ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 833/2015

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele; Prin sentința civilă nr. 1650 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș a fost respinsă acțiunea reclamanților G.G.R. și G.G. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Orașului Ștei prin primar, Primăria orașului Ștei, Biserica Penticostală „S.", V.L., C.V., C.D., B.M., S.l., P.I., L.S. și B.V., ambii în calitate de succesori ai defunctei. L.M., SC V. SRL, L.E.L., L.M., B.I. și B.D. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții G.G.R. și G.G. solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate, și în consecință să se dispună anularea în parte a încheierilor de întabulare din 1990, și din 1995 din C.F.

Stei, sub aspectul tuturor operațiunilor de identificare și dezmembrarea a parcelelor, în parcelele nou formate, cu rectificările corespunzătoare. S-a mai solicitat și anularea încheierii de întabulare din 1996 privind operațiunea de dezmembrare a parcelei, în parcelele nou formate, respectiv a încheierilor de întabulare, cât și cea din 2000; să se dispună dezmembrarea parcelelor conform schiței întocmită de expert M.N.; anularea parțială a încheierii de întabulare din 1995 și din 2005. Prin Decizia civilă nr. 344/A din 22 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Bihor apelul a fost respins ca nefondat, sentința fiind păstrată în totalitate, iar apelanții fiind obligați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei în favoarea intimatei SC V. SRL-Stei.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții G.G. și G.G.s solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Prin Decizia civilă nr. 3114 din 10 iulie 2012 Curtea de Apel Oradea a admis recursul împotriva Deciziei civile nr. 344/A din 22 noiembrie 201.1 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a casat-o cu reținere pentru o nouă judecare la curtea de apel, fixând termen de judecată ta 16 octombrie 2012. La curtea de apel astfel, învestită cu rejudecarea apelului, apelanții G.G.R. și G.G. și-au susținut apelul declarat la data de 28 ianuarie 2009. Prin Decizia nr. 9331/R din 21 octombrie 2014 Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1650 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș pe care a menținut-o în întregime, obligând pe reclamanți la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli de judecată către intimatul S.I.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții G.G.R. și G.G. invocând dispozițiile art 304 pct. 6, 7, 8 și 9, art. 312 și urm. C. proc. civ. precum șl dispozițiile art. 6 și 13 C.E.D.O. S-a susținut, în esență, că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, recurenții au arătat că Decizia nr. 933/R din 21 octombrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, a fost data cu aplicarea greșită a legii, fiind expresia denegării de dreptate și a interpretării greșite a actului juridic dedus judecății, aspecte ce au condus la o eroare de fapt. Decizia recurată a mai fost criticată, arătându-se că nu este în concordanță cu Decizia nr. 3114 din 10 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, și s-a arătat că a lăsat nerezolvate și neclarificate aspectele legate de rectificarea C.F.

și cele cu privire la raporturile juridice deduse judecății, neținând seama de probatoriul administrat în cauză. Aspectul esențial dedus judecății îl reprezintă greșita dezmembrare a parcelelor inițiale și nu întinderea efectivă a dreptului părților, respectiv nu se impune modificarea contractelor de vânzare-cumpărare. Recurenții au mai arătat că în speță, nu pot fi considerate drept un fine de neprimire a acțiunii, respectiv recursului, aspectele referitoare la vecinătatea parcelelor cu nr. top 544-549, care, teoretic, aparțin de localitatea Lunca, dar, în realitate, sunt în localitatea Stei. în acest sens s-a arătat că instanța a omis să verifice procesul verbal de cercetare la fața locului și declarațiile reprezentanților celor două primării, respectiv ale titularilor proprietari persoane fizice din satul Lunca.

La termenul de judecată din data de 20 martie 2015, în ședință publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția netimbrării recursului, cauza fiind reținută în vederea soluționării acestei excepții. Recurenții au fost citați cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei (așa cum rezultă de la filele 12-13 ale dosarului) fără a se conforma acestei dispoziții. Față de împrejurarea că recurenții nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la acest aspect.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești cu excepțiile prevăzute de lege se timbrează în raport de criteriile stabilite de art. 2 și 3. Art. 11 din aceeași lege statuează criteriile de stabilire a taxei judiciare de timbru pentru cererile prin care se exercită căile ordinare de atac împotriva hotărârilor judecătorești. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997: „Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit alin. (2) „Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii.

Instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată pană la primul termen de judecată". În alin. (3) al aceluiași art. se dispune: „Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii". Având în vedere aceste dispoziții legale și împrejurarea că s-a comunicat recurenților odată cu citația (fila 12 și 13 din dosarul Înaltei Curți) obligația de plată a taxei judiciare de timbru și cuantumul acesteia, precum și cuantumul timbrului judiciar, dar nu s-au conformat acestei obligații legale, recursul declarat urmează a fi anulat ca netimbrat. Față de soluția anularii recursului, potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ., recurenții au căzut în pretenții și, aflându-se în culpă procesuală, urmează a fi obligați la cheltuieli de judecată, în sumă de 1.000 lei către intimata-pârâtă SC V. SRL, care a solicitat plata acestor cheltuieli, constând în onorariu de avocat conform chitanței din 25 februarie 2015 emisă de Cabinetul de avocatură L.A.N. - Baroul Bihor și facturii din 25 februarie 2015 pentru suma de 1.000 de lei, emisă de același cabinet de avocatură (filele 58 și 59 din dosar).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat recursul declarat de reclamanții G.G.R. și G.G. împotriva Deciziei nr. 933/R din 21 octombrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Obligă pe recurenții-reclamanți G.G.R. și G.G. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către imimata-pârâtă SC V. SRL. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publ ică, astăzi, 20 martie 2015.