ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2066/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată pe calea contenciosului

administrativ, Consiliul Local al Municipiului Oradea și Primăria Municipiului Oradea

au solicitat, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Bihor și Ministerul Economiei și Finanțelor – Agenția Națională de Administrare

Fiscală, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună suspendarea executării,

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, a dispoziției din 2 martie

2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bihor, precum și

a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite

de inspecția fiscală din 22 februarie 2007 emisă de Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Bihor – Activitatea de inspecție fiscală.

Motivându-și cererea,

reclamanții au arătat că obligațiile fiscale suplimentare – în sumă de 5.457.368

RON – au fost stabilite în urma controlului efectuat la Administrația Patrimoniului

Imobiliar, iar împotriva actelor administrative de natură fiscală menționate s-a

formulat contestație la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bihor,

în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. Totodată, reclamanții

au apreciat că punerea în executare a actelor atacate ar conduce la o perturbare

gravă a activității Municipiului Oradea.

Prin sentința nr. 203/CA/2007-PI,

Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

a admis cererea formulată de reclamanți și a dispus suspendarea executării dispoziției

din anul 2007 și a deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată

din anul 2007 ale Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Bihor, până

la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a decide astfel,

instanța de fond a considerat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute la art. 14

și 15 din Legea nr. 554/ 2004, având în vedere valoarea deosebită a obiectului obligației

fiscale suplimentare și a consecințelor punerii în executare a celor două acte administrative

atacate, în condițiile în care temeinicia acestora este contestată și s-a depus

cauțiunea legală.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel Oradea au declarat recurs pârâții Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Bihor și Ministerul Economiei și Finanțelor – Agenția

Națională de Administrare Fiscală, care au invocat prevederile art. 304 pct. 5 și

9 și ale art. 304

1

din C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța

de fond a aplicat greșit prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cauză nefiind

dovedită existența celor două condiții legale: un caz bine justificat și necesitatea

prevenirii unei pagube iminente.

Intimații-reclamanți au

formulat întâmpinare prin care au combătut susținerile autorității recurente și

au cerut respingerea recursului susținând, în esență, că hotărârea instanței de

fond este legală și temeinică.

Recursul este întemeiată

pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.

Din actele aflate la dosarul

cauzei rezultă că pe rolul Curții de Apel Oradea s-au aflat două dosare între părțile

din litigiul de față:

- Dosarul nr. 1342/35/2007

având ca obiect cererea de suspendare a actelor administrative fiscale, soluționat

prin sentința civilă nr. 203/CA/2007 pronunțată la data de 19 noiembrie 2007 prin

care s-a dispus suspendarea executării dispoziției din 02 martie 2007 și a deciziei

de impunere 22 februarie 2007 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice a

județului Bihor până la pronunțarea instanței de fond;

- Dosarul nr. 1337/35/2007

având ca obiect cererile de anulare a actelor administrative fiscale și de suspendare

a acestora, soluționat prin sentința civilă nr. 200/CA/2007 pronunțată la data de

19 noiembrie 2007 prin care s-a dispus suspendarea executării dispoziției din 02

martie 2007 și a deciziei de impunere din 22 februarie 2007 emise de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Bihor, până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a cauzei.

Având în vedere succesiunea

numerelor celor două sentințe, rezultă că la momentul adoptării soluției recurate

în cauza de față, executarea actelor administrative fiscale fusese deja suspendată

prin sentința civilă nr. 200/CA/2007, până la soluționarea definitivă și irevocabilă

a cauzei.

Astfel fiind, la momentul

adoptării soluției din sentința civilă nr. 203/CA/2007, de suspendare a executării

acelorași acte administrative fiscale până la pronunțarea instanței de fond, cererea

de suspendare devenise lipsită de obiect, executarea actelor administrative fiscale

fiind deja suspendată, în temeiul îndeplinirii acelorași condiții legale.

Procedând în acest mod,

instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică, astfel că recursul

va fi admis, sentința recurată va fi casată și, rejudecând cauza, cererea de suspendare

va fi respinsă ca fiind rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bihor, în nume propriu și

în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală împotriva sentinței

nr. 203/CA/2007-PI din 19 noiembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată

și respinge cererea de suspendare ca fiind fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 mai 2008.