ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 782/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Ș.S. a solicitat anularea deciziei nr. 6 din 22 decembrie 2006 emisă de D.G.F.P. Galați prin care s-a stabilit răspunderea solidară a reclamantei SC S.T. SRL Galați pentru suma de 1.211.542 lei reprezentând obligații fiscale ale acesteia. Cereri similare a adresat Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, atât Ș.E. cât și SC S.T. SRL Galați, O.R. și O.M., dar Deciziile contestate au fost 6 și 7 din 22 decembrie 2006. Acestea au fost conexate și prin sentința nr. 32/ F din 11 martie 2008 a fost admisă acțiunea reclamanților, au fost desființate Deciziile nr. 5, 6 și 7 din 22 decembrie 2006 și a fost înlăturată obligarea solidară a reclamanților.

În motivarea sentinței s-a reținut că reclamanții au făcut dovada existenței unui drept proteguit de lege, așa încât soluția de respingere a acțiunii sale apare pe deplin justificată. S-a reținut, de asemenea, că prin procesul-verbal din 23 august 2006 SC S.T. SRL Galați a fost declarată insolvabilă de către A.F.P. Galați întrucât aceasta nu mai avea disponibilități bănești și bunuri mobile sau imobile urmăribile și că în cursul anilor 2002 și 2003 mai multe bunuri aparținând acesteia au fost cumpărate de către unii dintre reclamanți, potrivit actelor de vânzare – cumpărare identificate de către organele fiscale, patrimoniul debitoarei micșorându-se în mod considerabil. Au fost prezentate dispozițiile art. 27 alin. (1) C. proc.

fisc. și s-a considerat că pentru angajarea răspunderii solidare trebuie îndeplinite, între altele, condiția dobândirii sau înstrăinării de bunuri în vederea provocării insolvenței și aceea a relei credințe, condiții care în cauză nu ar fi îndeplinite pentru că: - simplul fapt că reclamanții au fost, de pe o poziție sau alta, beneficiari ai vânzărilor sau au făcut parte din acționariatul societății insolvabile nu constituie, prin el însuși, motiv pentru angajarea răspunderii lor solidare; - nu s-a reținut reaua credință în actele îndeplinite de către reclamanți pentru că, de principiu, buna credință se prezumă iar cel ce invocă reaua credință trebuie să o dovedească, iar faptul că între reclamanți și firma insolvabilă au existat legături acționariale nu dovedește reaua credință; - prețul de vânzare, așa cum s-a stabilit prin expertiza efectuată, a fost serios și sumele realizate din vânzări i-au folosit debitoarei pentru a-și plăti datoriile.

Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către A.N.A.F. – D.G.F.P. Galați care a criticat soluția instanței de fond și a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Se invocă faptul că hotărârea instanței de fond este nelegală pentru următoarele considerente: 1.- instanța de fond a pronunțat soluția fără a observa că organele fiscale au respins contestațiile administrative formulate de SC S.T. SRL, Ș.S. și Ș.E. ca fiind nedepuse în termen, nu ca neîntemeiate și câtă vreme organele fiscale au dat această soluția, Curtea de Apel Galați trebuia să stabilească dacă această soluție este sau nu corectă; 2.- în privința cauzei pe fond se consideră că în mod greșit instanța de fond nu a considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 alin. (1) C. proc.

civ. pentru că, din actele depuse la dosar, rezultă că întreg patrimoniul debitoarei SC S.T. SRL Galați a fost înstrăinat/dobândit de către reclamanți care, cu rea credință, au provocat insolvabilitatea debitoarei. În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 și ale art. 304 1 C. proc. civ. Intimații Ș.E., Ș.S., O.R. și O.M. au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursului ca nefondat. După examinarea motivelor de recurs invocat, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente: Prin Decizia nr. 6 din 22 decembrie 2006 emisă de D.G.F.P. Galați privind stabilirea răspunderii solidare, în temeiul art. 27 C. proc.

fisc., a fost antrenată răspunderea solidară a reclamanților Ș.S., O.R. și O.M., prin Decizia nr. 7 din 22 decembrie 2006 a D.G.F.P. Galați a fost antrenată răspunderea solidară a reclamantului Ș.E. cu SC S.T. SRL Galați și prin Decizia nr. 5 din 22 decembrie 2006 a D.G.F.P. Galați a fost antrenată răspunderea solidară a reclamantei SC S.T. SRL. Decizia nr. 6 din 22 decembrie 2006 a fost contestată de reclamanta Ș.S., iar prin Decizia nr. 18 din 6 aprilie 2007 a D.G.F.P. Galați a fost respinsă contestația ca nedepusă în termen. Nu există dovezi că O.R. și O.M. ar fi contestat, potrivit art. 28 alin. (6) C. proc. fisc. raportat la art. 179 alin. (2) C. proc. fisc., în vigoare la acea dată, Decizia nr. 6 din 22 decembrie 2006 a D.G.F.P.

Galați de antrenare a răspunderii solidare a acestora. Decizia nr. 7 din 22 decembrie 2006 a fost contestată de reclamantul Ș.E. și prin Decizia nr. 16 din 2 aprilie 2007 emisă de D.G.F.P. Galați a fost respinsă contestația ca nefiind depusă în termen. Și Decizia nr. 5 din 22 decembrie 2006 a fost contestată de reclamanta SC S.T. SRL Galați, iar contestația a fost respinsă ca nedepusă în termen prin Decizia nr. 17 din 6 aprilie 2007 a D.G.F.P. Galați. În cererile de chemare în judecată, deși se solicită anularea Deciziilor 5, 6, 7 din 22 decembrie 2006 ale D.G.F.P. Galați, se invocă și motive de anulare a deciziilor prin care s-au soluționat contestațiile. Cu toate acestea instanța de fond fără a analiza aceste motive s-a pronunțat și a anulat deciziile emise, inițial, pentru antrenarea răspunderii solidare, dar fără a de pronunța și asupra deciziilor emise în procedura administrativă, respectiv Deciziile nr. 16, 17, 18/2007 ale D.G.F.P.

Galați. Referitor la primul motiv de recurs, referitor la art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că hotărârea instanței de fond a fost motivată, au fost arătate motivele de fapt și de drept care au stat la baza pronunțării soluției și, de aceea, va fi respins. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 și cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vor fi analizate împreună și se constată că, într-adevăr soluția instanței de fond este nelegală pentru că au fost anulate deciziile emise inițial pentru antrenarea răspunderii solidare dar fără a se anula deciziile emise în procedura administrativă, soluția fiind dată cu aplicarea greșită a legii. Potrivit art. 175 alin. (1) C. proc. fisc.

(în prezent art. 205 alin. (1) C. proc. fisc.) împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii, iar această contestație este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Cu certitudine deciziile nr. 5, 6, 7 din 22 decembrie 2008 emise de D.G.F.P. Galați reprezintă acte administrativ fiscale care trebuie contestate potrivit textelor mai sus amintite. De altfel, reclamanții Ș.E., Ș.S. și SC S.T. SRL Galați au formulat contestație în procedura administrativă, fiind emise deciziile nr. 16, 17, 18/2007 de către organul de soluționare a contestației.

Nu s-au solicitat și nici nu s-a depus vreo dovadă că și reclamanții O.R. și O.M. ar fi contestat Decizia nr. 6/2006 a D.G.F.P. Galați, dar instanța de fond a anulat această decizie și la cererea reclamanților O.R. și O.M. Art. 175 alin. (1) C. proc. fisc., în forma sa în vigoare la data introducerii acțiunii la instanță (de altfel, forma este aceeași și în prezent numai că articolul a fost renumerotat, în prezent fiind art. 205 alin. (1) C. proc. fisc.), prevedea obligativitatea parcurgerii procedurii administrative în cazul contestațiilor la actele administrativ fiscale ca o condiție de sesizare a instanței de contencios administrativ, procedură care corespunde procedurii prealabile prevăzute de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În același sens s-a pronunțat constant atât Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cât și Curtea Constituțională reținându-se că dispozițiile amintite C. proc. fisc. reglementează procedura administrativă prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis acte administrative atacate sau organelor superioare acestora să revină asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege, procedură care este obligatorie și anterioară sesizării instanței de judecată. Aceasta presupune că în fața instanței de contencios administrativ se atacă decizia emisă în urma procedurii administrative, fiind inadmisibilă contestarea unui act administrativ fiscal direct în fața instanței de judecată competente.

Se observă că hotărârea instanței de fond este dată cu nerespectarea acestor prevederi legale pentru că au fost anulate de instanță actele administrativ fiscale emise deși în procedura administrativă legalitatea și temeinicia acestora nu a fost analizată pentru că au fost respinse contestațiile ca nedepuse în termen, contestații formulate, așa cum rezultă din actele aflate la dosar, numai de unii dintre reclamanți. De aceea, va fi admis recursul declarat, va fi casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. La rejudecare, în baza rolului activ al judecătorului, consacrat de art. 129 alin. (4) și (5) C. proc.

civ., instanța de fond va solicita reclamanților să-și precizeze acțiunile și să se verifice dacă aceștia solicită și anularea deciziilor emise în procedura administrativă pentru că în cererea inițială, deși au invocat nelegalitatea deciziilor emise în urma contestației ca fiind nedepusă în termen, nu au solicitat și anularea lor (adică deciziile nr. 16, 17, 18/2007 ale D.G.F.P. Galați) pentru că altfel acțiunea este inadmisibilă. Se vor solicita reclamanților O.R. și O.M. să facă dovada respectării prevederilor art. 175 alin. (1) C. proc. fisc., respectiv dacă au contestat în procedura administrativă decizia nr. 6/2006 a D.G.F.P. Galați pentru că altfel acțiunea lor este inadmisibilă tocmai pentru nerespectarea acestei proceduri obligatorii.

Dacă se va solicita și anularea deciziilor nr. 16, 17, 18/2007 ale D.G.F.P. Galați, instanța de fond va proceda la analiza legalității acestor decizii dar nu va putea soluționa direct și anularea deciziilor nr. 5, 6, 7/2006 ale D.G.F.P. Galați tocmai plecând de la caracterul obligatoriu al procedurii administrative. Dacă instanța de fond va aprecia că soluțiile adoptate în procedura administrativă sunt nelegale și că, în mod greșit, s-au respins contestațiile ca nedepuse în termen, instanța de fond va trebuie să trimită cauza la D.G.F.P. Galați să soluționeze contestațiile pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P. Galați împotriva sentinței civile nr. 32/ F din 11 martie 2008 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecarea aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2009.