ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 127/2008

Asupra recursului de fata;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 105/CA/2007-PI, pronunțată la

04 iunie 2007, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de B.P.

în contradictoriu cu Guvernul României, M.S.S.R.B., acțiunea având ca obiect cererea

de anulare în parte a H.G. nr. 2060 din 24 noiembrie 2004, cu referire la

poziția 20 din anexe, reprezentând „clădire bolțari, planșeu, beton, fântână H.,

P + 1, piatră, zid bolțari, șarpantă țiglă 1.500 m.p., situată în localitatea Borșa, județul Maramureș”.

A fost admisă și cererea de intervenție

formulată în favoarea Guvernului României de către D.G.F.P. a Județului Bihor în

reprezentarea Statului Român.

Prin aceeași sentință au

fost respinse; excepția lipsei procedurii prealabile invocate de M.S.; excepția

lipsei calității procesuale pasive a M.S.; excepția tardivității introducerii

acțiunii formulată de M.S. și Guvernul României; excepția prescripției dreptului

la plângere prealabilă invocată de intervenienta D.G.F.P. a Județului Bihor în

reprezentarea M.F.P.; excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului invocată de Guvernul României.

Pentru a pronunța această

sentință, Instanța de Fond a reținut că excepția lipsei procedurii prealabile

față de M.F. nu poate fi invocată, aceasta putând fi formulată numai în raport de

autoritatea publică emitentă adică Guvernul României.

În privința excepției

prescripției dreptului la plângerea prealabilă invocată de intervenientă, s-a reținut

că Hotărârea de Guvern atacată a fost publicată în M. Of. nr. 1129 din 30

noiembrie 2004, fără a cuprinde și anexele 10 - 45, acestea fiind comunicate instituțiilor

interesate, doar la solicitarea acestora, așa încât nu se poate reține că

reclamantul a cunoscut conținutul hotărârii de guvern, din ziua publicării ei

în M. Of., astfel că plângerea administrativă formulată este în termen.

Aceleași considerente au

fost avute în vedere și la respingerea excepției tardivității acțiunii.

S-a reținut de asemeni că

reclamantul are calitate procesuală activă, dat fiind că prin sentința judecătorească

devenită irevocabilă, i s-a atribuit suprafața de teren de 1.665,5 m.p. din terenul situat în punctul H., deci la locul unde se află și construcțiile cuprinse

în Hotărârea de Guvern contestată.

De asemeni M.S. are calitate

procesuală pasivă în condițiile în care potrivit H.G. nr. 1106/2002 Spitalul de

Recuperare Borșa este în administrarea acestuia.

Analizând cauza pe fond,

prima Instanță a reținut că aceasta a rămas fără obiect, întrucât H.G. nr. 2060/2004,

a cărei nulitate parțială s-a solicitat, a fost abrogată prin H.G. nr. 1705/2006,

art. 9, așa încât efectele juridice ale celei dintâi au încetat.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs în termenul legal prevăzut de lege, reclamantul,invocând

motivul de casare sau de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv soluția Instanței de Fond este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Menționează recurentul că hotărârea

Instanței de Fond cuprinde o motivare complet în afara legii întrucât el a

atacat unul dintre efectele produse de H.G. nr. 2060/2004 și anume trecerea

ilegală în proprietatea statului a terenului proprietatea sa în suprafață de 1.665,5 m.p.

Arată recurentul că chiar

dacă între timp, această Hotărâre de Guvern a fost abrogată, efectele ei

continuă să subziste, dreptul său de proprietate nefiind restabilit, iar acțiunea

sa ar rămâne fără obiect numai în situația în care, ca urmare a abrogării

acestei Hotărâri de Guvern ar fi fost radiată din C.F. înscrierea dreptului în

favoarea Statului Român.

Recurentul solicită

admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Instanța de Fond.

Intimații - pârâți M.S. și

Guvernul României au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca

nefondat și menținerea sentinței Instanței de Fond ca fiind legală și

temeinică.

Analizând recursul formulat

prin prisma motivelor de recurs și în raport de dispozițiile legale incidente în

cauză, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Recurentul - reclamant prin

acțiunea formulată, pretinde că prin H.G. nr. 2060 din 24 noiembrie 2004, în

partea privind imobilul prevăzut la poziția 20 din anexe, i s-a încălcat

dreptul de proprietate dobândit prin succesiune de la părinții săi, prin hotărâre

definitivă și irevocabilă atribuindu-se suprafața de 1.665,5 m.p. teren.

Acestea deoarece prin

Hotărârea de Guvern sus - menționată a fost cuprinsă în domeniul public al

statului cabana construită pe acest teren în mod abuziv în anul 1986 de către

Spitalul de Recuperare Borșa și terenul în suprafață de 1.500 m.p. din jurul acesteia, proprietatea sa.

Așa cum de altfel recunoaște

și recurentul - reclamant, H.G. nr. 2060/2004, a cărei nulitate parțială s-a

cerut, a fost abrogată printr-o H.G. nr. 1705/2006, art. 9, pentru aprobarea

inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.

Drept urmare, efectele

juridice ale actului administrativ contestat au încetat, fapt pentru care în

mod corect și legal Instanța de Fond a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.

Recurentul susține că Instanța

de Fond a pronunțat o soluție greșită, de vreme ce în ceea ce-l privește efectele

acestei Hotărâri de Guvern continuă să subziste, dreptul de proprietate în

favoarea Statului Român, fiind înscris în C.F.

Ca atare, arată recurentul -

reclamant dreptul său de proprietate nu a fost restabilit și el se consideră vătămat

într-unul din drepturile sale prevăzute de lege.

Susținerea recurentului nu

este întemeiată, pentru că Instanța de Fond nu putea să dispună anularea în

parte a unei Hotărâri de Guvern ce fusese abrogată.

Însă, dacă așa cum susține recurentul,

efectele acestei Hotărâri de Guvern, respectiv înscriere în C.F. a dreptului de

proprietate în favoarea Statului Român, continuă să subziste, acesta are la

îndemână calea unei acțiuni civile pentru radierea înscrierii acestui drept în C.F.

În nici un caz, această

problemă a radierii înscrierii din C.F. nu poate fi rezolvată pe calea unei

acțiuni în contencios administrativ, soluționarea unei astfel de acțiuni fiind

dată în competența exclusivă a Instanțelor de drept civil.

Pentru considerentele exprese,

recursul declarat de reclamant se privește ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. acesta urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.P. împotriva sentinței nr. 105/CA/2007 - PI din 4 iunie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 ianuarie 2008.