ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.02.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 611/2012

HOTĂRÂRE
24.02.2012
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 611/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față ;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele :

Prin încheierea din 16 februarie 2012

pronunțată în Dosarul nr. 56889/3/2011 (3778/2011), Curtea de Apel București, secția

a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea de liberare sub control

judiciar formulată de inculpatul G.P.A.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că temeiurile ce au fost avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în

continuare privarea de libertate a inculpatului.

Împotriva acestei

încheieri a formulat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea

încheierii atacate și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub

control judiciar.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate,

cât și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. sub

toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpat

nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte reține

că prin rechizitoriul nr. 2668/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

București, printre alții, a fost trimis în judecată și inculpatul G.P.A. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002

reținându-se că la data de 17 martie 2011 inculpatul G.P.A. a fost depistat

deținând echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată

electronică.

Prin sentința penală nr.

801/ F din 12 octombrie 2011 a Tribunalului București pronunțată în Dosarul nr.

56889/3/2011 s-a dispus:

În baza art. 334 C.

proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina

inculpatului G.P.A. din infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr.

365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 25 din

Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul G.P.A.

la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 83 C.

pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1316 din data de 16 noiembrie 2006

a Tribunalului București, Secția a II a Penală, definitivă prin decizia penală nr.

4120/06 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și cumulează

aritmetic această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată

inculpatului în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai

grea, de 4 (patru) ani închisoare în regim de detenție, cu aplicarea art. 71,

64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din pedeapsă de la 24 ianuarie 2006 la 13 octombrie 2006 și de la

31 martie 20111a zi.

La data de 17

noiembrie 2011, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București apelul

formulat de inculpații G.P.A., S.L.L., O.Ș.S., B.M.C., C.I.A., Ș.V.M., Ț.R.I., F.G.

și F.B.P. împotriva sentinței penale nr. 801 din data de 12 octombrie 2011

pronunțată de către Tribunalul București, secția I a penală, în Dosarul nr.

56889/3/2011.

Examinându-se actele

și lucrările dosarului se constată că sunt întrunite cumulativ condițiile

prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. respectiv pedeapsa prevăzută de

lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 este

închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatului în

libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică raportat și la

circumstanțele personale ale inculpatului care a dat dovadă de perseverență

infracțională, acesta fiind recidivist.

În același timp, Înalta

Curte apreciază că durata arestării preventive a inculpatului până în prezent,

în raport de toate fazele procesuale parcurse, respectiv urmărire penală,

judecata pe fond, în prezent fiind în derularea apelului, se situează în

limitele guvernate de rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, așa cum

se desprinde din jurisprudența CEDO în materie. Diminuarea pericolului pentru

ordinea publică o dată cu trecerea timpului este un proces influențat

proporțional de factorii care definesc cauza sub aspectul complexității

acesteia și, în primul rând, de natura și amploarea activității infracționale

supuse analizei. Astfel, percepția comunității asupra unei infracțiuni de o

periculozitate mică sau modică se diminuează cu trecerea timpului într-o

manieră diferită de situația unor infracțiuni cu o periculozitate sporită. A

accepta părerea contrară ar constitui aplicarea aceleiași unități de măsură

pentru fapte diferite și ar produce o uniformizare nereală a percepției comunității

asupra faptelor penale comise în cadrul acesteia.

Pentru considerentele

ce preced, măsura privativă de libertate fiind luată față de inculpat cu

respectarea tuturor dispozițiilor procesuale ce reglementează această

instituție de drept procesual penal, iar temeiurile avute inițial în vedere

subzistând și în prezent, Înalta Curte va constata legalitatea și temeinicia

măsurii arestării preventive a inculpatului G.P.A. și va menține această

măsură, cât timp ea corespunde în continuare scopului pentru care a fost

instituită,

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondat, recursul declarat de

inculpat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul

împotriva încheierii

din 16 februarie 2012 a Curții de Apel București,

s

ecția a II-a

p

enală, pronunțată în

Dosarul nr.

56889/3/2011

(3778/2011).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei,

reprezentând onorariul parțial al

apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 24 februarie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-02-10
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 354/2012
liberare provizorii sub control judiciar formulată de către inculpatul G.P.A. Ca urmare, având în vedere toate aceste aspecte precum și faptul că într-o primă etapă procesuală inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani în
ÎCCJ 2011-12-28
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4363/2011
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin Încheierea din 8 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosar nr. 56889/3/2011, în baza art. 300 2 raportat
ÎCCJ 2012-01-26
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 225/2012
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 16 ianuarie 2012 Curtea de Apel București, secția a II-a penală a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de in
ÎCCJ 2012-01-03
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4/2012
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 22 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția I-a penală, a respins ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar f
ÎCCJ 2011-08-10
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2823/2011
Asupra recursului de față; În baza actelor dosarului constată următoarele: Prin încheierea din 21 iulie 2011a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 5892/2/2011 a fost respinsă cererea de liberare provizor
Sursă