ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1117/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 239 din 08 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. 4267/118/2011, în baza art. 208-209 lit. a) și i) C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea nr. 289/2005 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.V., la pedeapsă de 3 ani închisoare. În baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 255 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate pentru pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 816 din 3 iulie 20009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dos.

nr. 28739/212/2008, pedeapsă ce a fost adăugată celei aplicate prin prezenta hotărâre, în final inculpatul execută pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii din 21 decembrie 2010 și arestării preventive cu începere de la 18 februarie 2011 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 118 lit. b) C. pen. rap. la art. 255 alin. (4) C. pen. și art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 1.000 lei, indisponibilizată conform procesului-verbal din data de 18 februarie 2011 întocmit de D.G.A.

Constanța. În baza art. 14 C. proc. pen. art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6029,03 lei către partea civilă SC G.P.C.C. SA, reprezentând prejudiciu creat și neacoperit. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 295/P/2011 din 14 martie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.V., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208-209 lit. a) și i) C. pen., cu aplic. art. 6 din Legea nr. 289/2005 și de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 255 C. pen., toate cu aplic, art. 33 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen.

S-a reținut în actul de sesizare că în data de 20 decembrie 2010, organele de poliție din cadrul S.R.P.T. Constanța au fost sesizați că, la trecerea trenului de marfă prin zona I.M.N. Constanța, în condițiile în care acesta a oprit la semnalul de intrare în stația C.F.R. Constanța, persoane, la acel moment neidentificate, au forțat trapa unui vagon încărcat cu uree, astfel că o cantitate însemnată s-a scurs urmând - în mod evident, a fi sustrasa, condiții în care, o echipa operativă s-a deplasat la locul indicat, cu operativitate, unde a constatat că, în apropiere de locul menționat staționa o autoutilitară de culoare albă, lângă care se afla un autovehicul verde deschis, precum și faptul că, mai multe persoane cărau saci plini de marfă, adică cea sustrasă din vagon, pe care o încărcau în autoutilitară.

În urma somațiilor adresate de polițiști, infractorii au început să fugă, fiind necesară executarea de focuri de armă, inițial în plan vertical și apoi către fugari, aceasta fiind unica modalitate de a-i opri, fiind împușcați doi dintre infractori, unul dintre aceștia decedând ulterior. Urmarea verificărilor efectuate, a rezultat că se sustrăsese cantitatea de 3.750 kg uree, a cărei valoare a fost precizată ca fiind de 6.029,03 lei noi. Ulterior a fost depistat proprietarul celor două mașini în persoana inculpatului G.V. Faptele de furt au făcut inițial obiectul dosarului penal înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța sub nr. 20828/P/2010 ce a fost repartizat lucrătorului de poliție judiciară - ofițerul S.M.

din cadrul S.R.P.T. Constanța, cercetarea fiind îngreunată de împușcarea a doi dintre infractori și a lipsei de colaborare a inculpatului, cu mențiunea că, cele două vehicule au fost reținute pentru cercetări criminalistice. In data de 18 februarie 2011, inculpatul, învinuit în cauza pendinte pe rolul unității locale de parchet, a contactat lucrătorul de poliție judiciară pentru a « discuta » despre situația celor două mașini, care a propus polițistului să îi înapoieze mașinile oprite, sens în care i-a și promis că îi va da în schimb, anumite sume de bani. Imediat, polițistul a denunțat fapta, motiv pentru care s-a înregistrat dosarul cu nr. de mai sus, în vederea asigurării cadrului procedural necesar strângerii probelor.

În aceiași zi, în jurul orelor 13:30, inculpatul a fost depistat în timp ce oferea suma de 1000 lei polițistului, cu scopul de a-l determina să îi înapoieze cele două mașini. Faptele comise în aceste momente au fost înregistrate pe baza autorizațiilor emise de procuror și confirmate de judecător în termenul legal, fiind înlăturat orice dubiu legat de infracțiunea comisă. Pentru o mai bună administrare a actului de urmărire penală, au fost reunite cele două cauze. Inculpatul a recunoscut fapta de corupție, însă, în referire la furt, s-a apărat în sensul că s-ar fi găsit din întâmplare exact în momentul în care se fura, exact în locul unde se produsese jaful, dat fiind intervenienta în fiziologia sa a unei puternice micțiuni tocmai in acele momente.

În ședința publică din data de 1 aprilie 2011 a fost audiat inculpatul care a declarat că își menține declarațiile pe care Ie-a dat până în prezent la parchet în integralitatea lor, arătând că, în ce privește infracțiunea de dare de mită, nu a promis lucrătorului de poliție suma respectivă, ci doar a oferit suma de 1.000 lei și aceasta deoarece a fost lăsat să înțeleagă sau chiar i s-a și zis, să lase ceva din buzunar. Chiar a doua zi când s-a dus să ia mașinile, avocatul inculpatului din dosarul de furt, i-a spus că trebuie ca inculpatul să „lase și el de o friptură„ pentru a-i rezolva problema cu autoturismele. Inculpatul consideră că a fost o capcană în ceea ce privește infracțiunea de dare de mită, efectuându-se un flagrant în acest sens.

Referitor la cantitatea de 3.750 kg uree, inculpatul a negat sustragerea ei, arătând că, doar a luat-o dintr-o zonă auxiliară căii ferate și că a fugit deoarece polițiștii au tras fără somație. Referitor la prezența sa în zona de acostament a căii ferate, s-a arătat că, era cu o anumită persoană M.R., cu care avea relații extraconjugale în condițiile în care trăiește în concubinaj cu o persoană cu care are și un copil, și astfel s-a dus într-un loc mai retras și după vreo 30 minute, s-a oprit într-o zonă unde a văzut acea cantitate de uree, hotărându-se să o ia de acolo, sens în care s-a deplasat la un bar din apropiere și a solicitat ajutorul a patru persoane și a luat ureea pentru a o folosi ca îngrășământ la grădina acestuia.

S-a arătat că, într-o primă etapă, când a fost cu M.R. și a descoperit ureea, era cu un autoturism, după care, inculpatul a fost acasă, a căutat un șofer, și s-a întors și cu o dubă, băieții respectivi ajutându-l la încărcat. Fiind audiat martorul S.M. din a precizat că activează în cadrul Poliției T.F. cu gradul de subcomisar, în această calitate având în lucru o cauză care îl privea implicarea inculpatului într-un furt și în care a indisponibilizat două autovehicule aparținând inculpatului care a insistat ca martorul să-i restituie cele două autovehicule, direct sau prin intermediari și că, la un anumit moment dat, inculpatul i-a comunicat că-i va oferi o anumită sumă de bani pentru a-i restitui cele două autovehicule, aspect care l-a determinat pe martor sa-și sesizeze superiorii și parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.

A fost înlăturată apărarea inculpatului întrucât, pe de o parte, acesta nu a putut explica de ce ambele mașini ale sale se găseau la fața locului, iar pe de alta parte, fuga sa, survenită după apariția poliției este deasemeni un element relevant, în condițiile în care, declarațiile sale nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. S-a reținut că inculpatul în datele de 20 decembrie 2010, a sustras, alături de alte persoane, îngrășăminte chimice din trenul oprit la semnal, apoi, în data de 18 februarie 2011, a promis și a oferit suma de 1000 lei unui lucrător de poliție, în scopul de a-l determina pe acesta să îi restituie ilegal mașinile reținute de poliție cu ocazia depistării furtului, cauzând un prejudiciu de 6.029,03 lei noi.

În raport de situația de fapt reținută, s-a stabilit că, faptele inculpatului G.V., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 208-209 C. pen. lit. a) și i) C. pen. cu aplic art. 6 din Legea nr. 289/2005 și de art. 6 din legea nr. 78/2000 în ref. la art. 255 C. pen., cu aplic art. 33 lit. a) și art. 37 a) C. pen.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale codului penal, normele care impun regimul sancționator, natura și gravitatea faptelor comise raportat la modalitatea de săvârșire a acestora respectiv a sustras o cantitate mare de uree, a încercat să fugă de la locul faptei determinând împușcarea unui alt participant și pentru a-și asigura scăparea a oferit mită unui polițist, atitudinea nesinceră, datele ce-l caracterizează pe inculpat, recidivist postcondamnatoriu, fără ocupație și loc de muncă, 11 clase, apreciindu-se, în aceste condiții, că scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepsei în regim de detenție, cuantumul fiecăreia dintre pedepse fiind orientat către minimul prevăzut de lege.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate pentru pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 816 din 3 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosar nr. 28739/212/2008, pedeapsă ce a fost adăugată celei aplicate prin prezenta hotărâre astfel că în final inculpatul execută pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de 24 de ore din 21 decembrie 2010 și de la 18 februarie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului dispusă prin încheierea din 19 februarie 2011 de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 3105/118/2011 în condițiile în care se confirmă pe deplin indiciile care au condus la arestarea preventivă a acestuia și după terminarea cercetării judecătorești. În baza art. 118 lit. b) C. pen. rap. la art. 255 alin. (4) și art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 1.000 lei, indisponibilizată conform procesului-verbal din 18 februarie 2011 întocmit de D.G.A. Constanța. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6029,03 lei către partea civilă SC G.P.C.C.

SA, reprezentând prejudiciu creat și neacoperit. Împotriva susmenționatei sentințe a formulat apel inculpatul G.V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului, pentru ambele infracțiuni. S-a relevat că, probele administrate în cauză, respectiv declarațiile inculpaților și martorilor probează prezența inculpatului la locul faptei, în jurule orelor 13:00 ori, din procesul verbal întocmit de agenții de poliție din cadrul Serviciului de Poliție Transporturi Maritime Constanța aflat la fila 69 reiese că au fost sesizați în jurul orei 9:00 cu privire la faptul că, în triajul SC S. SA se aflau patru vagoane cu lipsă sigilii expeditor și lipsă din conținut și că cercetarea la fața locului a început la ora 09:00 și s-a terminat în jurule orelor 10:30.

Totodată, s-a reliefat că, din adresa înaintată de Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. SA - Centrul Regional Exploatare, întreținere, Reparații C.F. Constanța, reiese că trenul de marfă a ajuns la semnal în jurul orelor 10:50 când apare și cantitatea de 3.800 kg uree ajunsă pe șinele de cale ferată prin deschiderea clapei de descărcare a vagonului. S-a susținut că, din acest proces verbal rezultă că la momentul la care au ajuns la locul faptei sigiliile erau deja rupte, aspect ce vine în contradicție cu susținerea potrivit căreia inculpatul a rupt sigiliile și care întărește convingerea că ruperea sigiliilor a avut loc cu mult timp înainte. S-a arătat că nu poate fi exclusă posibilitatea ca scurgerea cantității de uree să se fi produs datorită neînchiderii etanșe a ușilor vagonului la momentul staționării trenului la semnal având în vedere că dacă ar fi fost deschise ușile vagonului toată cantitatea de uree se scurgea instantaneu.

De la momentul trecerii trenului de marfă 10:50 și cel al localizării inculpatului în jurule orelor 13:30 au trecut două ore, astfel încât, inculpatul nu putea să fure cantitatea de uree din vagon, aceasta fiind găsită lângă șina de cale ferată, și aceasta în condițiile în care se reține că mecanicul a anunțat poliția care a venit în 10 minute iar din relațiile primite reiese că trenul a trecut în jurul orelor 11:50. S-a considerat că, probele administrate în cauză nu fac dovada săvârșirii infracțiunii de furt calificat, fără nici un dubiu, de către inculpat, existând un dubiu serios care profită acestuia. În subsidiar s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 208 -209 lit. a) și i) C. pen.

cu aplic. art. 6 din Legea nr. 289/2005 în infracțiunea prev. de art. 216 C. pen., având în vedere că inculpatul și-a însușit un bun găsit, situație în car e se solicită achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În ceea ce privește infracțiunea de dare de mită, s-a solicitat a se constata că organul de poliție care i-a indisponibilizat autoturismul și căruia i s-a oferit o sumă de bani în schimbul restituirii acestuia, nu avea atribuții în acest sens, motiv pentru care se impune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Examinând legalitatea și temeinicia susmenționatei sentințe din perspectiva criticilor formulate, în limitele prev. de art. 371 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., Curtea a constatat: în mod corect instanța de fond a stabilit situația de fapt și încadrarea juridică precum și vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor prev. de art. 208-209 lit. a) și i) C. pen. cu aplic art. 6 din Legea nr. 289/2005 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 255 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în acord cu materialul probator administrat în cauză. Conform procesului verbal din 20 decembrie 2010 încheiat de Serviciul de Poliție Transporturi Maritime Constanța, că agenții de poliție din cadrul acestui serviciu au fost sesizați de dispecerul de serviciu despre eveniment, aceștia deplasându-se la locul unde se afla staționat trenul de marfă în jurul orelor 11:32, ocazie cu care s-a încheiat un raport de constatare și s-a evidențiat că, trei vagoane aveau sigiliile rupte și că din toate cele patru vagoane curgea îngrășământ chimic.

S-a reținut, potrivit adresei emisă de Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. SA - Centrul Regional Exploatare, întreținere, Reparații C.F. Constanța, că, trenul de marfă a staționat înaintea semnalului de intrare, 20 minute, între orele 10:50 și 11:10. Totodată, potrivit procesului verbal din 20 decembrie 2010 încheiat de Secția Regională de Poliție Transporturi Constanța - Biroul de Investigații Criminale, organele de poliție din cadrul acestei secții, au fost sesizate de Postul de Poliție T.F. Palas, în jurul orelor 13 despre faptul că, la trecerea trenului de marfă prin zona I.M.N. Constanța, fiind oprit la semnalul de intrare în stația C.F. Constanța, persoane necunoscute au forțat trapa unui vagon încărcat cu îngrășăminte chimice din care a curs o cantitate însemnată și care urmează a fi sustrasă.

În raport de această succesiune a evenimentelor, s-a constatat că a existat o perioadă suficientă de timp, între momentul în care trenul a staționat la semnal, respectiv 11:00, momentul primei constatări, respectiv 11:32 și momentul sesizării și deplasării organelor de poliție, respectiv ora 13:00, pentru ca din vagon să curgă cantitatea de 3.800 kg uree iar aceasta să fie încărcată în saci și depozitată în cele două autoturisme.

S-a apreciat că nu sunt reale susținerile din apărarea inculpatului că organele de poliție ar fi fost sesizate în jurul orelor 9:00 și că acestea s-ar fi deplasat cu operativitate la locul faptei, situația de fapt descrisă fiind din data de 22 decembrie 2010, astfel cum rezultă din procesul verbal din 22 decembrie 2010 încheiat de Serviciul Poliție Maritimă, când s-a procedat la cântărirea celor 4 vagoane din componența trenului de marfă, care au făcut obiectul raportului de eveniment din 20 decembrie 2010, data de 22 decembrie 2010 nefiind data comiterii faptei.

Potrivit procesului verbal din 20 decembrie 2010 încheiat de Secția Regională de Poliție Transporturi Constanța - Biroul de Investigații Criminale, la momentul sosirii organelor de poliție au fost observate două autovehicule, o autoutilitară ce era parcată pe terenul dintre calea ferată și str. Prelungirea Caraiman, cu spatele perpendicular pe calea ferată și, la aproximativ 10 metri de aceasta, un autovehicul, parcat paralel cu calea ferată. Totodată, au fost observate, în apropierea autoutilitarei, în spatele acesteia, mai multe persoane care cărau saci plini pe care îi încărcau în autoutilitară. Relevant s-a apreciat a fi și faptul că, în autoturism au fost identificați și 48 de saci goi, identici cu cei care erau deja încărcați.

Întrucât persoanele menționate au încercat să fugă s-a executat foc de avertisment și întrucât și după acest moment persoanele au fugit s-a executat foc spre grupul persoanelor aflate în alergare, moment în care două dintre acestea s-au culcat la pământ, fiind ulterior imobilizate, și a căror identitate s-a stabilit a fi S.C. și D.C., ulterior fiind identificată și o altă persoană, respectiv numitul C.I. Faptul că inculpatul a pregătit și participat efectiv la comiterea faptei a fost probat și prin declarația martorei M.R.

Aceasta a precizat că s-a întâlnit cu inculpatul în jurul orelor 13 și s-a deplasat pe str. Caraiman, staționând la capătul străzii aproximativ 10-20 minute după care s-au deplasat la locul unde s-a comis fapta, și unde se afla deja celălalt autoturism al inculpatului, respectiv autoutilitara, aspect ce probează faptul că, inculpatul a mai fost anterior în acel loc, deci înainte de ora 13. De asemenea, a mai susținut martora că, în apropierea autoutilitarei se aflau alte 7 persoane, cu care inculpatul a discutat, iar în apropierea căii ferate se aflau 12 saci încărcați, aspecte, care coroborate cu împrejurarea că în autoutilitară s-au găsit mai mulți saci încărcați, identici cu cei de lângă calea ferată, probează faptul că, inculpatul a fost cel care a pregătit și a sustras îngrășământ chimic cu ajutorul mai multor persoane.

S-a evidențiat și faptul că, la momentul în care inculpatul s-a deplasat cu martora la locul comiterii în autoturism se aflau deja cei 48 de saci goi, martora infirmând susținerea inculpatului că, acesta, după ce a venit cu martora în acel loc, observând îngrășământ chimic pe calea ferată, s-ar fi deplasat la locuința sa și ar fi luat niște saci, martora arătând că, la aproximativ 10 minute de la momentul sosirii lor, au venit și organele de poliție. Această afirmație a fost înlăturată și de faptul că, la momentul sosirii inculpatului cu martora, în acel loc se afla deja autoutilitara, în aceasta erau deja încărcați 28 de saci cu uree, astfel de saci plini aflându-se și lângă calea ferată, saci care s-au dovedit a fi identici cu cei identificați și în autoturism.

În consecință, s-a apreciat că este evident că inculpatul avea cunoștință de activitatea persoanelor care sustrăgeau uree, acesta fiind cel care a luat hotărârea de a sustrage uree, a adus persoane care să încarce și Ie-a pus la dispoziție acestora obiectele necesare încărcării și transportului.

S-a reținut totodată, că, inculpatul nu ar fi avut posibilitatea să ia cunoștință de existența îngrășământului, decât în măsura în care acesta ar fi rupt sigiliul și ar fi acționat clapa de scurgere și aceasta datorită intervalului relativ scurt de timp dintre momentul în care trenul a staționat la semnal și deci exista posibilitatea efracției și momentul în care inculpatul a mobilizat echipa de persoane care să îl ajute la sustragere, respectiv, după declarația numitului C.I., ce a participat la sustragere și a fost lovit de bilele de cauciuc din arma folosită de organele de poliție, în jurul orelor 10. În raport de aceste considerente s-a menționat că nu se poate reține săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prev. de art. 216 C. pen., astfel încât, în baza art. 334 C. proc.

pen., se va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice. Totodată, în baza acelorași considerente, s-a reținut că, în mod corect s-a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208-209 lit. a) și i) C. pen. cu aplic art. 6 din Legea nr. 289/2005 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., materialul probator demonstrând, fără echivoc participarea sa la comiterea faptei. Potrivit procesului verbal din 20 decembrie 2010 încheiat de Secția Regională de Poliție Transporturi Constanța - Biroul de Investigații Criminale, după terminarea cercetării la fața locului, cele două autoturisme au fost duse și parcate în curtea S.R.P.T. Constanța. S-a evidențiat că, cele două autovehicule au fost ridicate de organele de poliție în condițiile art. 96 C. proc.

pen., ca obiecte ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal, fără ca asupra acestora să se ia vreo măsură asiguratorie în condițiile art. 163 și urm. C. proc. pen. În consecință, critica potrivit cu care martorul S.M. nu ar fi avut atribuții în legătură cu restituirea acestor bunuri s-a apreciat că nu este întemeiată, astfel încât nu se poate reține că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 255 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. Față de cele reliefate, s-a apreciat că, în mod corect instanța de fond a stabilit că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ref.

la art. 255 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și de art. 208-209 lit. a) și i) C. pen. cu aplic art. 6 din Legea nr. 289/2005 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și a apreciat că se impune condamnarea inculpatului pentru comiterea acestor infracțiuni. S-a apreciat, de asemenea, că instanța de fond a realizat o individualizare corectă a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, în acord cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, astfel cum a rezultat din analiza circumstanțelor reale în care s-au comis și a circumstanțelor personale ale inculpatului.

S-a reținut în acest sens, împrejurările în care s-a comis fapta, dintr-un vagon de cale ferată, după ce s-a acționat clapa de scurgere, atragerea unui număr mare de persoane în activitatea infracțională, încercarea de a se sustrage de la stabilirea răspunderii penale prin fugă și care a determinat și folosirea armamentului de către organele de poliție. De asemenea, s-a evidențiat că, inculpatul a încercat mituirea unui ofițer de poliție care se ocupa chiar de ancheta penală privitoare la inculpat. S-a avut în vedere și perseverența infracțională a inculpatului, lipsa unui loc de muncă și a oricărei alte activități licite din care inculpatul să obțină mijloacele necesare întreținerii sale precum și atitudinea nesinceră adoptată în cursul procesului penal.

În raport de aceleași considerente, s-a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. Față de cele reliefate, și apreciind criticile formulate ca neîntemeiate, Curtea, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat G.V. împotriva sentinței penale nr. 239 din 08 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. 4267/118/2011 și a fost menținută starea de arest a inculpatului apelant G.V.; s-a dedus arestul preventiv de la 08 iunie 2011 la zi. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat G.V. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 lei.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul parțial avocat oficiu, în sumă 50 lei, a fost avansat din fondurile M.J. Împotriva acestei decizii în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.V., criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Prin motivele de recurs susținute oral de apărătorul ales, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., reducerea pedepsei aplicată inculpatului și schimbarea modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. dar și din oficiu, înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.

Înalta Curte consideră că la acest moment procesual, respectiv al recursului, nu pot avea incidență în cauză dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., având în vedere că instanța de judecată, respectiv Tribunalul Constanța, a fost sesizat cu rechizitoriul nr. 295/P/2011 la data de 14 martie 2011, dată la care era în vigoare Legea nr. 202/2010, astfel că dispozițiile legale anterior enunțate se puteau aplica înaintea începerii cercetării judecătorești la instanța de fond. De asemenea, înalta Curte, reține că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat G.V., întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată acestuia a fost corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului cât și al modalității de executare, nefiind identificate alte circumstanțe favorabile inculpatului care să nu fi fost anterior valorificate de instanțe.

Așadar, înalta Curte reține că, la individualizarea pedepsei de 4 ani închisoare ce a fost aplicată inculpatului, s-au respectat exigențele prev. de art. 72 C. pen., s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei inculpatului G.V.

care în datele de 20 decembrie 2010, a sustras, alături de alte persoane, îngrășăminte chimice din trenul oprit la semnal, apoi, în data de 18 februarie 2011, a promis și a oferit suma de 1000 lei unui lucrător de poliție, în scopul de a-l determina pe acesta să îi restituie ilegal mașinile reținute de poliție cu ocazia depistării furtului, cauzând un prejudiciu de 6.029,03 lei; inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie, de persoana inculpatului, poziția procesuală a acestuia, care a recunoscut și regretat fapta doar în fața instanței de recurs, anterior a negat permanent comiterea faptei, inculpatul, este fără ocupație și loc de muncă, are 11 clase, apreciindu-se, în aceste condiții, că scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepsei în regim de detenție, cuantumul fiecăreia dintre pedepse fiind orientat către minimul prevăzut de lege, însă, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse întru-un cuantum de 4 ani închisoare și cu executarea în regim de detenție.

Astfel, înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanțe favorabile inculpatului care să conducă la o reindividualizare a pedepsei și la schimbarea modalității de executare, inculpatul având o atitudine procesuală oscilantă pe parcursul procesului, dând dovadă de sinceritate și regret abia în fața instanței de recurs când, a recunoscut infracțiunea săvârșită, pentru a-i fi aplicate dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., inculpatul a încercat să fugă de la locul faptei determinând împușcarea unui alt participant și pentru a-și asigura scăparea a oferit mită unui polițist. Față de aceste considerente, înalta Curte reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., neimpunându-se reducerea pedepsei aplicată inculpatului G.V. și nici schimbarea modalității de executare. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 135/P din 08 noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța - Secția Penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii de la 21 decembrie 2010 și arestării preventive de la 18 februarie 2011 la 11 aprilie 2012. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 135/P din 08 noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța - Secția Penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului G.V., durata reținerii din data de 21 decembrie 2010 și arestării preventive de la 18 februarie 2011 la 11 aprilie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2012.