ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5755/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 1609 din 17 septembrie 1998, Judecătoria Beiuș, a respins acțiunea – având ca

obiect, anularea titlului de proprietate emis la 6 decembrie 1995 de Comisia Județeană

Bihor, pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 precum și anularea încheierilor de intabulare

și a inscripțiilor – formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă Română T.S., în contradictoriu

cu pârâții B.I., M.C. ș.a.

Soluția a fost menținută

de Tribunalul Bihor care, prin decizia civilă nr. 568/A din19 aprilie 1999 a respins

ca nefondat apelul formulat în cauză, de Parohia Ortodoxă Română – T.S., județul

Bihor.

Recursul declarat de reclamantă

împotriva acestei din urmă hotărâri a fost respins de Curtea de Apel Oradea, prin

decizia civilă nr. 1191/R din 4 octombrie 1999 care, a reținut în esență că reclamanta

nu are calitatea de a solicita anularea titlului de proprietate ce vizează topograficul

T.S., câtă vreme în cauză nu s-a făcut dovada că, în cererea de reconstituire a

dreptului de proprietate formulată în baza Legii nr. 18/1991, s-ar fi făcut referire

și la acest topografic.

Într-un al litigiu, având

în esență ca obiect cererea aceleiași reclamante – formulată în contradictoriu cu

pârâții M.C., Comisia locală D. și Comisia Județeană Bihor de aplicare a Legii

nr. 18/1991 – de anulare a încheierilor de intabulare și a inscripțiilor din C.F.

T.S., Judecătoria Beiuș, prin sentința civilă nr. 1078 din 13 august 2008, a admis

acțiunea Parohiei Ortodoxe T.S. iar în consecință, a dispus revenirea la situația

anterioară de C.F.

A obligat pârâtele de

rând 2 și 3 să întocmească documentația și să elibereze titlul de proprietate în

favoarea reclamantei asupra imobilelor.

Hotărârea mai sus arătată,

a rămas irevocabilă prin decizia nr. 263/R din 10 martie 2009 a Tribunalului Oradea,

secția civilă care, a respins ca nefondat recursul pârâtei M.C. reținând în esență

că dreptul de proprietate în legătură cu care recurenta înțelege să invoce aplicabilitatea

prevederilor art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938 a fost înscris în C.F. în anul

1992, urmare emiterii titlului de proprietate, însă în condițiile în care prin sentința

civilă nr. 709/1993 a Judecătoriei Beiuș – opozabilă recurentei – s-a dispus anularea

acestui titlu, nu se poate considera că ulterior momentului anulării, posesia exercitată

de recurentă ar fi fost una de bună credință.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri, a formulat cerere de revizuire M.C. – pârâtă în cauză, pe considerentul

că decizia atacată este potrivnică deciziei civile nr. 568 din 19 aprilie 1999 dată

tot de Tribunalul Bihor, prin care s-a respins apelul formulat de cea în cauză împotriva

sentinței civile nr. 1609 din 17 septembrie 1998 a Judecătoriei Beiuș.

Investită cu soluționarea

căii extraordinare de atac, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin sentința

nr. 19 din 18 decembrie 2009, a respins cererea de revizuire, ca nefondată, reținând

în esență că deși cele două hotărâri au aceleași părți, obiect și cauză, în speță

nu sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât nu sunt îndeplinite

cumulativ toate cerințele stipulate de textul legal mai sus arătat, în condițiile

în care, în al 2-lea dosar, excepția autorității lucrului judecat, a fost invocată

și soluționată irevocabil.

Împotriva acestei decizii,

a declarat recurs în termen legal, revizuenta M.C. care, invocând temeiurile prevăzute

de art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc. civ., susține că în mod greșit Curtea de Apel,

deși a apreciat hotărârile indicate ca fiind contradictorii, a reținut că în cauză

nu sunt îndeplinite cerințele legii pentru a se putea admite cererea de revizuire,

chiar în condițiile în care pronunțând decizia nr. 263/R/2009, irevocabilă, Tribunalul

Bihor a statuat contradictoriu față de chiar propria sa hotărâre, dată în soluționarea

apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1609 din 17 septembrie 1998 a Judecătoriei

Beiuș.

Recursul se privește ca

nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispozițiilor

art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță

de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Revizuirea pentru contrarietate

de hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri ale căror dispozitive conțin prevederi

de neconciliat, care nu se pot executa simultan.

Rațiunea reglementării

o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului

judecat, când instanțele au dat soluții contrare, în dosare diferite.

Nu sunt îndeplinite cerințele

textului și o eventuală cerere de revizuire nu poate fi primită, atunci când excepția

puterii lucrului judecat a fost invocată în cel de-al doilea proces – în care s-a

pronunțat hotărârea pretins contradictorie – și respectiv aceasta a format obiect

de dezbatere.

Evocată constant, atât

de doctrină cât și de jurisprudență, această cerință vine în întâmpinarea scopului

urmărit de chiar legiuitor și anume de a nu se putea aprecia o cerere de revizuire

ca fiind admisibilă în orice condiții, ceea ce ar nesocoti – în detrimentul finalității

urmărită de lege – puterea de lucru judecat a celei de-a doua hotărâri.

Or, în cauză, așa cum

corect a reținut Curtea de Apel, în cel de-al 2-lea dosar a fost invocată excepția

autorității lucrului judecat, ce a fost respinsă în mod irevocabil prin decizia

nr. 393/R din 22 mai 2008 a Tribunalului Bihor, secția civilă, care, admițând recursul

reclamantei împotriva hotărârii dată în primă instanță de Judecătoria Beiuș, a dispus

casarea în totalitate a acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe tocmai pentru împrejurarea neevocării fondului ca urmare a reținerii greșite

a îndeplinirii cerințelor art. 1201 C. civ. și respectiv 163 C. proc. civ.

În consecință, în adevăr,

instanța de revizuire nu putea statua într-un alt mod, în legătură cu o excepție

soluționată anterior prin hotărâre irevocabilă, fără a se aduce astfel atingere

puterii lucrului judecat a acelei hotărâri.

Așa fiind, în considerarea

celor ce preced, recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de revizuenta M.C. împotriva sentinței civile nr. 19/PI din 18 decembrie

2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 05 iulie 2011.