011 și a

fost menținută starea de arest a inculpatului apelant G.V.; s-a dedus arestul

preventiv de la 08 iunie 2011 la zi. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

a fost obligat apelantul inculpat G.V. la plata cheltuielilor judiciare către

stat în cuantum de 400 lei.

În baza art. 189 C.

proc. pen., onorariul parțial avocat oficiu, în sumă 50 lei, a fost avansat din

fondurile M.J.

Împotriva acestei

decizii în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.V., criticând decizia

recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.

Prin motivele de

recurs susținute oral de apărătorul ales, s-a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei recurate, aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C.

proc. pen., reducerea pedepsei aplicată inculpatului și schimbarea modalității

de executare prin aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Examinând decizia

recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen. dar și din oficiu, înalta Curte constată că recursul este nefondat,

pentru considerentele ce vor urma.

Înalta Curte

consideră că la acest moment procesual, respectiv al recursului, nu pot avea

incidență în cauză dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., având în

vedere că instanța de judecată, respectiv Tribunalul Constanța, a fost sesizat

cu rechizitoriul nr. 295/P/2011 la data de 14 martie 2011, dată la care era în

vigoare Legea nr. 202/2010, astfel că dispozițiile legale anterior enunțate se

puteau aplica înaintea începerii cercetării judecătorești la instanța de fond.

De asemenea, înalta

Curte, reține că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul

inculpat G.V., întrucât  din actele și lucrările dosarului rezultă că pedeapsa

rezultantă de 4 ani închisoare aplicată acestuia a fost corect individualizată,

atât din punct de vedere al cuantumului cât și al modalității de executare,

nefiind identificate alte circumstanțe favorabile inculpatului care să nu fi

fost anterior valorificate de instanțe.

Așadar, înalta Curte

reține că, la individualizarea pedepsei de 4 ani închisoare ce a fost aplicată

inculpatului, s-au respectat exigențele prev. de art. 72 C. pen., s-a avut în

vedere gradul ridicat de pericol social al faptei inculpatului G.V. care în

datele de 20 decembrie 2010, a sustras, alături de alte persoane, îngrășăminte

chimice din trenul oprit la semnal, apoi, în data de 18 februarie 2011, a

promis și a oferit suma de 1000 lei unui lucrător de poliție, în scopul de a-l

determina pe acesta să îi restituie ilegal mașinile reținute de poliție cu

ocazia depistării furtului, cauzând un prejudiciu de 6.029,03 lei; inculpatul a

săvârșit fapta dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie, de

persoana inculpatului, poziția procesuală a acestuia, care a recunoscut și

regretat fapta doar în fața instanței de recurs, anterior a negat permanent

comiterea faptei, inculpatul, este fără ocupație și loc de muncă, are 11 clase,

apreciindu-se, în aceste condiții, că scopul educativ al pedepsei poate fi

atins numai prin executarea pedepsei în regim de detenție, cuantumul fiecăreia

dintre pedepse fiind orientat către minimul prevăzut de lege, însă, scopul

educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse întru-un

cuantum de 4 ani închisoare și cu executarea în regim de detenție.

Astfel, înalta Curte

a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanțe favorabile inculpatului

care să conducă la o reindividualizare a pedepsei și la schimbarea modalității

de executare, inculpatul având o atitudine procesuală oscilantă pe parcursul procesului,

dând dovadă de sinceritate și regret abia în fața instanței de recurs când, a

recunoscut infracțiunea săvârșită, pentru a-i fi aplicate dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., inculpatul a încercat să fugă de la locul faptei determinând

împușcarea unui alt participant și pentru a-și asigura scăparea a oferit mită

unui polițist.

Față de aceste

considerente, înalta Curte reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei

aplicată inculpatului G.V. și nici schimbarea modalității de executare.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 135/P din 08 noiembrie 2011 a

Curții de Apel Constanța - Secția Penală și pentru cauze penale cu minori și de

familie.

Va deduce din

cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii de la 21 decembrie

2010 și arestării preventive de la 18 februarie 2011 la 11 aprilie 2012.

Va obliga recurentul

inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 135/P

din 08 noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța - Secția Penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie.

Deduce din cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului G.V., durata reținerii din data de 21 decembrie

2010 și arestării preventive de la 18 februarie 2011 la 11 aprilie 2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 aprilie 2012.