ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1590/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Urmare admiterii recursurilor declarate de pârâtele Comisia județeană Bihor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Parohia Ortodoxă Petrani împotriva sentinței civile nr. 1194 din 27 septembrie 2007 a Judecătoriei Beiuș, prin decizia nr. 296/R din 24 aprilie 2008, Tribunalul Bihor, secția civilă, a anulat în totalitate hotărârea și a reținut cauza spre judecare în primă instanță la tribunal, urmând ca repartizarea să se realizeze aleatoriu. Prin sentința nr. 389/C din 19 decembrie 2008, Tribunalul Bihor, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanta P.R.U.R. (G.C.) Petrani împotriva pârâtelor Parohia Ortodoxă Petrani, Comisia locală Pocola de aplicare a Legii fondului funciar și Comisia județeană Bihor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

A dispus anularea încheierii de intabulare nr. 2575/2949 și a inscripțiilor de carte funciară de sub B-2 din C.F. 98 Petrani, cu privire la imobilele cu nr.top.129, 130, 292, 301, 334, 467, 714, 997, 1059, 1376, 1529/2, 823/3,1, 236, cota de 978/4978 părți din imobilele cu nr.top. 375, 174 și 173/2, a încheierii de intabulare nr. 2630/1999 și a inscripțiilor de carte funciară de sub B1 din C.F. 894 Petrani, cu privire la imobilele cu nr.top. 292, 301, 334, 997 și 1, a încheierii de intabulare nr. 5736/2005 și a inscripțiilor de carte funciară de sub B7 din C.F. 98 Petrani, cu privire la imobilele cu nr.top.129 și 130, de sub B-1 din C.F. 920 Petrani, cu privire la imobilele cu nr.top 467 și 1059 și de sub B3 din C.F.

878 Petrani cu privire la cota de 978/4978 părți din nr.top.375 și a dispus revenirea la situația anterioară de C.F. A dispus anularea titlurilor de proprietate nr. 163/1994 și nr. 864/2004 eliberate în favoarea pârâtei Parohia Ortodoxă Petrani cu privire la imobilele nr.top.292, 301, 334, 997, 1, 1059, 467 și cota de 978/4978 părți din nr.top.375, 130 și 129. A obligat pârâta Parohia Ortodoxă Petrani să elibereze în deplină proprietate și folosință imobilele nr.top.129, 130, 292, 301, 334, 467, 714, 997, 1059, 1376, 1529/2, 823/3, 1, 236, cota de 978/4978 din imobilele cu nr.top.375, 174 și 173/2. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit C.F.

98, 894, 920 Petrani, imobilele în litigiu, reprezentând terenuri intravilane, extravilane, biserica, cimitirul și casa parohială au constituit proprietatea reclamantei, iar prin Decretul nr. 358/1948, cultul greco-catolic a fost interzis, ca urmare, prin cartea de judecată nr. 6454/1948 a Judecătoriei Beiuș, s-a dispus trecerea acestora în proprietatea Parohiei Ortodoxe Petrani. Acest decret a fost abrogat prin Decretul-lege nr. 9/1998 fiind considerat un act abuziv și neconstituțional. Prima instanță a constatat că nu sunt aplicabile prevederile art. 37 din Decretul nr. 177/1948 deoarece, în speță, nu a avut loc o trecere voluntară, liber consimțită a comunității greco-catolice la cea ortodoxă, trecerea fiind rezultatul presiunii morale, a încălcării conștiinței religioase și a libertății de exprimare prin desființarea cultului.

Cartea de judecată, care nu a fost dată în contradictoriu cu reclamanta, nu-i este opozabilă acesteia, care n-a fost parte în proces. Conform art. 35 din Decretul nr. 177/1948, averea cultelor dispărute sau a căror recunoaștere a fost retrasă, aparține de drept statului, fiind ilegală astfel dobândirea acestora de către Biserica Ortodoxă. B.R.U.R. a fost recunoscută oficial prin Decretul-lege nr. 126/1990 ale cărui dispoziții, alături de cele ale Decretului-lege nr. 9/1989 sunt contrare dispozițiilor constituționale din 1948 și contravin prevederilor art. 481 C. civ., potrivit cărora nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.

Situația atribuirii bunului unui cult către altul a fost reglementată de dispozițiile art. 37 din Decretul nr. 177/1948, putând fi făcută numai printr-o hotărâre judecătorească, cu respectarea principiului contradictorialității și pe baza voinței libere a credincioșilor. Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia nr. 91-A din 14 mai 2009, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Parohia Ortodoxă Petrani. S-a reținut de către instanța de apel că potrivit art. 2 din Decretul-lege nr. 126/1990, prin care s-a constatat recunoașterea oficială a B.R.U.R., urmau să fie restituite acesteia, în starea actuală, bunurile preluate de stat conform Decretului nr. 350/1948, aflate în patrimoniul statului, cu excepția moșiilor, urmând a se constitui în acest sens o comisie mixtă.

În speță nu s-a făcut dovada constituirii respectivei comisii și nici a faptului că s-ar fi întrunit, astfel încât, a accepta ideea că nu s-a parcurs o procedură prealabilă și, în consecință, acțiunea ar fi inadmisibilă ar însemna încălcarea liberului acces la un tribunal, a dreptului la un proces echitabil, ceea ce ar contraveni art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Mai mult, actul normativ menționat nu prevede de altfel o sancțiune în cazul nerespectării acestei proceduri și nici interzicerea accesului direct la instanță. Referitor la faptul că P.R.U.R. – G.C.

Petrani nu ar fi depus o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, instanța de apel a reținut, din analiza actelor dosarului, că la data de 22 martie 1991 sub nr. 792, la Primăria comunei Pocola s-a înregistrat o astfel de cerere de către Episcopia Română Unită cu Roma G.C., în nume propriu și în reprezentarea reclamantei, arătând că această parohie era în curs de constituire la acea dată. S-a constatat că, așa cum a reținut și prima instanță, urmare interzicerii cultului greco – catolic prin Decretul nr. 358/1948, imobilele proprietatea Parohiei G.C. Petrani s-au transferat în favoarea Parohiei Ortodoxe din Petrani în baza cărții de judecată nr. 38 din 9 februarie 1949 pronunțată în dosarul nr. 6454/1948 al Judecătoriei Populare Mixte Beiuș, iar respectiva carte de judecată nu a fost pronunțată în contradictoriu cu fostul proprietar tabular, nefiindu-i opozabilă acestuia.

S-a reținut totodată că nu au fost respectate dispozițiile art. 37 din Decretul nr. 177/1948. Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâta Parohia Ortodoxă Petrani, întemeiat pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că orice procedură prealabilă prevăzută de lege trebuie parcursă, în caz contrar, acțiunea este inadmisibilă, nefiind îndeplinită o condiție legală prealabilă. Liberul acces la justiție nu este nicidecum încălcat prin îndeplinirea procedurii prealabile, neexistând practică CEDO care să susțină afirmația instanței de apel. S-a precizat că acțiunea reclamantei trebuia respinsă și pentru lipsa cererii de reconstituire a dreptului de proprietate ce trebuia depusă raportat la terenuri.

Depunerea unei cereri de către E.G.C. Oradea la o dată la care reclamanta nu era constituită ca persoană juridică (9 martie 1991) nu acoperă lipsa cererii de reconstituire. Astfel, reclamanta are personalitate juridică, iar în momentul constituirii sale (dovada datei constituirii nu s-a făcut), aceasta trebuia să depună cerere în nume personal, ceea ce nu a făcut. În ceea ce privește cererea reclamantei pentru terenurile agricole, a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la Judecătoria Beiuș. Recursul pârâtei P.O. Petrani este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Prin acțiunea introductivă de instanță, P.R.U.R.

(G.C.) Petrani a solicitat anularea încheierilor de intabulare și a inscripțiilor de carte funciară, anularea titlurilor de proprietate și obligarea P.O. Petrani la eliberarea imobilelor care au trecut în proprietatea pârâtei prin cartea de judecată dată în dosarul nr. 6454/1948 al Judecătoriei Beiuș. Potrivit extrasului de carte funciară existent la dosarul cauzei (fila 9 dosar nr. 700/187/2007 al Judecătoriei Beiuș), imobilele în litigiu privesc terenuri în intravilan și extravilan, biserică, cimitir, casă parohială și curte. Se reține că procedura de drept comun care trebuie urmată după parcurgerea celei prevăzută de Decretul-lege nr. 126/1990 este diferită în funcție de natura terenurilor.

Astfel, prin Decretul-lege nr. 126/1990 s-a stipulat că urmare abrogării Decretului nr. 358/1948 prin Decretul-lege nr. 9 din 31 decembrie 1989, B.R.U.R. (G.C.) este recunoscută oficial, aceasta organizându-se și funcționând în conformitate cu regimul juridic general al cultelor religioase din România. Situația juridică a lăcașurilor de cult și a caselor parohiale care au aparținut B.R.U.R. (G.C.) și au fost preluate de B.O.R. se va stabili de către o comisie mixtă, formată din reprezentanți clericali ai celor două culte religioase, ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri. Urmare modificărilor aduse Decretului-lege nr. 126/1990 prin O.G.

nr. 64/2004, aprobată prin Legea nr. 182/2005, s-a precizat modalitatea convocării comisiei mixte, specificându-se faptul că dacă aceasta nu se întrunește sau dacă nu se ajunge la nici un rezultat în cadrul comisiei ori decizia nemulțumește una dintre părți, partea interesată are deschisă calea acțiunii în justiție, potrivit dreptului comun, soluționarea acestor acțiuni fiind de competența tribunalelor. Conchizând, se reține deci că, după parcurgerea procedurii prevăzută de Decretul-lege nr. 126/1990, partea interesată se poate adresa tribunalului referitor la restituirea lăcașurilor de cult și a caselor parohiale care au aparținut B.R.U.R. (G.C.) și au fost preluate de B.O.R. Pe de altă parte, art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc.

civ. precizează că tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materie succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar. Or, în speță, după cum s-a arătat, printre terenurile în litigiu se regăsesc și terenuri agricole, situate în extravilan, iar cererile în materia fondului funciar se soluționează, în primă instanță, potrivit normelor procedurale civile, de către judecătorii.

În acest sens, sunt și dispozițiile Legii nr. 247/2005, respectiv cele cuprinse la art. IV din Titlul II privind modificarea și completarea O.U.G.

nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România , potrivit cărora cererile de retrocedare având ca obiect terenuri situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive, precum și construcții de orice fel, situate în extravilanul localităților, aparținând exploatațiilor agricole și care au fost trecute în proprietatea statului, construcții de pe terenurile forestiere, care au făcut parte din exploatarea forestieră la data trecerii în proprietatea statului, se vor înainta de către Comisia specială de retrocedare, în vederea soluționării, în termen de 60 de zile, comisiilor comunale orășenești și municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.

Se impune astfel, în temeiul art. 312 și art. 313 C. proc. civ., casarea deciziei pronunțată în apel și a sentinței tribunalului, urmând ca în rejudecare să se identifice terenurile în litigiu și în funcție de regimul juridic al acestora să se aprecieze inclusiv asupra competenței de primă instanță și a căilor de atac incidente. Pentru cele ce preced, recursul va fi admis, vor fi casate hotărârile pronunțate și se va trimite cauza pentru rejudecare la instanța de fond, urmând a se analiza, sub formă de apărări și celelalte susțineri din recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Parohia Ortodoxă Petrani împotriva deciziei nr. 91-A din 14 mai 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Casează decizia precum și sentința nr. 389/C din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Bihor, secția civilă și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2010.