ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3288/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 11352 din 07 octombrie 2010, Judecătoria Oradea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, reținând incidența în speță a prevederilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Prin sentința nr. 418/C/2011 Tribunalul Bihor a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC B.M. SRL, invocată de aceasta, a respins acțiunea formulată de reclamanții C.D. și SC V.L. SRL în contradictoriu cu pârâta SC B.M. SRL Oradea, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtei SC P.I.

SA București. A respins cererea pârâtelor de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții C.D. și SC V.L. SRL Oradea. Prin decizia nr. 38/C/2014-A din 6 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă de contencios administrativ și fiscal, au fost admise apelurile declarate de apelantele SC B.M. SRL și SC P.I. SRL prin lichidator judiciar R. I.P.U.R.L.- în contradictoriu cu intimații reclamanți C.D. și SC V.L. SRL împotriva sentinței nr. 244/COM din 10 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care a schimbat-o în totalitate în sensul că: a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC B.M.

SRL și în consecință a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții C.D. și SC V.L. SRL în contradictoriu cu pârâta SC B.M. ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții C.D. și SC V.L. SRL în contradictoriu cu pârâta SC P.I. SRL. Împotriva deciziei nr. 38/C/2014-A din 6 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs recurenții-reclamanți SC V.L. SRL și C.D. Înalta Curte, în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a stabilit în sarcina recurenților reclamanți obligația de a achita o taxă judiciară de timbru de 4 RON și respectiv 0,15 RON timbru judiciar în baza art. 1 din O.G.

nr. 32/1995. Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 modificată, privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererle introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea formulată se anulează ca netimbrată. Având în vedere că recurentii-reclamanti nu s-au conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 28 octombrie 2014, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 35 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și va dispune anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează cererea de recurs formulată de recurenții-reclamanți SC V.L. SRL și C.D. împotriva deciziei nr. 38/C/2014-A din 6 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2014.