ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3288/2014

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 11352

din 07 octombrie 2010, Judecătoria Oradea a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, reținând incidența în speță a

prevederilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Prin sentința

nr. 418/C/2011 Tribunalul Bihor a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei SC B.M. SRL, invocată de aceasta, a respins acțiunea formulată

de reclamanții C.D. și SC V.L. SRL în contradictoriu cu pârâta SC B.M. SRL

Oradea, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate

procesuală pasivă. A respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți

împotriva pârâtei SC P.I. SA București. A respins cererea pârâtelor de obligare

a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel reclamanții C.D. și SC V.L. SRL Oradea.

Prin decizia

nr. 38/C/2014-A din 6 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a

ll-a civilă de contencios administrativ și fiscal, au fost admise apelurile declarate

de apelantele SC B.M. SRL și SC P.I. SRL prin lichidator judiciar R.

I.P.U.R.L.- în contradictoriu cu intimații reclamanți C.D. și SC V.L. SRL

împotriva sentinței nr. 244/COM din 10 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor

pe care a schimbat-o în totalitate în sensul că: a fost admisă excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei SC B.M. SRL și în consecință a fost

respinsă acțiunea formulată de reclamanții C.D. și SC V.L. SRL în

contradictoriu cu pârâta SC B.M. ca fiind introdusă împotriva unei persoane

lipsite de calitate procesuală pasivă. A fost respinsă acțiunea formulată de

reclamanții C.D. și SC V.L. SRL în contradictoriu cu pârâta SC P.I. SRL.

Împotriva

deciziei nr. 38/C/2014-A din 6 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea,

secția a ll-a civilă de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs

recurenții-reclamanți SC V.L. SRL și C.D.

Înalta Curte,

în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de

timbru, a stabilit în sarcina recurenților reclamanți obligația de a achita o

taxă judiciară de timbru de 4 RON și respectiv 0,15 RON timbru judiciar în baza

art. 1 din O.G. nr. 32/1995.

Potrivit art.

1 din Legea nr. 146/1997 modificată, privind taxele judiciare de timbru,

acțiunile și cererle introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor

judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ.

Conform art.

20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act

normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea

formulată se anulează ca netimbrată.

Având în

vedere că recurentii-reclamanti nu s-au conformat obligației de timbrare potrivit

mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 28

octombrie 2014, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte

va face aplicarea dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr.

146/1997, respectiv art. 35 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de

aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar,

cu modificările ulterioare și va dispune anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea

de recurs formulată de recurenții-reclamanți SC V.L. SRL și C.D. împotriva deciziei

nr. 38/C/2014-A din 6 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a

ll-a civilă de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2014.