ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3245/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ, înregistrată inițial la Tribunalul Bihor și apoi, urmare declinării competenței materiale a acestei instanțe, la Curtea de Apel Oradea, reclamanta SC M. SRL Oradea a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Bihor anularea deciziilor nr. 428 din 23 noiembrie 2006 și nr. 363 din 4 octombrie 2006, ambele emise de pârâtă, precum și suspendarea executării deciziei nr. 363 din 4 octombrie 2006, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii privind deciziile susmenționate. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 23 martie 2007 a admis cererea de suspendare a executării deciziei nr. 363 din 4 octombrie 2006 formulată de reclamanta SC M. SRL Oradea, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P.

Bihor și a dispus suspendarea executării deciziei nr. 363 din 4 octombrie 2006 emisă de pârâtă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. În motivarea soluției s-a reținut că, prin executarea deciziei nr. 363 din 4 octombrie 2006 de către pârâtă s-ar crea acesteia o pagubă iminentă și s-ar perturba activitatea societății reclamante, care ar fi lipsită de o importantă sumă de bani și în imposibilitate de a executa contractele comerciale pe care le are în derulare. Excepția de inadmisibilitate a cererii invocată de pârâtă pentru neplata cauțiunii, a fost respinsă ca neîntemeiată, în considerarea faptului că, cererea de suspendare a fost formulată în temeiul dispozițiilor art. 15 din lege, iar nu în temeiul art. 14 din lege, situație în care dispozițiile art. 185 C. proc.

fisc. nu sunt aplicabile. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, pârâta D.G.F.P. Bihor, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că, prin art. 185 pct. 2 C. proc. fisc. s-a instituit obligativitatea depunerii unei cauțiuni în cazul în care se solicită suspendarea unui act administrativ, obligație valabilă indiferent de temeiul legal al cererii de suspendare, respectiv art. 14 sau art. 15 din Legea nr. 554/2004. Examinând sentința atacată în raport cu motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursul este întemeiat. Legea nr. 554/2004 prevede în art. 14 că, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente, să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond.

În temeiul art. 15 din aceeași lege, reclamanta SC M. SRL Oradea a solicitat instanței de fond, prin acțiunea pentru anularea actelor administrative atacate, suspendarea executării deciziei nr. 363 din 4 octombrie 2006. Se reține că, reclamanta nu a dovedit în fața instanței de fond, existența unui caz bine justificat și nici pericolul producerii unei pagube iminente. Cererea pentru suspendarea executării deciziei emise de pârâtă a fost formulată în termeni generali, cu referire la cuantumul mare al obligației de plată, la perturbarea bunului mers al activității și împiedicării derulării contractelor încheiate. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004 ca regulă, actul administrativ este executoriu, iar măsura suspendării reprezintă o excepție automat subordonată îndeplinirii condițiilor cerute prin art. 14 din acest act normativ, chiar dacă măsura este lăsată la aprecierea instanței de judecată.

Art. 185 pct. 2 C. proc. fisc., fără a aduce atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal în temeiul Legii nr. 554/2004, prevede posibilitatea suspendării executării de către instanță, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, dispoziție aplicabilă indiferent de temeiul de drept al cererii de suspendare, respectiv art. 14 sau art. 15 al Legii nr. 554/2004, instanța de fond înlăturând nejustificat obligația de plată a cauțiunii. Mai mult decât atât, deși în recurs, prin Încheierea din 29 mai 2007 s-a stabilit în sarcina intimatei, plata cauțiunii de 42.525 lei reprezentând 5% din suma contestată, datorată pentru judecarea cauzei în primă instanță, intimata nu și-a îndeplinit această obligație.

În consecință, se va admite recursul declarat de pârâtă, se va modifica în tot încheierea atacată, respingând în fond cererea de suspendare a executării deciziei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P. Bihor împotriva Încheierii din 23 martie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot încheierea atacată și în fond, respinge cererea de suspendare a executării, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2007.