ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4896/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4896/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând

asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului cauzei, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 2058 din 7 noiembrie 2007 a Tribunalului Iași s-a admis

în parte cererea reclamantului U.T.P. în

contradictoriu cu pârâții

Municipiul

Iași prin Primar, Primarul municipiului Iași și Consiliul Local al

municipiului Iași.

A fost anulată în parte dispoziția nr. 472 din

15 martie 2007, emisă de

Primarul

municipiului Iași și pârâții au fost obligați să atribuie reclamantului

o suprafață de teren în compensare (pentru

suprafața de 565 mp teren

).

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin

notificările

nr. 2271/2001 și nr. 2287/2001, reclamantul U.T.P. a

solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a suprafeței de 565

mp teren,

situat în Iași.

Conform art. 3

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, reclamantul și-a dovedit

calitatea

de persoană îndreptățită și dreptul de proprietate asupra acestui teren,

dobândit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub

nr. 11321/1932, imobil ce a fost preluat abuziv

de către stat de la autorul său, U.T. în baza Decretului de expropriere nr.

252/1982.

S-a reținut că în prezent restituirea în natură

a terenului, fostă

proprietate a

reclamantului nu mai este posibilă, întrucât este ocupat de un punct termic, un

punct trafo și spațiu verde, așa cum s-a evidențiat în schița

depusă la dosarul cauzei, anexă la referatul de

specialitate întocmit de

Secretariatul Comisiei de aplicare a Legii nr.

10/2001, fiind incidente dispozițiile art. 11 alin. (4) din aceeași lege.

În art. 11 alin. (8) se prevede că în

situațiile de la alin.2-4, măsurile

reparatorii

prin echivalent constau în compensarea cu alte bunuri sau servicii

oferite în echivalent de către entitatea investită

potrivit legii cu soluționarea notificării și cu acordul persoanei îndreptățite

sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor

aferente pentru imobilele preluate

abuziv.

Cu toate că

reclamantul a formulat anterior emiterii deciziei contestate

cerere de atribuire a suprafeței de teren

în compensare, respectiv a suprafeței

de 360 mp, situată

în Iași, la domiciliul său,

proprietatea

Consiliului Local Iași (cerere înregistrată sub nr. 20587 din 10 noiembrie

2006), prin dispoziția contestată, Primarul municipiului Iași nu s-a

pronunțat

și asupra acestei cereri.

Conform actelor depuse la dosar, s-a evidențiat

că la domiciliul

reclamantului, există o

suprafață de teren liberă, aflată în circuitul civil, dobândită de Consiliul

Local al municipiului Iași printr-un

schimb

de terenuri efectuat în baza hotărârii nr. 401 din 28 iulie 2003 a

Consiliului

Local Iași.

Potrivit Cap. II art. 1 alin. (3) din H.G. nr.

250/2007 pentru aprobarea

Normelor

metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, măsurile

reparatorii prin echivalent constând în

compensare cu alte bunuri sau servicii

se acordă prin decizie sau, după

caz, prin dispoziție motivată a entității investite potrivit acestei legi cu

soluționarea notificării.

Conform Cap. II

lit. c) pct. 1.7 din H.G. nr. 250/2007, măsura reparatorie referitoare la

compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent prevăzută la art.

1 alin. (2) și (3) din lege, permite entității obligate la restituire să ofere

persoanei îndreptățite prin compensare în echivalent orice bunuri sau

servicii disponibile pe care le deține și care sunt acceptate de

persoana îndreptățită. În acest sens, entitatea investită cu soluționarea

cererii de restituire poate propune persoanei îndreptățite ca măsură

reparatorie

alternativă acordarea de

bunuri, respectiv terenuri, construcții aflate pe alte

amplasamente sau bunuri mobile aflate în

circuitul civil care sunt deținute de

aceasta.

Tribunalul Iași,

în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 a admis în

parte cererea reclamantului și a dispus atribuirea de teren în compensare

situat în Iași.

Prin apelul declarat de pârâții Municipiul Iași

prin Primar, Consiliul Local Iași și Primarul municipiului Iași s-a criticat

hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de

faptul că măsura compensării este una reparatorie în echivalent prevăzută de

Legea nr. 10/2001, a cărei aplicare rămâne la aprecierea entității investite cu

soluționarea cererii, fiind singura în măsură care poate aprecia asupra

ofertei, situație în care instanța nu avea

competența de a se pronunța sau

dispune, deoarece lipsește acordul de

voință al părților.

Curtea de Apel

Iași, secția civilă, prin decizia nr. 127 din 17 septembrie 2008 a

respins apelul formulat de pârâții Municipiul Iași prin Primar,

Consiliul

Local Iași și Primarul

municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 2058 din

7 noiembrie

2007 a Tribunalului Iași, pe care a păstrat-o.

S-a reținut că,

prin dispoziția nr. 472 din 15 martie 2007 emisă de Primarul

municipiului Iași s-a respins cererea de restituire în natură a

suprafeței de 565 mp teren situat în Iași, reclamantului U.P., motivat de

faptul că zona este sistematizată și în prezent

amplasamentul fostei proprietăți pretinse este ocupat de un punct

termic, un punct trafo, spațiu verde străbătut de utilități publice și s-a

propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale Titlul VII din

Legea nr. 247/2005.

Anterior emiterii

acestei decizii, reclamantul U.P. a solicitat

să-i fie

atribuită în compensare pentru acest teren trecut în proprietatea

statului tară plată în momentul demolării

construcției, suprafața de 360 mp,

situată în Iași, lângă domiciliul

său, ce este proprietatea Consiliului Local Iași, teren liber, în circuitul

civil, nefiind

afectat de utilități publice

și care a fost dobândit de Consiliul Local printr-un

schimb de terenuri realizat cu numiții M.I., M.E.

și

M.C., cu precizarea că înțelege să renunțe la pretențiile pentru

restul terenului de 205 mp ce i s-ar cuveni.

În conformitate cu dispozițiile art. 26 alin.

(1) și art. 25 alin. (1) din Legea

nr.

10/2001, dacă se constată că restituirea în natură a bunului pretins nu este

posibilă, entitatea investită cu soluționarea

notificării este obligată ca prin

decizie

sau dispoziție motivată să acorde persoanei îndreptățite în

compensare alte bunuri sau servicii ori să propună

acordarea de despăgubiri

în condițiile legii speciale pentru imobilele

preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este

posibilă sau nu este acceptată de către persoana îndreptățită.

Pentru că în speță, s-a dovedit că terenul

solicitat de reclamant este

ocupat, s-a

propus respingerea cererii de restituire în natură și atribuirea unui

teren

prin compensare.

Aprecierea apelanților referitoare la măsura

acordării de bunuri sau

servicii în

compensare sau propunerea acordării de despăgubiri în condițiile

legii

că este atributul exclusiv al entității deținătoare, este nefondată,

deoarece în virtutea dreptului său de plenitudine

de jurisdicție acordată prin lege. Instanța, după ce analizează decizia de

respingere a cererii de restituire

în

natură, în măsura în care constată că nu corespunde cerințelor legii, poate

dispune ea însăși, direct asupra cererii

persoanei îndreptățite, așa cum s-a

întâmplat în cauză.

Împotriva deciziei

nr. 127 din 17 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Iași au declarat

recurs în termen legal pârâții Municipiul Iași prin Primar,

Primarul municipiului Iași și Consiliul Local al municipiului Iași,

care,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., susțin nelegalitatea acesteia prin

încălcarea și

aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 1 alin. (2) și art. 26 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001.

În dezvoltarea

criticii se arată că Legea nr. 10/2001 atribuie entității investite cu

soluționarea notificării, potrivit art. 26 alin. (1) posibilitatea de a acorda

persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să

propună acordarea de despăgubiri în

condițiile legii speciale privind regimul

de stabilire și

plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv, în situațiile în care măsura compensării

nu este posibilă sau nu este

acceptată de persoana îndreptățită.

Se precizează că o astfel de compensare este o

măsură reparatorie în

echivalent prevăzută

de Legea nr. 10/2001, a cărei acordare este la aprecierea

instituției deținătoare, investită cu

soluționarea notificării și care este singura

ce poate aprecia dacă va

face sau nu o ofertă.

Recurenții susțin că, instanța de judecată nu

avea competența să se pronunțe sau să dispună acordarea de teren în compensare,

în condițiile în

care Legea nr. 10/2001

reglementează pentru instanța de judecată numai

competența de a stabili calitatea de persoană îndreptățită, existența

sau nu a

posibilității de restituire în natură a imobilelor și nicidecum

stabilirea

categoriei de măsuri reparatorii

în echivalent care să fie acordată.

S-a mai susținut că, în patrimoniul

Municipiului Iași nu au fost identificate bunuri sau servicii susceptibile să

fie oferite în compensare ca

măsură

reparatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001 pentru imobilele preluate

abuziv

și care nu pot fi restituite în natură.

De asemenea, s-a

avut în vedere că Municipiul Iași nu are în proprietate

terenuri

care să poată fi oferite în compensare pentru imobilele ce fac obiectul Legii

nr. 10/2001 și care în prezent sunt sistematizate. Până la

finalizarea procesului de restituire a

proprietăților, nu există certitudinea menținerii în patrimoniul municipiului a

imobilelor aflate în prezent în administrare, prioritate la restituire având

proprietarii de drept.

În final,

recurenții susțin că, prin decizia recurată instanța și-a depășit

competența și s-a subrogat în

atributiunile entității investite cu soluționarea

notificării, transformând o dispoziție permisivă,

aceea de a acorda, în măsura

posibilităților,

bunuri sau servicii în compensare, în obligația de a acorda o

asemenea măsură reparatorie.

Examinând

recursul prin prisma criticilor formulate, instanța îl reține ca

nefondat pentru următoarele considerente:

În cauză, prin notificarea nr. 2272/2001 și

ulterior prin cea cu nr. 2287/2001, reclamantul U.T.P. a solicitat restituirea

în natură sau prin echivalent a suprafeței de 565 mp situat în Iași.

S-a făcut dovada calității de persoană

îndreptățită, a dreptului de

proprietate

asupra imobilului, cât și a preluării abuzive de către stat de la

autorul

său prin Decretul nr. 252/1982.

Cu privire la

natura juridică a terenului s-a stabilit că nu este posibilă restituirea în

natură, fiind ocupat de punct termic, spațiu verde și alte utilități

publice.

În această situație, art. 11 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001 stabilește că în

cazul în

care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional

întregul teren afectat, măsurile reparatorii se

stabilesc în echivalent pentru

întregul imobil.

Pentru situațiile prevăzute la alin. (2)-(4)

din același articol, măsurile reparatorii prin echivalent pot consta în

compensarea cu alte bunuri sau

servicii

oferite în echivalent, compensare realizată de entitatea investită cu

soluționarea notificării și cu acordul persoanei

îndreptățite.

Este adevărat că,

inițial reclamantul a solicitat restituirea în natură a

imobilului

expropriat în suprafață de 565 mp, dar ulterior, înainte de a se

emite decizia contestată a solicitat atribuirea

unei suprafețe de teren în

compensare cu o suprafață de 360 mp,

proprietatea Consiliului Local Iași,

situat

lângă domiciliul acestuia.

Prin actele depuse la dosar s-a dovedit că,

lângă domiciliul reclamantului există o suprafață de teren liberă aflată în

circuitul civil, dobândită de Consiliul Local al municipiului Iași printr-un

schimb de terenuri efectuat cu persoane fizice.

Prin adresa nr.

45694 din 27 mai 2008, emisă de Primarul municipiului

Iași

(fila 58 - dosar apel) se precizează că Municipiul Iași nu are în

proprietate bunuri sau servicii și nici terenuri

care să poată fi oferite în

compensare

pentru imobile ce fac obiectul Legii nr. 10/2001, în prezent

sistematizate.

Prin aceeași

adresă se menționează că terenul în suprafață de 360 mp,

situat

în Iași, identificat de intimatul-reclamant ca

fiind liber și pe care îl solicită în compensare este în proprietatea

privată a Municipiului Iași și face parte din categoria de terenuri ce urmează

a fi

amenajate ca spații verzi,

locuri dejoacă pentru copii și parcări.

În această

situație, pornind de la prevederile din Cap. II lit. c) pct. 1.7 din H.G. nr.

250/2007, s-a reținut că măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte

bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzută la alin. (1), (2) și (3)

din

lege, permite entității obligate la restituire să

ofere persoanei îndreptățite, prin compensare în echivalent, orice bunuri sau

servicii disponibile pe care le deține și care sunt acceptate de persoana

îndreptățită.

În considerarea

acestor dispoziții legale și față de finalitatea reparatorie a Legii nr. 10/2001,

care presupune interpretarea acesteia în favoarea celor îndreptățiți și,

potrivit principiului constituțional al protejării și garantării dreptului de

proprietate al persoanelor care l-au pierdut prin acte abuzive, în

temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, corect s-a dispus

atribuirea

terenului în compensare, situat

în Iași, în suprafață de

360 mp reclamantului U.T.P.

Reclamanții, invocând motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.,

printr-o interpretare eronată a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 susțin că

măsura reparatorie în echivalent prin compensare ar fi numai la aprecierea

instituției

deținătoare.

Legea dispune în mod clar că instituția

deținătoare poate propune

acordarea de

despăgubiri numai în măsura în care compensarea nu mai este

posibilă sau

nu este acceptată de persoana îndreptățită.

Prin urmare,

propunerea acordării de despăgubiri este o măsură la care

se

recurge în ultimă instanță și numai dacă măsura compensării nu este posibilă

sau nu este acceptată de persoana îndreptățită.

În speță, s-a

dovedit posibilitatea compensării ce poate fi aplicată fără

niciun impediment, existând acceptarea

persoanei îndreptățite.

Cu privire la

competența instanței de a soluționa pe fond contestația

formulată

împotriva dispoziției de respingere a cererilor de restituire în

natură a imobilelor preluate abuziv, în aplicarea

dispozițiilor art. 26 alin. (3) din

Legea

nr. 10/2001 și potrivit Deciziei XX/2007, pronunțată în recursul în

interesul

legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu se poate reține în cauză

încălcarea de către instanță a competenței materiale pe motivul că

natura măsurilor reparatorii ce se pot acorda în

baza Legii nr. 10/2001

persoanelor

îndreptățite ar fi atributul exclusiv al entității deținătoare.

Mai mult decât

atât, intimatul a făcut dovada existenței terenului în

suprafață de 360 mp care este liber și în

circuitul civil, nefiind afectat de

utilități publice.

Chiar dacă se

susține de către Consiliul Local al municipiului Iași că

acesta nu este inclus în categoria bunurilor ce

pot fi acordate în compensare

pentru

imobilele revendicate în baza Legii nr. 10/2001, totuși se menționează

că este în proprietatea privată a

municipiului Iași, liber de utilități publice și

că în

viitor urmează a fi destinat spațiilor verzi, spațiilor de joacă pentru

copii și parcărilor. Această precizare nu este

susținută de probe, fiind vorba

numai despre o eventuală destinație

viitoare, fără a se dovedi includerea

într-un

plan de sistematizare sau începerea unor lucrări în vederea realizării

acestui

scop.

În aceste

condiții, corect au fost obligați recurenții la atribuirea în

compensare a acestui teren reclamantului

pentru terenul preluat abuziv prin

expropriere.

Pentru

considerentele expuse, recursul declarat de pârâți urmează să fie respins,

menținându-se decizia recurată ca legală și temeinică.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâții

Municipiul Iași prin Primar,

Primarul

municipiului Iași și Consiliul Local al Municipiului Iași împotriva

deciziei nr. 127 din 17 septembrie 2008 a Curții

de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 aprilie 2009.