ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4896/2009

Deliberând asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului cauzei, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2058 din 7 noiembrie 2007 a Tribunalului Iași s-a admis în parte cererea reclamantului U.T.P. în contradictoriu cu pârâții Municipiul Iași prin Primar, Primarul municipiului Iași și Consiliul Local al municipiului Iași. A fost anulată în parte dispoziția nr. 472 din 15 martie 2007, emisă de Primarul municipiului Iași și pârâții au fost obligați să atribuie reclamantului o suprafață de teren în compensare (pentru suprafața de 565 mp teren ). Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin notificările nr. 2271/2001 și nr. 2287/2001, reclamantul U.T.P.

a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a suprafeței de 565 mp teren, situat în Iași. Conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, reclamantul și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită și dreptul de proprietate asupra acestui teren, dobândit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11321/1932, imobil ce a fost preluat abuziv de către stat de la autorul său, U.T. în baza Decretului de expropriere nr. 252/1982. S-a reținut că în prezent restituirea în natură a terenului, fostă proprietate a reclamantului nu mai este posibilă, întrucât este ocupat de un punct termic, un punct trafo și spațiu verde, așa cum s-a evidențiat în schița depusă la dosarul cauzei, anexă la referatul de specialitate întocmit de Secretariatul Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, fiind incidente dispozițiile art. 11 alin. (4) din aceeași lege.

În art. 11 alin. (8) se prevede că în situațiile de la alin.2-4, măsurile reparatorii prin echivalent constau în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit legii cu soluționarea notificării și cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente pentru imobilele preluate abuziv. Cu toate că reclamantul a formulat anterior emiterii deciziei contestate cerere de atribuire a suprafeței de teren în compensare, respectiv a suprafeței de 360 mp, situată în Iași, la domiciliul său, proprietatea Consiliului Local Iași (cerere înregistrată sub nr. 20587 din 10 noiembrie 2006), prin dispoziția contestată, Primarul municipiului Iași nu s-a pronunțat și asupra acestei cereri.

Conform actelor depuse la dosar, s-a evidențiat că la domiciliul reclamantului, există o suprafață de teren liberă, aflată în circuitul civil, dobândită de Consiliul Local al municipiului Iași printr-un schimb de terenuri efectuat în baza hotărârii nr. 401 din 28 iulie 2003 a Consiliului Local Iași. Potrivit Cap. II art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a entității investite potrivit acestei legi cu soluționarea notificării. Conform Cap. II lit. c) pct. 1.7 din H.G.

nr. 250/2007, măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent prevăzută la art. 1 alin. (2) și (3) din lege, permite entității obligate la restituire să ofere persoanei îndreptățite prin compensare în echivalent orice bunuri sau servicii disponibile pe care le deține și care sunt acceptate de persoana îndreptățită. În acest sens, entitatea investită cu soluționarea cererii de restituire poate propune persoanei îndreptățite ca măsură reparatorie alternativă acordarea de bunuri, respectiv terenuri, construcții aflate pe alte amplasamente sau bunuri mobile aflate în circuitul civil care sunt deținute de aceasta. Tribunalul Iași, în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 a admis în parte cererea reclamantului și a dispus atribuirea de teren în compensare situat în Iași.

Prin apelul declarat de pârâții Municipiul Iași prin Primar, Consiliul Local Iași și Primarul municipiului Iași s-a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că măsura compensării este una reparatorie în echivalent prevăzută de Legea nr. 10/2001, a cărei aplicare rămâne la aprecierea entității investite cu soluționarea cererii, fiind singura în măsură care poate aprecia asupra ofertei, situație în care instanța nu avea competența de a se pronunța sau dispune, deoarece lipsește acordul de voință al părților. Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin decizia nr. 127 din 17 septembrie 2008 a respins apelul formulat de pârâții Municipiul Iași prin Primar, Consiliul Local Iași și Primarul municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 2058 din 7 noiembrie 2007 a Tribunalului Iași, pe care a păstrat-o.

S-a reținut că, prin dispoziția nr. 472 din 15 martie 2007 emisă de Primarul municipiului Iași s-a respins cererea de restituire în natură a suprafeței de 565 mp teren situat în Iași, reclamantului U.P., motivat de faptul că zona este sistematizată și în prezent amplasamentul fostei proprietăți pretinse este ocupat de un punct termic, un punct trafo, spațiu verde străbătut de utilități publice și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Anterior emiterii acestei decizii, reclamantul U.P. a solicitat să-i fie atribuită în compensare pentru acest teren trecut în proprietatea statului tară plată în momentul demolării construcției, suprafața de 360 mp, situată în Iași, lângă domiciliul său, ce este proprietatea Consiliului Local Iași, teren liber, în circuitul civil, nefiind afectat de utilități publice și care a fost dobândit de Consiliul Local printr-un schimb de terenuri realizat cu numiții M.I., M.E.

și M.C., cu precizarea că înțelege să renunțe la pretențiile pentru restul terenului de 205 mp ce i s-ar cuveni. În conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (1) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dacă se constată că restituirea în natură a bunului pretins nu este posibilă, entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată ca prin decizie sau dispoziție motivată să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru imobilele preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de către persoana îndreptățită. Pentru că în speță, s-a dovedit că terenul solicitat de reclamant este ocupat, s-a propus respingerea cererii de restituire în natură și atribuirea unui teren prin compensare.

Aprecierea apelanților referitoare la măsura acordării de bunuri sau servicii în compensare sau propunerea acordării de despăgubiri în condițiile legii că este atributul exclusiv al entității deținătoare, este nefondată, deoarece în virtutea dreptului său de plenitudine de jurisdicție acordată prin lege. Instanța, după ce analizează decizia de respingere a cererii de restituire în natură, în măsura în care constată că nu corespunde cerințelor legii, poate dispune ea însăși, direct asupra cererii persoanei îndreptățite, așa cum s-a întâmplat în cauză. Împotriva deciziei nr. 127 din 17 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Iași au declarat recurs în termen legal pârâții Municipiul Iași prin Primar, Primarul municipiului Iași și Consiliul Local al municipiului Iași, care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susțin nelegalitatea acesteia prin încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 1 alin. (2) și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. În dezvoltarea criticii se arată că Legea nr. 10/2001 atribuie entității investite cu soluționarea notificării, potrivit art. 26 alin. (1) posibilitatea de a acorda persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana îndreptățită. Se precizează că o astfel de compensare este o măsură reparatorie în echivalent prevăzută de Legea nr. 10/2001, a cărei acordare este la aprecierea instituției deținătoare, investită cu soluționarea notificării și care este singura ce poate aprecia dacă va face sau nu o ofertă.

Recurenții susțin că, instanța de judecată nu avea competența să se pronunțe sau să dispună acordarea de teren în compensare, în condițiile în care Legea nr. 10/2001 reglementează pentru instanța de judecată numai competența de a stabili calitatea de persoană îndreptățită, existența sau nu a posibilității de restituire în natură a imobilelor și nicidecum stabilirea categoriei de măsuri reparatorii în echivalent care să fie acordată. S-a mai susținut că, în patrimoniul Municipiului Iași nu au fost identificate bunuri sau servicii susceptibile să fie oferite în compensare ca măsură reparatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001 pentru imobilele preluate abuziv și care nu pot fi restituite în natură.

De asemenea, s-a avut în vedere că Municipiul Iași nu are în proprietate terenuri care să poată fi oferite în compensare pentru imobilele ce fac obiectul Legii nr. 10/2001 și care în prezent sunt sistematizate. Până la finalizarea procesului de restituire a proprietăților, nu există certitudinea menținerii în patrimoniul municipiului a imobilelor aflate în prezent în administrare, prioritate la restituire având proprietarii de drept. În final, recurenții susțin că, prin decizia recurată instanța și-a depășit competența și s-a subrogat în atributiunile entității investite cu soluționarea notificării, transformând o dispoziție permisivă, aceea de a acorda, în măsura posibilităților, bunuri sau servicii în compensare, în obligația de a acorda o asemenea măsură reparatorie.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, instanța îl reține ca nefondat pentru următoarele considerente: În cauză, prin notificarea nr. 2272/2001 și ulterior prin cea cu nr. 2287/2001, reclamantul U.T.P. a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a suprafeței de 565 mp situat în Iași. S-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, a dreptului de proprietate asupra imobilului, cât și a preluării abuzive de către stat de la autorul său prin Decretul nr. 252/1982. Cu privire la natura juridică a terenului s-a stabilit că nu este posibilă restituirea în natură, fiind ocupat de punct termic, spațiu verde și alte utilități publice. În această situație, art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 stabilește că în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.

Pentru situațiile prevăzute la alin. (2)-(4) din același articol, măsurile reparatorii prin echivalent pot consta în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, compensare realizată de entitatea investită cu soluționarea notificării și cu acordul persoanei îndreptățite. Este adevărat că, inițial reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului expropriat în suprafață de 565 mp, dar ulterior, înainte de a se emite decizia contestată a solicitat atribuirea unei suprafețe de teren în compensare cu o suprafață de 360 mp, proprietatea Consiliului Local Iași, situat lângă domiciliul acestuia. Prin actele depuse la dosar s-a dovedit că, lângă domiciliul reclamantului există o suprafață de teren liberă aflată în circuitul civil, dobândită de Consiliul Local al municipiului Iași printr-un schimb de terenuri efectuat cu persoane fizice.

Prin adresa nr. 45694 din 27 mai 2008, emisă de Primarul municipiului Iași (fila 58 - dosar apel) se precizează că Municipiul Iași nu are în proprietate bunuri sau servicii și nici terenuri care să poată fi oferite în compensare pentru imobile ce fac obiectul Legii nr. 10/2001, în prezent sistematizate. Prin aceeași adresă se menționează că terenul în suprafață de 360 mp, situat în Iași, identificat de intimatul-reclamant ca fiind liber și pe care îl solicită în compensare este în proprietatea privată a Municipiului Iași și face parte din categoria de terenuri ce urmează a fi amenajate ca spații verzi, locuri dejoacă pentru copii și parcări. În această situație, pornind de la prevederile din Cap. II lit. c) pct. 1.7 din H.G.

nr. 250/2007, s-a reținut că măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzută la alin. (1), (2) și (3) din lege, permite entității obligate la restituire să ofere persoanei îndreptățite, prin compensare în echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile pe care le deține și care sunt acceptate de persoana îndreptățită. În considerarea acestor dispoziții legale și față de finalitatea reparatorie a Legii nr. 10/2001, care presupune interpretarea acesteia în favoarea celor îndreptățiți și, potrivit principiului constituțional al protejării și garantării dreptului de proprietate al persoanelor care l-au pierdut prin acte abuzive, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, corect s-a dispus atribuirea terenului în compensare, situat în Iași, în suprafață de 360 mp reclamantului U.T.P.

Reclamanții, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., printr-o interpretare eronată a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 susțin că măsura reparatorie în echivalent prin compensare ar fi numai la aprecierea instituției deținătoare. Legea dispune în mod clar că instituția deținătoare poate propune acordarea de despăgubiri numai în măsura în care compensarea nu mai este posibilă sau nu este acceptată de persoana îndreptățită. Prin urmare, propunerea acordării de despăgubiri este o măsură la care se recurge în ultimă instanță și numai dacă măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana îndreptățită. În speță, s-a dovedit posibilitatea compensării ce poate fi aplicată fără niciun impediment, existând acceptarea persoanei îndreptățite.

Cu privire la competența instanței de a soluționa pe fond contestația formulată împotriva dispoziției de respingere a cererilor de restituire în natură a imobilelor preluate abuziv, în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și potrivit Deciziei XX/2007, pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu se poate reține în cauză încălcarea de către instanță a competenței materiale pe motivul că natura măsurilor reparatorii ce se pot acorda în baza Legii nr. 10/2001 persoanelor îndreptățite ar fi atributul exclusiv al entității deținătoare. Mai mult decât atât, intimatul a făcut dovada existenței terenului în suprafață de 360 mp care este liber și în circuitul civil, nefiind afectat de utilități publice.

Chiar dacă se susține de către Consiliul Local al municipiului Iași că acesta nu este inclus în categoria bunurilor ce pot fi acordate în compensare pentru imobilele revendicate în baza Legii nr. 10/2001, totuși se menționează că este în proprietatea privată a municipiului Iași, liber de utilități publice și că în viitor urmează a fi destinat spațiilor verzi, spațiilor de joacă pentru copii și parcărilor. Această precizare nu este susținută de probe, fiind vorba numai despre o eventuală destinație viitoare, fără a se dovedi includerea într-un plan de sistematizare sau începerea unor lucrări în vederea realizării acestui scop. În aceste condiții, corect au fost obligați recurenții la atribuirea în compensare a acestui teren reclamantului pentru terenul preluat abuziv prin expropriere.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârâți urmează să fie respins, menținându-se decizia recurată ca legală și temeinică. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții Municipiul Iași prin Primar, Primarul municipiului Iași și Consiliul Local al Municipiului Iași împotriva deciziei nr. 127 din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 aprilie 2009.