ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 117/2017

Decizia nr. 117/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Acțiunea judiciară și apărările formulate în cauză;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâții B., C., D. Bihor, D. Satu Mare și E. Satu Mare, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea și suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 22 octombrie 2013 și a Deciziei nr. 42349 din 18 decembrie 2013, ambele emise de pârâta B., până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauza de față.

Pârâta B. a depus întâmpinare,

în care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a D. Bihor, D. Satu Mare și E. Satu Mare. Pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

Pârâtul C. a formulat întâmpinare

, în care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 113 din 26 mai 2014:

- a respins, ca nefondată, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților E. 6 Satu Mare, D. Bihor și D. Satu Mare;

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.;

- a respins acțiunea și cererea de suspendare formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul C. ca fiind introduse împotriva unei părți fără calitate procesuală pasivă în cauză;

- a respins, ca nefondate, acțiunea și cererea de suspendare formulate de aceeași reclamantă în contradictoriu cu pârâții B., E. 6 Satu Mare, D. Bihor și D. Satu Mare.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC A. SRL

, care a solicitat casarea acesteia și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar, în subsidiar, reținerea cauzei spre rejudecare și admiterea acțiunii.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.,

recurenta a prezentat istoricul litigiului și a susținut faptul că sentința contestată nu a fost motivată în mod corespunzător și a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestor motive de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

- Soluția pronunțată de prima instanță cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. este greșită, în condițiile în care a chemat în judecată această instituție publică doar pentru ca hotărârea judecătorească să-i fie opozabilă, în raport de calitatea sa de ordonator principal de credite.

- Atât autoritatea publică intimată cât și judecătorul fondului au interpretat excesiv prevederile Legii nr. 346/2004, întrucât au presupus în mod eronat că doar existența unor acționari comuni la două societăți implicate în accesarea fondurilor nerambursabile implică în mod automat și existența unui acord comun privind controlul acestor societăți.

Simpla modificare a structurii acționariatului unei societăți nu poate face ca aceasta să devină legată cu o altă societate. Recurenta apreciază că nu se poate susține ideea potrivit căreia implicațiile acestei presupuse legături reflectă intenția de creare în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea unui avantaj nejustificat, în condițiile în care, la momentul accesării programului de finanțare, nu existau premisele pentru aceasta, cele două societăți nefiind partenere sau legate.

Proiectul de finanțare a fost depus anterior anului 2011, motiv pentru care nu pot fi incidente dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (Comisia Europeană) nr. 65/2011, iar Ghidul Solicitantului nu face niciun fel de referire la crearea de condiții artificiale, cu atât mai mult cu cât normele de verificare a acestor condiții au fost stabilite și publicate la nivelul Comisiei Europene în anul 2011.

- În speța de față, sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru a se dispune măsura suspendării executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 22 octombrie 2013: cuantumul creanței determină imposibilitatea onorării obligațiilor financiare ale societății, iar existența cazului bine justificat rezultă din aceleași motive pentru care s-a solicitat anularea acestui titlu de creanță.

Intimații C. și F.

(prin reorganizarea fostei B., conform O.U.G. nr. 41/2014), au formulat întâmpinări în care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, prezentând în detaliu argumentele pentru care consideră că hotărârea instanței de fond este legală, temeinică și motivată cu privire la toate capetele de cerere și pretențiile deduse judecății (filele 33-57, 68-72 dosar).

Intimata F. a depus la dosar Raportul G. nr. 25682 din 23 septembrie 2014, înregistrat la secretariatul său din 29 septembrie 2014.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 martie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 29 iunie 2016, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 20 ianuarie 2017.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinările depuse de intimați, a situației factuale existente în speță și a cadrului normativ aplicabil, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat.

Recurenta-reclamantă SC A. SRL a supus controlului instanței specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, coroborat cu art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, Decizia nr. 42349 din 18 decembrie 2013 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 22 octombrie 2013, ambele emise de B., privind proiectul „Înființare unitate de producție tâmplărie lemn cu geam termopan în localitatea Cetariu, Județul Bihor” ce face obiectul Contractului de finanțare din 19 martie 2009.

Soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă, subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

6.1.

Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: (“când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”)

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii “se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.”

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actelor administrative contestate în cauză, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

6.2. Motivul prevăzut în

art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: (“când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”).

6.2.1. Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtului C.

Recurenta susține că a chemat această parte în judecată pentru opozabilitatea hotărârii, întrucât este ordonatorul principal de credite.

Calitatea procesuală pasivă

presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.

Înalta Curte apreciază că intimatul C. nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu este emitentul actelor administrative deduse judecății în cauza de față.

Opozabilitatea nu poate reprezenta o justificare a chemării în judecată a unei autorități publice atâta vreme cât în C. civ. există dispoziții exprese cu privire la răspunderea persoanelor juridice de drept public.

Mai precis, în art. 221 se menționează că: “Dacă prin lege nu se dispune altfel, persoanele juridice de drept public sunt obligate pentru faptele ilicite sau ilicite ale organelor lor, în aceleași condiții ca persoanele juridice de drept privat.”

În art. 222 se prevede că: “Persoana juridică având în subordine o altă persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligațiilor acesteia din urmă și nici persoana juridică subordonată nu răspunde pentru persoana juridică față de care este subordonată, dacă prin lege nu se dispune altfel.”

6.2.2. Referitor la încălcarea prevederilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011

În baza IRD/01 nr. 894 din 11 ianuarie 2013- Suspiciune de neregulă/ suspiciunea de fraudă s-a procedat la efectuarea unui control la societatea recurentă, în urma căruia a fost încheiat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 14 martie 2013 în care s-a menționat că suspiciunea de neregulă referitoare la crearea de condiții artificiale pentru depășirea plafonului maxim eligibil în cadrul Măsurii 312 nu se confirmă (filele 14-30 dosar fond). Însă, primul control a vizat exclusiv verificarea aspectelor menționate în nota B. din 09 noiembrie 2012, finalizată în Raportul de verificare preliminară nr. 47 din 09 ianuarie 2013 întocmit în cadrul D. Bihor. Astfel, au fost avute în vedere condițiile inițiale în care au demarat proiectul recurentei și proiectul SC H. SRL.

Ulterior, prin adresa D. Bihor din 26 martie 2013, înregistrată la E. 6 Satu Mare la 26 martie 2013, s-a recomandat declanșarea procedurii de verificare ex-post. În aceste condiții, reprezentanții E. 6 Satu Mare - Biroul Control Proiecte Finalizate au demarat un control ex-post documentar la recurentă, având la bază întreaga documentație și informațiile suplimentare primite ca urmare a controlului anterior efectuat și Raportul Direcției Generale - AGRI nr. 2876649 din 24 august 2013 - în paralel verificându-se ei și proiectul beneficiarului SC H. SRL.

Este de menționat faptul că, potrivit art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 13/2006, una dintre principalele atribuții ale B. este “efectuarea de controale, ori de câte ori se consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanțate prin I. și J., după efectuarea plății, pentru a stabili dacă eligibilitatea și condițiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate.”

Prin urmare, critica recurentei referitoare la faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 nu poate fi primită, în condițiile în care cel de-al doilea control a avut la bază informații suplimentare, iar modificarea acționariatului societății recurente a avut loc ulterior.

Referitor la neregulile constatate

;

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 22 octombrie 2013 s-a dispus încetarea Contractului de finanțare din 19 martie 2009, precum și recuperarea întregului ajutor financiar nerambursabil acordat beneficiarului SC A. SRL, întrucât s-a apreciat că proiectul a suferit o modificare substanțială în perioada de monitorizare, avându-se în vedere următoarele aspecte:

- faptele beneficiarului au drept scop obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor măsurii de sprijin, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului nejustificat în favoarea unui grup de persoane format din asociații K. și L. care dețin integral părțile sociale în două firme, respectiv SC A. SRL și SC H. SRL;

- printr-o serie de modificări ale acționariatului, cele două firme au ajuns să fie deținute de aceeași doi asociați - K. și L. - în proporții diferite;

- grupul format din domnii K. și L. controlează cele două firme prin pachetul de părți sociale pe care îl dețin împreună în cele două firme;

- domnul M., fost asociat în ambele firme, și fiul lui, K. (acționar 40%), în calitate de asociat unic al SC N. SRL, a încheiat cu SC H. SRL Contractul din 26 iulie 2010 de prestări servicii de consultanță pentru gestiunea activității beneficiarului, pentru identificarea potențialilor clienți și furnizori de materii prime pentru activitatea de producție, iar cu SC A. SRL are încheiat Contractul din 26 iulie 2010 de prestări servicii de consultanță pentru gestiunea activității beneficiarului, pentru identificarea potențialilor clienți și furnizori de materii prime pentru activitatea de producție;

- domnul M. este principalul creditor al SC H. SRL, conform Contractului de credit din 21 august 2010 (780.000 lei) și a actelor contabile;

- domnul M. este principalul creditor al SC A. SRL, conform Contractului de credit din 21 august 2010 (600.000 lei) și a actelor contabile;

- data depunerii cererilor de finanțare la cele două proiecte este aceeași, respectiv 30 octombrie 2008;

- potrivit Certificatului constatator din 24 ianuarie 2013, domeniul de activitate al SC H. SRL este tâmplărie - uși interioare din lemn cu geam termopan;

- conform Certificatului constatator din 24 ianuarie 2013, domeniul de activitate al SC A. SRL este "fabricarea altor elemente de dulgherie și tâmplărie”, cod Caen; ca atare, cele două firme funcționează pe aceeași piață relevantă ori piețe adiacente;

- SC H. SRL are sediul social și amplasamentul investiției în com. Cetariu, sat Cetariu, conform certificatului constatator din 24 ianuarie 2013 și extrasului de carte funciară din 24 ianuarie 2013; amplasarea investiției este pe terenul cumpărat prin Contractul de vânzare-cumpărare din 30 septembrie 2008, în suprafață de 3.500 mp, cu C.F., Cetariu, de la O.;

- SC A. SRL are sediul social și amplasamentul investiției în com. Cetariu, sat Cetariu, conform certificatului constatator din 24 ianuarie 2013 și extrasului de carte funciară din 24 ianuarie 2013; amplasarea investiției este pe terenul cumpărat prin Contractul de vânzare-cumpărare din 30 septembrie 2008, în suprafață de 11.000 mp, cu C.F. Cetariu și 3.779 mp, de la O.;

- SC H. SRL a contractat lucrări, reprezentând hala de producție de 600.9 mp (infrastructura, arhitectura, compartimentări, finisaje, suprastructura), conform Contractului din 02 aprilie 2010 încheiat cu SC P. SRL, în valoare de 682.483,00 lei;

- SC A. SRL a contractat lucrări, reprezentând hala de producție 600.9 mp (infrastructura, arhitectura, compartimentări, finisaje, suprastructura), conform Contractului din 26 martie 2010 încheiat cu SC P. SRL, în valoare de 609.641,09 lei.

- SC H. SRL a achiziționat prin proiect utilaje de la SC R. SPA;

- SC A. SRL a achiziționat prin proiect - Centru automat pentru prelucrat ferestre, de la SC S. SRL, în valoare de 151.765 euro; în plus, aceeași societate a mai achiziționat din surse proprii utilaje specifice de la SC R. SPA;

- serviciile de dirigenție de șantier sunt asigurate, la ambele proiecte, de domnul T.;

- la ambele proiecte, ofertele de lucrări au fost depuse de următoarele firme: SC P. SRL, SC U. SA, SC V. SRL, iar licitația de lucrări a fost câștigată de SC P. SRL;

- la ambele proiecte, ofertele de utilaje au fost depuse de următoarele firme: SC R. SPA, SC S. SRL, SC X. SRL;

- la SC H. SRL, licitația de utilaje cu montaj a fost câștigată de SC R. SPA;

- la SC A. SRL, licitația de utilaje cu montaj a fost câștigată de SC S. SRL;

- SC A. SRL a cumpărat din surse proprii (cheltuieli neeligibile) utilaje de la SC R. SPA;

- la ambele proiecte, Comisia de evaluare a fost formată din aceleași persoane: K., L., M.;

- nerespectarea criteriilor de eligibilitate - neîncadrarea în categoria de micro-întreprindere, potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 346/2004.

Prin Decizia nr. 42349 din 18 decembrie 2013, B. a respins contestația formulată de recurentă, pentru aceleași argumente avute în vedere la emiterea procesului-verbal analizat, respectiv că scopul depunerii proiectelor a fost acela de a se achiziționa utilaje cu o valoare totală ce depășește 200.000 euro - valoarea maximă admisă în cadrul unui proiect.

Înalta Curte apreciază că este nefondată critica recurentei referitoare la inaplicabilitatea prevederilor Regulamentul Comisiei (Uniunea Europeană) nr. 65/2011 privind Normele de aplicare a Regulamentului Comisiei Europene nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru Dezvoltare Rurală. Chiar dacă contractul de finanțare a fost încheiat în anul 2009, plățile au fost efectuate în perioada 29 aprilie 2011 - 16 aprilie 2013, iar Regulamentul aflat în discuție se aplică din 27 ianuarie 2011.

Art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (Uniunea Europeană) nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011 prevede că: „Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.”

Prin Hotărârea din 12 septembrie 2013 pronunțată în cauza C - 434/12 Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond “Zemedelie” Razplashtatelna agentsia, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că:

"1) Art. 4 alin. (8) din Regulamentul (Uniunea Europeană) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că, condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul J. nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul J., candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

2) Art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul J. să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare.”

Înalta Curte apreciază că este vădit nefondată critica recurentei potrivit căreia sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul (Uniunii Europene) 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului Comisiei Europene nr. 1698/2005 al Consiliului și a Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din data de 12 septembrie 2013, pronunțată în cauza C-434/12.

În mod indubitabil, în speța de față, sunt întrunite cele două elemente la care face trimitere instanța europeană în hotărârea mai sus arătată.

Cu referire la elementul obiectiv, instanța de control judiciar reține că, în temeiul pct. 2 din Anexa la Ordinul nr. 567/2008, Schema de ajutor de minimis urmărește realizarea unui obiectiv general - care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale (conform fișei tehnice a Măsurii 312) -, a unor obiective specifice, respectiv crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural; creșterea valorii adăugate în activități non-agricole; crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către microîntreprinderi, precum și a unor obiective operaționale, respectiv crearea de microîntreprinderi, precum și dezvoltarea celor existente în sectorul non-agricol, în spațiul rural; reducerea gradului de dependență față de agricultură.

Art. 52 din Regulamentul nr. 1698/2005 - în baza căruia a fost solicitat ajutorul financiar nerambursabil pentru proiectul recurentei, dar și pentru cel al SC H. SRL - are ca obiectiv susținerea măsurilor de diversificare a economiei rurale și cuprinde ajutoarele pentru înființarea și dezvoltarea microîntreprinderilor, în scopul promovării spiritului antreprenorial și consolidării mediului economic.

Înalta Curte consideră că obiectivul specific al Măsurii 312, respectiv acela de a crea și a diversifica serviciile pentru populația rurală prestate de către microîntreprinderi, nu a fost atins, deoarece din analiza contractelor de prestări servicii ale celor doi beneficiari rezultă că aceștia își prestează servicii reciproc sau către societăți comerciale în care au calitatea de asociați.

În legătură cu obiectivul operațional, instanța de control judiciar reține că, într-adevăr, cei doi beneficiari au fost organizați ca microîntreprinderi care desfășoară activități în sectorul non-agricol, în spațiul rural, însă este de observat faptul că, așa cum s-a precizat în procesul-verbal contestat, aceștia au un obiect de activitate similar și funcționează pe aceeași piață relevantă. Mai mult decât atât, conform Registrului salariaților la data de 28 ianuarie 2013, recurenta avea 11 salariați, față de cei 9 salariați indicați în Cererea de finanțare (în cazul microîntreprinderilor, numărul maxim de salariați este 9).

În altă ordine de idei, existența elementului subiectiv presupune intenția beneficiarului de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, creând în mod artificial condițiile necesare pentru dobândirea acestuia.

Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia judecătorul fondului în sensul că probatoriul administrat în cauză confirmă faptul că a existat o coordonare deliberată între membrii grupului de persoane format din asociații K. și L., care dețin integral părțile sociale ale celor două firme aflate în discuție, cu scopul de a obține fonduri nerambursabile peste pragul de 200.000 euro admis de lege.

Pe aspectul analizat, prezintă relevanță cele statuate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Hotărârea din 12 septembrie 2013:

“Astfel, fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanța menționată pentru a stabili caracterul artificial al creării condițiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul J. legăturile de natură juridică, economică și/ sau personală dintre persoanele implicate în operațiunea de investiții respectivă.

Existența acestui element subiectiv poate fi de asemenea stabilită prin dovedirea unei coluziuni care poate să ia forma unei coordonări deliberate, între diferiți investitori candidați la acordarea unui ajutor în temeiul unei scheme de ajutor din cadrul J., în special atunci când proiectele de investiții sunt identice și când există o legătură geografică, economică, funcțională, juridică și/ sau personală între aceste proiecte”

(parag. 40,41 din hotărâre).

De asemenea, prin Nota directoare pentru auditori nr. 22 din data de 10 octombrie 2013 emisă de Comisia Europeană - Z. s-a arătat că, pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal și real al cererii de finanțare; adică, elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condițiilor create în vederea obținerii de finanțare J. sunt legăturile juridice, economice și/ sau personale între persoanele implicate în investiția respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna și situația în care mai mulți investitori solicită sprijin prin J., dar proiectele sunt identice și prezintă legături geografice, economice, funcționale, legale sau legături de ordin personal.

Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, reține că, în speța de față, se regăsesc indicatorii nominalizați în Nota directoare, după cum urmează:

- indicatori fizici: sediul social și locul de implementare a proiectelor sunt învecinate, terenurile fiind cumpărate în aceeași zi (30 septembrie 2008), de la același vânzător (O.);

- indicatori funcționali (legali) - cele 2 societăți au acționari comuni, iar administratorul unei societăți este acționar în cealaltă; cele 2 societăți sunt înființate în aceeași zi (17 septembrie 2008); cele 2 societăți au data ultimei înregistrări în Registrul Comerțului aceeași (05 octombrie 2012); data depunerii cererilor de finanțare la cele două proiecte este aceeași (30 octombrie 2008); la ambele proiecte firma de consultanță este aceeași (SC Y. SRL); la ambele proiecte ofertele de lucrări au fost depuse de următoarele firme: SC P. SRL, SC U. SA, SC V. SRL, iar licitația de lucrări a fost câștigată de SC P. SRL; la ambele proiecte ofertele de utilaje au fost depuse de următoarele firme: SC R. SPA, SC S. SRL, SC X. SRL; la ambele proiecte, Comisia de evaluare a fost formată din aceleași persoane: K., L., M.; cele 2 societăți au domeniu de activitate identic (fabricarea altor elemente de dulgherie și tâmplărie, pentru construcții - Cod Caen); serviciile de dirigenție de șantier au fost asigurate în cazul ambelor proiecte de către numitul T.;

- indicatori economici - la cele 2 societăți, principalul finanțator este domnul M., iar fiul acestuia, K. (acționar 40%), în calitate de asociat unic al SC N. SRL, are încheiat cu societatea recurentă Contract din 26 iulie 2010 de prestări servicii de consultanță pentru gestiunea activității beneficiarului, pentru identificarea potențialilor clienți și furnizori de materii prime pentru activitatea de producție, iar cu SC H. SRL are încheiat Contractul din 26 iulie 2010 cu un obiect de activitate similar cu cel anterior nominalizat.

Concluzionând, Înalta Curte apreciază că toate aspectele mai sus prezentate confirmă existența elementului subiectiv.

Semnificative pe chestiunea aflată în discuție sunt și precizările făcute în Ghidul solicitantului aferent Măsurii 312: “acționarii majoritari ai unei societăți comerciale nu pot avea mai multe proiecte în derulare, în același timp și pentru aceleași tipuri de investiții, în cadrul Măsurii 312.”

În legătură cu noțiunea de acționar majoritar, în Ghidul solicitantului se arată că acesta este "o persoană fizică/persoană juridică care este acționar/asociat majoritar în sensul majorității absolute (reprezintă mai mult de jumătate plus unu din totalul acțiunilor/părților sociale) din punct de vedere al acțiunilor/părților sociale în două sau mai multe societăți nu poate solicita fonduri J., în același timp și în cadrul aceleiași măsuri, decât în cadrul unei singure societăți".

Potrivit art. 1 din Anexa la Recomandarea nr. 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii, este considerată “întreprindere orice entitate, indiferent de forma juridică, care desfășoară o activitate economică, inclusiv entitățile care desfășoară o activitate artizanală și alte activități cu titlu individual sau familial, societățile de persoane sau asociațiile care desfășoară în mod obișnuit o activitate economică".

Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 27 februarie 2014 pronunțată în cauza C-110/13 HaTeFo GmbH împotriva Finanzamt Haldensleben, s-au precizat următoarele aspecte:

"Art. 3 alin. (3) al patrulea paragraf din Anexa la Recomandarea nr. 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii trebuie interpretat în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate „afiliate”, în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza raporturilor atât juridice, cât și economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar și atunci când între acestea nu există în mod formal una dintre relațiile avute în vedere la art. 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă.

Se consideră că acționează în mod concertat în sensul art. 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influență care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic. Îndeplinirea acestei condiții depinde de împrejurările cauzei și nu este în mod necesar subordonată existenței unor relații contractuale între aceste persoane și nici chiar constatării intenției lor de a eluda definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări”.

Într-adevăr, conform susținerilor recurentei, la data depunerii cererilor de finanțare de către SC A. SRL și SC H. SRL, acestea nu erau firme partenere sau firme legate. Însă, după cum în mod corect a evidențiat autoritatea de control și a confirmat și judecătorul fondului, printr-o serie de modificări ale acționariatului, cele două firme au ajuns să fie deținute de aceeași doi asociați - K. și L. - în proporții diferite și să aibă același cod Caen. Ca atare, firmele aflate în discuție sunt în mod real “firme legate“ care funcționează pe aceeași piață relevantă și, prin urmare, nu mai respectă criteriul de eligibilitate - neîncadrarea în categoria microîntreprinderilor, potrivit art. 4

4

din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare.

Trebuie menționat și faptul că, potrivit Anexei I a Contractului de finanțare încheiat de părți - art. 3 alin. (1): “Beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare.”

În contextul analizei de față, instanța de control judiciar apreciază că prezintă relevanță împrejurarea că, prin Decizia nr. 1832 din 08 iunie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/35/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de reclamanta SC H. SRL împotriva sentinței nr. 114/CA/2014 pronunțată de Curtea de Apel București secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins acțiunea acesteia având ca obiect anularea Procesului-verbal de constatare din 22 octombrie 2013 prin care s-a reținut că această societate s-a aflat într-un raport juridic de tip “întreprindere legată” cu SC A. SRL, aspect care rezultă atât din schimbarea acționariatului, ulterior semnării contractului de finanțare nerambursabilă, cât și din alte condiții subiective, fiind incidente prevederile art. 4

4

din Legea nr. 346/2004.

Așadar, în cauza de față, nu s-au realizat entități juridice de sine stătătoare, apte să îndeplinească obiectivul general al Măsurii 312 - acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă și de a consolida în această modalitate structura economică în zona rurală -, ci entități menite de a obține în mod artificial o intensitate mai mare a sprijinului financiar nerambursabil, după cum în mod corect a susținut autoritatea de control intimată și judecătorul fondului.

În raport soluția pronunțată în privința acțiunii având ca obiect anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 22 octombrie 2013, instanța de control judiciar apreciază că analizarea cererii de suspendare a efectelor acestui act administrativ nu mai prezintă interes, întrucât măsura urma să se aplice până la rămânerea definitivă a soluției pronunțate pe cererea de anulare a titlului de creanță.

În consecință, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarant de reclamanta SC A. SRL, în prezent în insolvență, prin administrator judiciar SC A.A. IPURL și administrator special M., împotriva sentinței civile nr. 113/CA/2014/P.I. din 26 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2017.