ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4896/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4896/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Deliberând
asupra recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor dosarului cauzei, constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 2058 din 7 noiembrie 2007 a Tribunalului Iași s-a admis
în parte cererea reclamantului U.T.P. în
contradictoriu cu pârâții
Municipiul
Iași prin Primar, Primarul municipiului Iași și Consiliul Local al
municipiului Iași.
A fost anulată în parte dispoziția nr. 472 din
15 martie 2007, emisă de
Primarul
municipiului Iași și pârâții au fost obligați să atribuie reclamantului
o suprafață de teren în compensare (pentru
suprafața de 565 mp teren
).
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin
notificările
nr. 2271/2001 și nr. 2287/2001, reclamantul U.T.P. a
solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a suprafeței de 565
mp teren,
situat în Iași.
Conform art. 3
alin. (1) din Legea nr. 10/2001, reclamantul și-a dovedit
calitatea
de persoană îndreptățită și dreptul de proprietate asupra acestui teren,
dobândit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub
nr. 11321/1932, imobil ce a fost preluat abuziv
de către stat de la autorul său, U.T. în baza Decretului de expropriere nr.
252/1982.
S-a reținut că în prezent restituirea în natură
a terenului, fostă
proprietate a
reclamantului nu mai este posibilă, întrucât este ocupat de un punct termic, un
punct trafo și spațiu verde, așa cum s-a evidențiat în schița
depusă la dosarul cauzei, anexă la referatul de
specialitate întocmit de
Secretariatul Comisiei de aplicare a Legii nr.
10/2001, fiind incidente dispozițiile art. 11 alin. (4) din aceeași lege.
În art. 11 alin. (8) se prevede că în
situațiile de la alin.2-4, măsurile
reparatorii
prin echivalent constau în compensarea cu alte bunuri sau servicii
oferite în echivalent de către entitatea investită
potrivit legii cu soluționarea notificării și cu acordul persoanei îndreptățite
sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de
stabilire și plată a despăgubirilor
aferente pentru imobilele preluate
abuziv.
Cu toate că
reclamantul a formulat anterior emiterii deciziei contestate
cerere de atribuire a suprafeței de teren
în compensare, respectiv a suprafeței
de 360 mp, situată
în Iași, la domiciliul său,
proprietatea
Consiliului Local Iași (cerere înregistrată sub nr. 20587 din 10 noiembrie
2006), prin dispoziția contestată, Primarul municipiului Iași nu s-a
pronunțat
și asupra acestei cereri.
Conform actelor depuse la dosar, s-a evidențiat
că la domiciliul
reclamantului, există o
suprafață de teren liberă, aflată în circuitul civil, dobândită de Consiliul
Local al municipiului Iași printr-un
schimb
de terenuri efectuat în baza hotărârii nr. 401 din 28 iulie 2003 a
Consiliului
Local Iași.
Potrivit Cap. II art. 1 alin. (3) din H.G. nr.
250/2007 pentru aprobarea
Normelor
metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, măsurile
reparatorii prin echivalent constând în
compensare cu alte bunuri sau servicii
se acordă prin decizie sau, după
caz, prin dispoziție motivată a entității investite potrivit acestei legi cu
soluționarea notificării.
Conform Cap. II
lit. c) pct. 1.7 din H.G. nr. 250/2007, măsura reparatorie referitoare la
compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent prevăzută la art.
1 alin. (2) și (3) din lege, permite entității obligate la restituire să ofere
persoanei îndreptățite prin compensare în echivalent orice bunuri sau
servicii disponibile pe care le deține și care sunt acceptate de
persoana îndreptățită. În acest sens, entitatea investită cu soluționarea
cererii de restituire poate propune persoanei îndreptățite ca măsură
reparatorie
alternativă acordarea de
bunuri, respectiv terenuri, construcții aflate pe alte
amplasamente sau bunuri mobile aflate în
circuitul civil care sunt deținute de
aceasta.
Tribunalul Iași,
în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 a admis în
parte cererea reclamantului și a dispus atribuirea de teren în compensare
situat în Iași.
Prin apelul declarat de pârâții Municipiul Iași
prin Primar, Consiliul Local Iași și Primarul municipiului Iași s-a criticat
hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de
faptul că măsura compensării este una reparatorie în echivalent prevăzută de
Legea nr. 10/2001, a cărei aplicare rămâne la aprecierea entității investite cu
soluționarea cererii, fiind singura în măsură care poate aprecia asupra
ofertei, situație în care instanța nu avea
competența de a se pronunța sau
dispune, deoarece lipsește acordul de
voință al părților.
Curtea de Apel
Iași, secția civilă, prin decizia nr. 127 din 17 septembrie 2008 a
respins apelul formulat de pârâții Municipiul Iași prin Primar,
Consiliul
Local Iași și Primarul
municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 2058 din
7 noiembrie
2007 a Tribunalului Iași, pe care a păstrat-o.
S-a reținut că,
prin dispoziția nr. 472 din 15 martie 2007 emisă de Primarul
municipiului Iași s-a respins cererea de restituire în natură a
suprafeței de 565 mp teren situat în Iași, reclamantului U.P., motivat de
faptul că zona este sistematizată și în prezent
amplasamentul fostei proprietăți pretinse este ocupat de un punct
termic, un punct trafo, spațiu verde străbătut de utilități publice și s-a
propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale Titlul VII din
Legea nr. 247/2005.
Anterior emiterii
acestei decizii, reclamantul U.P. a solicitat
să-i fie
atribuită în compensare pentru acest teren trecut în proprietatea
statului tară plată în momentul demolării
construcției, suprafața de 360 mp,
situată în Iași, lângă domiciliul
său, ce este proprietatea Consiliului Local Iași, teren liber, în circuitul
civil, nefiind
afectat de utilități publice
și care a fost dobândit de Consiliul Local printr-un
schimb de terenuri realizat cu numiții M.I., M.E.
și
M.C., cu precizarea că înțelege să renunțe la pretențiile pentru
restul terenului de 205 mp ce i s-ar cuveni.
În conformitate cu dispozițiile art. 26 alin.
(1) și art. 25 alin. (1) din Legea
nr.
10/2001, dacă se constată că restituirea în natură a bunului pretins nu este
posibilă, entitatea investită cu soluționarea
notificării este obligată ca prin
decizie
sau dispoziție motivată să acorde persoanei îndreptățite în
compensare alte bunuri sau servicii ori să propună
acordarea de despăgubiri
în condițiile legii speciale pentru imobilele
preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este
posibilă sau nu este acceptată de către persoana îndreptățită.
Pentru că în speță, s-a dovedit că terenul
solicitat de reclamant este
ocupat, s-a
propus respingerea cererii de restituire în natură și atribuirea unui
teren
prin compensare.
Aprecierea apelanților referitoare la măsura
acordării de bunuri sau
servicii în
compensare sau propunerea acordării de despăgubiri în condițiile
legii
că este atributul exclusiv al entității deținătoare, este nefondată,
deoarece în virtutea dreptului său de plenitudine
de jurisdicție acordată prin lege. Instanța, după ce analizează decizia de
respingere a cererii de restituire
în
natură, în măsura în care constată că nu corespunde cerințelor legii, poate
dispune ea însăși, direct asupra cererii
persoanei îndreptățite, așa cum s-a
întâmplat în cauză.
Împotriva deciziei
nr. 127 din 17 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Iași au declarat
recurs în termen legal pârâții Municipiul Iași prin Primar,
Primarul municipiului Iași și Consiliul Local al municipiului Iași,
care,
invocând dispozițiile art. 304 pct. 9
C. proc. civ., susțin nelegalitatea acesteia prin
încălcarea și
aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 1 alin. (2) și art. 26 alin. (1)
din Legea nr. 10/2001.
În dezvoltarea
criticii se arată că Legea nr. 10/2001 atribuie entității investite cu
soluționarea notificării, potrivit art. 26 alin. (1) posibilitatea de a acorda
persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să
propună acordarea de despăgubiri în
condițiile legii speciale privind regimul
de stabilire și
plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod
abuziv, în situațiile în care măsura compensării
nu este posibilă sau nu este
acceptată de persoana îndreptățită.
Se precizează că o astfel de compensare este o
măsură reparatorie în
echivalent prevăzută
de Legea nr. 10/2001, a cărei acordare este la aprecierea
instituției deținătoare, investită cu
soluționarea notificării și care este singura
ce poate aprecia dacă va
face sau nu o ofertă.
Recurenții susțin că, instanța de judecată nu
avea competența să se pronunțe sau să dispună acordarea de teren în compensare,
în condițiile în
care Legea nr. 10/2001
reglementează pentru instanța de judecată numai
competența de a stabili calitatea de persoană îndreptățită, existența
sau nu a
posibilității de restituire în natură a imobilelor și nicidecum
stabilirea
categoriei de măsuri reparatorii
în echivalent care să fie acordată.
S-a mai susținut că, în patrimoniul
Municipiului Iași nu au fost identificate bunuri sau servicii susceptibile să
fie oferite în compensare ca
măsură
reparatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001 pentru imobilele preluate
abuziv
și care nu pot fi restituite în natură.
De asemenea, s-a
avut în vedere că Municipiul Iași nu are în proprietate
terenuri
care să poată fi oferite în compensare pentru imobilele ce fac obiectul Legii
nr. 10/2001 și care în prezent sunt sistematizate. Până la
finalizarea procesului de restituire a
proprietăților, nu există certitudinea menținerii în patrimoniul municipiului a
imobilelor aflate în prezent în administrare, prioritate la restituire având
proprietarii de drept.
În final,
recurenții susțin că, prin decizia recurată instanța și-a depășit
competența și s-a subrogat în
atributiunile entității investite cu soluționarea
notificării, transformând o dispoziție permisivă,
aceea de a acorda, în măsura
posibilităților,
bunuri sau servicii în compensare, în obligația de a acorda o
asemenea măsură reparatorie.
Examinând
recursul prin prisma criticilor formulate, instanța îl reține ca
nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză, prin notificarea nr. 2272/2001 și
ulterior prin cea cu nr. 2287/2001, reclamantul U.T.P. a solicitat restituirea
în natură sau prin echivalent a suprafeței de 565 mp situat în Iași.
S-a făcut dovada calității de persoană
îndreptățită, a dreptului de
proprietate
asupra imobilului, cât și a preluării abuzive de către stat de la
autorul
său prin Decretul nr. 252/1982.
Cu privire la
natura juridică a terenului s-a stabilit că nu este posibilă restituirea în
natură, fiind ocupat de punct termic, spațiu verde și alte utilități
publice.
În această situație, art. 11 alin. (4) din
Legea nr. 10/2001 stabilește că în
cazul în
care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional
întregul teren afectat, măsurile reparatorii se
stabilesc în echivalent pentru
întregul imobil.
Pentru situațiile prevăzute la alin. (2)-(4)
din același articol, măsurile reparatorii prin echivalent pot consta în
compensarea cu alte bunuri sau
servicii
oferite în echivalent, compensare realizată de entitatea investită cu
soluționarea notificării și cu acordul persoanei
îndreptățite.
Este adevărat că,
inițial reclamantul a solicitat restituirea în natură a
imobilului
expropriat în suprafață de 565 mp, dar ulterior, înainte de a se
emite decizia contestată a solicitat atribuirea
unei suprafețe de teren în
compensare cu o suprafață de 360 mp,
proprietatea Consiliului Local Iași,
situat
lângă domiciliul acestuia.
Prin actele depuse la dosar s-a dovedit că,
lângă domiciliul reclamantului există o suprafață de teren liberă aflată în
circuitul civil, dobândită de Consiliul Local al municipiului Iași printr-un
schimb de terenuri efectuat cu persoane fizice.
Prin adresa nr.
45694 din 27 mai 2008, emisă de Primarul municipiului
Iași
(fila 58 - dosar apel) se precizează că Municipiul Iași nu are în
proprietate bunuri sau servicii și nici terenuri
care să poată fi oferite în
compensare
pentru imobile ce fac obiectul Legii nr. 10/2001, în prezent
sistematizate.
Prin aceeași
adresă se menționează că terenul în suprafață de 360 mp,
situat
în Iași, identificat de intimatul-reclamant ca
fiind liber și pe care îl solicită în compensare este în proprietatea
privată a Municipiului Iași și face parte din categoria de terenuri ce urmează
a fi
amenajate ca spații verzi,
locuri dejoacă pentru copii și parcări.
În această
situație, pornind de la prevederile din Cap. II lit. c) pct. 1.7 din H.G. nr.
250/2007, s-a reținut că măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte
bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzută la alin. (1), (2) și (3)
din
lege, permite entității obligate la restituire să
ofere persoanei îndreptățite, prin compensare în echivalent, orice bunuri sau
servicii disponibile pe care le deține și care sunt acceptate de persoana
îndreptățită.
În considerarea
acestor dispoziții legale și față de finalitatea reparatorie a Legii nr. 10/2001,
care presupune interpretarea acesteia în favoarea celor îndreptățiți și,
potrivit principiului constituțional al protejării și garantării dreptului de
proprietate al persoanelor care l-au pierdut prin acte abuzive, în
temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, corect s-a dispus
atribuirea
terenului în compensare, situat
în Iași, în suprafață de
360 mp reclamantului U.T.P.
Reclamanții, invocând motivul de recurs
prevăzut de art. 304 pct. 9
C. proc. civ.,
printr-o interpretare eronată a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 susțin că
măsura reparatorie în echivalent prin compensare ar fi numai la aprecierea
instituției
deținătoare.
Legea dispune în mod clar că instituția
deținătoare poate propune
acordarea de
despăgubiri numai în măsura în care compensarea nu mai este
posibilă sau
nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Prin urmare,
propunerea acordării de despăgubiri este o măsură la care
se
recurge în ultimă instanță și numai dacă măsura compensării nu este posibilă
sau nu este acceptată de persoana îndreptățită.
În speță, s-a
dovedit posibilitatea compensării ce poate fi aplicată fără
niciun impediment, existând acceptarea
persoanei îndreptățite.
Cu privire la
competența instanței de a soluționa pe fond contestația
formulată
împotriva dispoziției de respingere a cererilor de restituire în
natură a imobilelor preluate abuziv, în aplicarea
dispozițiilor art. 26 alin. (3) din
Legea
nr. 10/2001 și potrivit Deciziei XX/2007, pronunțată în recursul în
interesul
legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu se poate reține în cauză
încălcarea de către instanță a competenței materiale pe motivul că
natura măsurilor reparatorii ce se pot acorda în
baza Legii nr. 10/2001
persoanelor
îndreptățite ar fi atributul exclusiv al entității deținătoare.
Mai mult decât
atât, intimatul a făcut dovada existenței terenului în
suprafață de 360 mp care este liber și în
circuitul civil, nefiind afectat de
utilități publice.
Chiar dacă se
susține de către Consiliul Local al municipiului Iași că
acesta nu este inclus în categoria bunurilor ce
pot fi acordate în compensare
pentru
imobilele revendicate în baza Legii nr. 10/2001, totuși se menționează
că este în proprietatea privată a
municipiului Iași, liber de utilități publice și
că în
viitor urmează a fi destinat spațiilor verzi, spațiilor de joacă pentru
copii și parcărilor. Această precizare nu este
susținută de probe, fiind vorba
numai despre o eventuală destinație
viitoare, fără a se dovedi includerea
într-un
plan de sistematizare sau începerea unor lucrări în vederea realizării
acestui
scop.
În aceste
condiții, corect au fost obligați recurenții la atribuirea în
compensare a acestui teren reclamantului
pentru terenul preluat abuziv prin
expropriere.
Pentru
considerentele expuse, recursul declarat de pârâți urmează să fie respins,
menținându-se decizia recurată ca legală și temeinică.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâții
Municipiul Iași prin Primar,
Primarul
municipiului Iași și Consiliul Local al Municipiului Iași împotriva
deciziei nr. 127 din 17 septembrie 2008 a Curții
de Apel Iași, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 27 aprilie 2009.