ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2956/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin cererea adresată Tribunalului Bihor, secția contencios administrativ, reclamantul a chemat în judecată M.F.P. – C.A.A.F. și a I.P.S.M., solicitând anularea Deciziei nr. 337 din 21 septembrie 2006 emisă de pârâtă. Tribunalul Bihor, prin sentința nr. 38/ CA/ 2997 din 30 ianuarie 2007 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Oradea, soluția care a fost motivată astfel : Actul administrativ atacat a fost emis de o autoritate publică centrală, iar potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel, iar legea specială nu prevede o altă competență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea sub nr. 6765/III/CA/2006, prin sentința nr. 53/ CA/ 2007 din 23 martie 2007 a fost respinsă excepția lipsei de obiect a acțiunii, excepție invocată de pârâtul M.F.P. – C.A.A.F. și respinsă acțiunea reclamantului ca nefondată. Pentru motivarea soluției s-a reținut că prin Decizia nr. 337 din 21 septembrie 2006 emisă de pârâtă a fost respinsă contestația reclamantului și menținută măsura de revocare a autorizației de antrepozit fiscal din 23 mai 3005, măsură dispusă de același pârât prin Decizia nr. 294 din 18 august 2006, pentru nerespectarea prevederilor art. 183 lit. i) 2 din Legea nr. 571/2003, constând în aceea că reclamantul, persoană fizică autorizată, în calitate de antrepozitar autorizat pentru un antrepozit fiscal nu a transmis la autoritatea fiscală centrală certificatul ISO 9001, în termen de 12 luni de la data obținerii autorizației.

Reclamantul a obținut autorizația de antrepozit fiscal la data de 23 mai 2005, iar dispozițiile art. 183 lit. i) 2 din Legea nr. 571/2003,modificată, prevăd că pentru producția de alcool, distilate și băuturi alcoolice distilate orice antrepozitar autorizat are obligația să depună la autoritatea fiscală competentă certificatul ISO 9001, în condițiile stabilite prin norme, iar potrivit punctului lI 1 din H.G. nr. 44/2004 (Normele metodologice) antrepozitele fiscale de alcool, distilate și băuturi alcoolice distilate sunt obligate să depună la autoritatea fiscală centrală certificatul ISO 9001 în termen de 12 luni de la data deținerii autorizației. Aceste dispoziții legale erau în vigoare și în momentul emiterii actelor contestate, iar faptul că de la 1 ianuarie 2007, ca urmare a modificărilor din domeniul fiscal, nu mai există obligativitatea obținerii certificatului ISO 9001 nu au relevanță, pentru că legea nu retroactivează.

De aceea, excepția lipsei de obiect a acțiunii a fost respinsă ca nefondată pentru că legalitatea actului administrativ se analizează în raport de prevederile legale în vigoare la momentul emiterii lui. Pe fondul cauzei, acțiunea reclamantului a fost respinsă pentru că la momentul emiterii actului administrativ contestat reclamantul nu obținuse certificatul ISO 9001, chiar nu începuse procedura în vederea obținerii lui. Legea stabilește un termen de 12 luni de la data obținerii autorizației pentru ca acest certificat să fie depus la autoritatea fiscală centrală, iar simplu fapt al deținerii nu este suficient dacă nu este depus. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P.T. – P.F.A.

solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii, invocându-se motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se arată în motivele de recurs că Instanța de Fond a făcut o interpretare a prevederilor legale fără a se ține cont de faptul că obținerea autorizației de antrepozit fiscal, potrivit reglementărilor existente la data când aceasta a fost obținută, prevedea necesitatea obținerii certificatului. Demersurile pentru obținerea certificatului au fost făcute cu mult timp înainte de emiterea deciziei contestate, iar prin eliberarea certificatului la data de 17 octombrie 2006, nu se mai justifică măsura revocării autorizației de antrepozit fiscal.

în același sens s-a pronunțat și Curtea de Apel Oradea prin sentința nr. 36/ CA/ 2007 prin care s-a dispus suspendarea revocării autorizației de antrepozit fiscal. Examinând actele aflate la dosarul cauzei, motivele de recurs invocate, dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Litigiul are ca obiect cererea formulată de reclamant prin care contestă Decizia nr. 337 din 21 septembrie 2006 emisă de M.F.P. - C.A.A.F.I.P.S.M. Prin această decizie a fost respinsă contestația reclamantului împotriva unui alte Decizii nr. 294 din 18 august 2006, prin care a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal pentru nedepunerea la autoritatea fiscală centrală a certificatului ISO 9001 în termen de 12 luni de la data obținerii autorizației, autorizația fiind obținută la 23 mai 2005. Instanța de Fond a respins acțiunea ca nefondată.

În motivele de recurs se critică soluția Instanței de Fond, iar instanța nu a făcut o interpretare greșită a prevederilor legale pentru că soluția Instanței de Fond a fost dată tocmai în considerarea prevederilor legale, care la data obținerii autorizației de antrepozit fiscal, condiționa menținerea acesteia de necesitatea obținerii certificatului. Chiar dacă demersurile pentru obținerea certificatului ar fi fost făcute anterior emiterii Deciziei nr. 337 din 21 septembrie 2006 a cărui anulare se solicită, acestea nu prezintă importanță pentru că chiar recurentul recunoaște că la momentul emiterii deciziei nu deținea certificatul pe care legea îl cerea, acesta fiind obținut după emiterea deciziei.

Prin urmare, se invocă existenta unor condiții ulterioare emiterii actului administrativ atacat pentru a justifica anularea actului administrativ, însă pentru a putea pronunța anularea unui act administrativ pot fi invocate cauze anterioare sau concomitente cu emiterea actului. Faptul că reclamantul, după emiterea actului administrativ contestat, a îndeplinit o obligație a cărei nerespectare a dus la emiterea acelui act, nu constituie un motiv de anulare a actului respectiv, pentru că acesta a fost emis în raport de modul de respectare a dispozițiilor legale existente în acel moment.

Nici faptul că într-o hotărâre judecătorească, ce a avut ca obiect suspendarea actului administrativ contestat, s-a motivat admiterea prin faptul că nu mai este justificată măsura revocării autorizației de antrepozit fiscal pentru că a fost obținut certificatul ISO 9001, nu poate duce la anularea actului contestat, pentru că acel litigiu a avut ca obiect suspendarea actului administrativ care este o măsură provizorie. Apreciind că soluția Instanței de Fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.T. - P.F.A. împotriva sentinței civile nr. 53/ CA din 23 martie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2007.