ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 354/2012

Asupra recursului penal de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 26 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a menținut starea de arestare a inculpatului G.P.A. S-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului G.P.A. si îl obligă pe acesta la 100 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut caprin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 2668/P/2010 au fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv inculpatul G.P.A., împreună cu inculpații F.G., C.A.I., Ș.M.V., T.C., T.R.I., S.L.L., F.P.B., B.M.C. și O.Ș.S.

cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 56889/3/2011. Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în perioada ianuarie-august 2010 inculpatul F.G., a deținut echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată, pe care le-a montat în acest scop la diverse ATM-uri aparținând unor din bănci din Olanda, fiind depistat în data de 23 septembrie 2010 deținând astfel de echipamente la domiciliu. În data de 15 septembrie 2010, același inculpat, a utilizat cârdul bancar falsificat, emis de o bancă din Belgia la bancomatul aparținând B.R., precum și la bancomatul aparținând R.B. În perioada ianuarie-martie 2011, același inculpat, a confecționat și deținut dispozitive artizanale pentru copierea cardurilor bancare.

În perioada ianuarie-martie 2011, inculpatul C.A.I., a deținut echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică. În data de 25 iulie 2008, inculpatul C.A.I. a deținut echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică. În data de 17 martie 2011 inculpatul Ș.M.V. a fost depistat deținând echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică. În data de 17 martie 2011 inculpatul G.P.A. a fost depistat deținând echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică. În data de 17 martie 2011 inculpatul O.Ș.S. a fost depistat deținând echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronica. În data de 10 martie 2011 inculpatul Ț.R.I.

a deținut echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică. În data de 10 martie 2011 inculpatul Ț.R.I. a montat pe un bancomat, aparținând B.C.R., dispozitive de copiere a cardurilor bancare în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, dispozitive ce au fost ridicate de pe ATM de către organele de poliție înainte ca inculpatul să intre în posesia datelor de identificare ale cardurilor bancare ce urmau a fi falsificate. În data de 04 februarie 2011, inculpatul T.C. a deținut împreună cu inculpatul C.I.A. dispozitive în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică. În perioada ianuarie-martie 2011, inculpatul F.B.P., l-a ajutat pe inculpatul F.G.

l-a confecționarea echipamentelor de falsificare a cardurilor bancare și l-a transportat pe acesta din urmă cu autoturismul proprietate personală în vederea distribuirii respectivelor dispozitive artizanale către ceilalți inculpați. Prin sentința penală nr. 801/F din datat de 12 octombrie 2011, Tribunalul București, secția I-a penală, în dosarul nr. 56889/3/2011 a hotărât următoarele: În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului G.P.A. din infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

a fost condamnat inculpatul G.P.A. (la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare). În baza art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicata inculpatului prin sentința penală nr. 1316 din data de 16 noiembrie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 4120 din 06 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și cumulată aritmetic această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare în regim de detenție, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 350 C. proc.

pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă de la 24 ianuarie 2006 la 13 octombrie 2006 și de la 31 martie 2011 la zi. Curtea de Apel București, secția a II-a penală a fost sesizată cu apelurile inculpaților G.P.A., F.G., C.A.I., Ș.M.V., Ț.R.I., S.L.L., F.P.B., B.M.C. și O.Ș.S. Analizând temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului G.P.A., instanța de apel a apreciat că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. S-a arătat că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cercetată, sunt închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul pentru ordinea publică rezultă din modul de operare și gravitatea faptelor comise, fapta pentru care este cercetat prezentând un sporit grad de pericol social concret. Aceste considerații răspund implicit si cererii de liberare provizorii sub control judiciar formulată de către inculpatul G.P.A. Ca urmare, având în vedere toate aceste aspecte precum și faptul că într-o primă etapă procesuală inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, instanța de apel a apreciat că în baza dispozițiilor art. 160 b raportat la art. 300 2 C. proc. pen. și art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertății fundamentale, probele ce se constituiau la luarea măsurii doar indicii, s-au consolidat pe parcursul cercetării judecătorești confirmând fapta săvârșită și vinovăția inculpatului, astfel încât se impune menținerea stării de arest a acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin și nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Recursul declarat nu este fondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul G.P.A. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., reținându-se în sarcina sa că la data de 17 martie 2011 a fost depistat deținând echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, iar prin sentința penală nr. 801/F din 12 octombrie 2011 a Tribunalului București a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Analizând ansamblul actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte apreciază că măsura arestării preventive funcționează ca un mijloc de prevenire sau înlăturare a unor împrejurări sau situații de natură să pună în pericol eficienta desfășurare a procesului penal. Ca instituție a dreptului procesual penal arestarea preventivă este pusă la dispoziția organelor judiciare penale și constă în privarea de libertate a unei persoane, aceasta fiind determinată de condițiile și împrejurările în care se desfășoară procesul penal. Scopul acestei măsuri îl constituie realizarea cadrului optim pentru desfășurarea în bune condiții a activității procesuale, potrivit scopurilor procesului penal.

În raport cu art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal. În speță, pericolul social potențial se apreciază și în raport cu reacția opiniei publice față de astfel de fapte, insecuritatea față de acest gen de infracțiuni precum și față de personalitatea inculpatului care nu se află la prima faptă de acest gen.

Prin urmare, cele expuse reprezintă temeiuri necesare și suficiente, de natură a impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar măsura arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal. În ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar, Înalta Curte apreciază că în acest moment procesual, o altă măsură preventivă ar fi insuficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 136 alin. (1) C. proc. pen. Față de cele menționate, recursul declarat de inculpat apare ca fiind nefondat, urmând ca în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.P.A. împotriva încheierii din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 56889/3/2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 10 februarie 2012.