ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 833/2015

După deliberare, asupra cauzei de

față, constată următoarele;

Prin

sentința civilă nr. 1650 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș

a fost respinsă acțiunea reclamanților G.G.R. și G.G. în contradictoriu cu

pârâții Consiliul Local al Orașului Ștei prin primar, Primăria orașului Ștei,

Biserica Penticostală „S.", V.L., C.V., C.D., B.M., S.l., P.I., L.S. și

B.V., ambii în calitate de succesori ai defunctei. L.M., SC V. SRL, L.E.L.,

L.M., B.I. și B.D.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

apel reclamanții G.G.R. și G.G. solicitând admiterea apelului, schimbarea în

tot a hotărârii apelate, și în consecință să se dispună anularea în parte a

încheierilor de întabulare din 1990, și din 1995 din C.F. Stei, sub aspectul

tuturor operațiunilor de identificare și dezmembrarea a parcelelor, în

parcelele nou formate, cu rectificările corespunzătoare. S-a mai solicitat și

anularea încheierii de întabulare din 1996 privind operațiunea de dezmembrare a

parcelei, în parcelele nou formate, respectiv a încheierilor de întabulare, cât

și cea din 2000; să se dispună dezmembrarea parcelelor conform schiței întocmită

de expert M.N.; anularea parțială a încheierii de întabulare din 1995 și

din 2005.

Prin Decizia civilă nr. 344/A din 22

noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Bihor apelul a fost respins ca

nefondat, sentința fiind păstrată în totalitate, iar apelanții fiind obligați

la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei în favoarea

intimatei SC V. SRL-Stei.

Împotriva acestei decizii au formulat

recurs reclamanții G.G. și G.G.s solicitând admiterea acestuia, modificarea în

tot a hotărârii recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Prin Decizia civilă nr. 3114 din 10

iulie 2012 Curtea de Apel Oradea a admis recursul împotriva Deciziei civile nr.

344/A din 22 noiembrie 201.1 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a casat-o

cu reținere pentru o nouă judecare la curtea de apel, fixând termen de judecată

ta 16 octombrie 2012.

La curtea de apel astfel, învestită cu

rejudecarea apelului, apelanții G.G.R. și G.G. și-au susținut apelul declarat

la data de 28 ianuarie 2009.

Prin Decizia nr. 9331/R din 21

octombrie 2014 Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a respins ca nefondat

apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1650 din 18 decembrie 2008

pronunțată de Judecătoria Beiuș pe care a menținut-o în întregime, obligând pe

reclamanți la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli de judecată către intimatul

S.I.

Împotriva acestei decizii au formulat

recurs reclamanții G.G.R. și G.G. invocând dispozițiile art 304 pct. 6, 7, 8 și

9, art. 312 și urm. C. proc. civ. precum șl dispozițiile art. 6 și 13 C.E.D.O.

S-a susținut, în esență, că hotărârea

recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Astfel, recurenții au arătat că

Decizia nr. 933/R din 21 octombrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția I

civilă, a fost data cu aplicarea greșită a legii, fiind expresia denegării de

dreptate și a interpretării greșite a actului juridic dedus judecății, aspecte

ce au condus la o eroare de fapt.

Decizia recurată a mai fost criticată,

arătându-se că nu este în concordanță cu Decizia nr. 3114 din 10 iulie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, și s-a arătat că a lăsat

nerezolvate și neclarificate aspectele legate de rectificarea C.F. și cele cu

privire la raporturile juridice deduse judecății, neținând seama de probatoriul

administrat în cauză.

Aspectul esențial dedus judecății îl

reprezintă greșita dezmembrare a parcelelor inițiale și nu întinderea efectivă

a dreptului părților, respectiv nu se impune modificarea contractelor de

vânzare-cumpărare.

Recurenții au mai arătat că în speță,

nu pot fi considerate drept un fine de neprimire a acțiunii, respectiv

recursului, aspectele referitoare la vecinătatea parcelelor cu nr. top 544-549,

care, teoretic, aparțin de localitatea Lunca, dar, în realitate, sunt în

localitatea Stei. în acest sens s-a arătat că instanța a omis să verifice

procesul verbal de cercetare la fața locului și declarațiile reprezentanților

celor două primării, respectiv ale titularilor proprietari persoane fizice din

satul Lunca.

La termenul de judecată din data de 20

martie 2015, în ședință publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția

netimbrării recursului, cauza fiind reținută în vederea soluționării acestei

excepții.

Recurenții au fost citați cu mențiunea

de a achita taxa judiciară de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei

(așa cum rezultă de la filele 12-13 ale dosarului) fără a se conforma acestei

dispoziții.

Față de împrejurarea că recurenții nu

au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru Înalta Curte a reținut cauza

în pronunțare cu privire la acest aspect.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, acțiunile și

cererile introduse la instanțele judecătorești cu excepțiile prevăzute de lege

se timbrează în raport de criteriile stabilite de art. 2 și 3.

Art. 11 din aceeași lege statuează

criteriile de stabilire a taxei judiciare de timbru pentru cererile prin care

se exercită căile ordinare de atac împotriva hotărârilor judecătorești.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 20

alin. (1) din Legea nr. 146/1997: „Taxele judiciare de timbru se plătesc

anticipat, iar potrivit alin. (2) „Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost

plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii. Instanța

va pune în vedere petentului să achite suma datorată pană la primul termen de

judecată".

În alin. (3) al aceluiași art. se

dispune: „Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se

sancționează cu anularea acțiunii sau cererii".

Având în vedere aceste dispoziții

legale și împrejurarea că s-a comunicat recurenților odată cu citația (fila 12

și 13 din dosarul Înaltei Curți) obligația de plată a taxei judiciare de timbru

și cuantumul acesteia, precum și cuantumul timbrului judiciar, dar nu s-au

conformat acestei obligații legale, recursul declarat urmează a fi anulat ca

netimbrat.

Față de soluția anularii recursului,

potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., recurenții au căzut în pretenții

și, aflându-se în culpă procesuală, urmează a fi obligați la cheltuieli de

judecată, în sumă de 1.000 lei către intimata-pârâtă SC V. SRL, care a

solicitat plata acestor cheltuieli, constând în onorariu de avocat conform

chitanței din 25 februarie 2015 emisă de Cabinetul de avocatură L.A.N. - Baroul

Bihor și facturii din 25 februarie 2015 pentru suma de 1.000 de lei, emisă de

același cabinet de avocatură (filele 58 și 59 din dosar).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat recursul

declarat de reclamanții G.G.R. și G.G. împotriva Deciziei nr. 933/R din 21

octombrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Obligă pe recurenții-reclamanți G.G.R.

și G.G. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către

imimata-pârâtă SC V. SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publ ică,

astăzi, 20 martie 2015.