ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2956/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele

:

Prin cererea adresată Tribunalului Bihor, secția contencios

administrativ, reclamantul a chemat în judecată M.F.P. – C.A.A.F. și a

I.P.S.M., solicitând anularea Deciziei nr. 337 din 21 septembrie 2006 emisă de

pârâtă.

Tribunalul Bihor, prin sentința nr. 38/ CA/ 2997 din 30

ianuarie 2007 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența

în favoarea Curții de Apel Oradea, soluția care a fost motivată astfel :

Actul administrativ atacat a fost emis de o autoritate

publică centrală, iar potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice centrale se soluționează de secțiile de contencios administrativ și

fiscal ale Curților de Apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel, iar

legea specială nu prevede o altă competență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea

sub nr. 6765/III/CA/2006, prin sentința nr. 53/ CA/ 2007 din 23 martie 2007 a fost respinsă excepția lipsei de obiect a acțiunii, excepție invocată de pârâtul M.F.P. – C.A.A.F.

și respinsă acțiunea reclamantului ca nefondată.

Pentru motivarea soluției s-a reținut că prin Decizia nr.

337 din 21 septembrie 2006 emisă de pârâtă a fost respinsă contestația

reclamantului și menținută măsura de revocare a autorizației de antrepozit

fiscal din 23 mai 3005, măsură dispusă de același pârât prin Decizia nr. 294

din 18 august 2006, pentru nerespectarea prevederilor art. 183 lit. i)

2

din Legea nr. 571/2003, constând în aceea că reclamantul, persoană fizică

autorizată, în calitate de antrepozitar autorizat pentru un antrepozit fiscal

nu a transmis la autoritatea fiscală centrală certificatul ISO 9001, în termen

de 12 luni de la data obținerii autorizației.

Reclamantul a obținut autorizația de antrepozit fiscal la

data de 23 mai 2005, iar dispozițiile art. 183 lit. i)

2

din Legea

nr. 571/2003,modificată, prevăd că pentru producția de alcool, distilate și

băuturi alcoolice distilate orice antrepozitar autorizat are obligația să

depună la autoritatea fiscală competentă certificatul ISO 9001, în condițiile

stabilite prin norme, iar potrivit punctului lI

1

din H.G. nr.

44/2004 (Normele metodologice) antrepozitele fiscale de alcool, distilate și

băuturi alcoolice distilate sunt obligate să depună la autoritatea fiscală

centrală certificatul ISO 9001 în termen de 12 luni de la data deținerii

autorizației.

Aceste dispoziții legale erau în vigoare și în momentul

emiterii actelor contestate, iar faptul că de la 1 ianuarie 2007, ca urmare a

modificărilor din domeniul fiscal, nu mai există obligativitatea obținerii

certificatului ISO 9001 nu au relevanță, pentru că legea nu retroactivează.

De aceea, excepția lipsei de obiect a acțiunii

a fost respinsă ca nefondată pentru că legalitatea actului administrativ se

analizează în raport de prevederile legale în vigoare la momentul emiterii lui.

Pe fondul cauzei, acțiunea reclamantului a fost respinsă

pentru că la momentul emiterii actului administrativ contestat reclamantul nu

obținuse certificatul ISO 9001, chiar nu începuse procedura în vederea

obținerii lui.

Legea stabilește un termen de 12 luni de la data obținerii

autorizației pentru ca acest certificat să fie depus la autoritatea fiscală

centrală, iar simplu fapt al deținerii nu este suficient dacă nu este depus.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P.T.

– P.F.A. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și

admiterea acțiunii, invocându-se motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se arată în motivele de recurs că Instanța de Fond a făcut

o interpretare a prevederilor legale fără a se ține cont de faptul că obținerea

autorizației de antrepozit fiscal, potrivit reglementărilor existente la data

când aceasta a fost obținută, prevedea necesitatea obținerii certificatului.

Demersurile pentru obținerea certificatului au fost făcute

cu mult timp înainte de emiterea deciziei contestate, iar prin eliberarea

certificatului la data de 17 octombrie 2006, nu se mai justifică măsura

revocării autorizației de antrepozit fiscal. în același sens s-a pronunțat și

Curtea de Apel Oradea prin sentința nr. 36/ CA/ 2007 prin care s-a dispus

suspendarea revocării autorizației de antrepozit fiscal.

Examinând actele aflate la dosarul cauzei, motivele de

recurs invocate, dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul pentru următoarele considerente:

Litigiul are ca obiect cererea formulată de reclamant prin

care contestă Decizia nr. 337 din 21 septembrie 2006 emisă de M.F.P. - C.A.A.F.I.P.S.M.

Prin această decizie a fost respinsă contestația

reclamantului împotriva unui alte Decizii nr. 294 din 18 august 2006, prin care

a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal pentru nedepunerea la

autoritatea fiscală centrală a certificatului ISO 9001 în termen de 12 luni de

la data obținerii autorizației, autorizația fiind obținută la 23 mai 2005.

Instanța de Fond a respins acțiunea ca nefondată.

În motivele de recurs se critică soluția Instanței de Fond,

iar instanța nu a făcut o interpretare greșită a prevederilor legale pentru că

soluția Instanței de Fond a fost dată tocmai în considerarea prevederilor

legale, care la data obținerii autorizației de antrepozit fiscal, condiționa

menținerea acesteia de necesitatea obținerii certificatului.

Chiar dacă demersurile pentru obținerea certificatului ar

fi fost făcute anterior emiterii Deciziei nr. 337 din 21 septembrie 2006 a cărui anulare se solicită, acestea nu prezintă importanță pentru că chiar recurentul

recunoaște că la momentul emiterii deciziei nu deținea certificatul pe care

legea îl cerea, acesta fiind obținut după emiterea deciziei.

Prin urmare, se invocă existenta unor condiții

ulterioare emiterii actului administrativ atacat pentru a justifica anularea

actului administrativ, însă pentru a putea pronunța anularea unui act

administrativ pot fi invocate cauze anterioare sau concomitente cu emiterea

actului.

Faptul că reclamantul, după emiterea actului

administrativ contestat, a îndeplinit o obligație a cărei nerespectare a dus la

emiterea acelui act, nu constituie un motiv de anulare a actului respectiv,

pentru că acesta a fost emis în raport de modul de respectare a dispozițiilor

legale existente în acel moment.

Nici faptul că într-o hotărâre judecătorească, ce a avut

ca obiect suspendarea actului administrativ contestat, s-a motivat admiterea

prin faptul că nu mai este justificată măsura revocării autorizației de

antrepozit fiscal pentru că a fost obținut certificatul ISO 9001, nu poate duce

la anularea actului contestat, pentru că acel litigiu a avut ca obiect

suspendarea actului administrativ care este o măsură provizorie.

Apreciind că soluția Instanței de Fond este legală și

temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.T. - P.F.A. împotriva

sentinței civile nr. 53/ CA din 23 martie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2007.