ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1945/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația la executare înregistrată la 3 martie 2005, completată la 5 mai 2005, contestatorul Biroul Notarului Public M.D.S. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C.A.S. Bihor, anularea înștiințării de plată nr. 2853 din 15 februarie 2005, a somației nr. 6042 din 11 aprilie 2005 și a titlului executoriu nr. 2238 din 8 aprilie 2005, emise de intimată. Judecătoria Oradea, prin sentința civilă nr. 5937 din 8 noiembrie 2005, a declinat competența de soluționare a contestației precizate, în favoarea Tribunalului Bihor, reținând că împotriva actului administrativ-fiscal se poate formula contestație, în baza art. 174 - 187 C. proc.

fisc., contestație care se depune la organul fiscal care a emis actul atacat, iar decizia acestui organ se poate ataca la instanța de contencios administrativ, respectiv tribunalul, competentă potrivit art. 2 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Tribunalul Bihor, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 26 din 25 ianuarie 2006, a declinat în favoarea Judecătoriei Oradea, competența de soluționare a contestației la executare precizate, formulată împotriva somației nr. 6042 din 11 aprilie 2005 și a titlului executoriu nr. 2238 din 8 aprilie 2005, reținând că, potrivit prevederilor art. 400 C. proc. civ., competența de soluționare a contestațiilor la executare revine instanței de executare care, conform art. 373 alin. (2) din același cod, este judecătoria în a cărei circumscripție urmează a se face executarea.

Prin aceeași sentință, Tribunalul Bihor a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul, Curții de Apel Oradea, pentru soluționarea acestuia. Soluționând conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 23 din 10 februarie 2006, a disjuns capătul de cerere privind contestația formulată împotriva titlului executoriu nr. 2238 din 8 aprilie 2005, de capătul de cerere privind contestația la executare formulată împotriva somației nr. 6042 din 11 aprilie 2005; a stabilit competența de soluționare a contestației formulată împotriva titlului executoriu, în favoarea Tribunalului Bihor și a contestației la executare formulată împotriva somației, în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că somația nr. 6042 din 11 aprilie 2005, emisă de C.A.S. Bihor, este un act de executare și poate fi atacată cu contestație la executare care, conform dispozițiilor art. 169 alin. (4) C. proc. fisc., coroborate cu cele ale art. 400 C. proc. civ., se introduce la instanța de executare competentă, în speță Judecătoria Oradea. Cu privire la titlul executoriu nr. 2238 din 8 aprilie 2005, instanța a reținut că este un act administrativ, iar pentru contestarea lui se prevede o procedură specială în cuprinsul Titlului IX din Codul de procedură fiscală, astfel încât competența de soluționare a acestui capăt de cerere revine Tribunalului Bihor, ca instanță de contencios administrativ.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, atât reclamantul Biroul Notarului Public M.D.S., cât și pârâta C.A.S. Bihor. În primul recurs, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că hotărârea atacată este nelegală, cererea cu care a învestit instanța, fiind o contestație la executare, de competența judecătoriei. În cel de-al doilea recurs, pârâta-recurentă a susținut, în esență, că trebuia stabilită competența în favoarea Tribunalului Bihor, în ceea ce privește contestarea înștiințării de plată nr. 8163 din 30 mai 2005, care este un act administrativ-fiscal și, în favoarea Judecătoriei Oradea, pentru contestația împotriva somației nr. 6042 din 11 aprilie 2005 și a titlului executoriu nr. 2223 din 8 aprilie 2005, care sunt acte de executare.

Ulterior, prin notele de ședință, recurenta-pârâtă, observând că Tribunalul Bihor, prin încheierea fără număr din 25 ianuarie 2006, a disjuns capătul de cerere privind anularea înștiințărilor de plată pe care l-a reținut pentru soluționare, și-a retras criticile vizând acest aspect. Recursurile sunt întemeiate. Într-adevăr, prin sentința civilă nr. 23 din 10 februarie 2006, Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, învestită pentru a pronunța un regulator de competență, a disjuns capătul de cerere privind contestația la executare împotriva somației nr. 6042 din 11 aprilie 2005, stabilind competența Judecătoriei Oradea, ca instanță de executare, de capătul de cerere privind contestația împotriva titlului executoriu nr. 2238 din 8 aprilie 2005, stabilind competența Tribunalului Bihor, ca instanță de contencios administrativ.

Pentru a motiva această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că titlul executoriu are caracterul unui act administrativ pentru care Codul de procedură fiscală prevede o procedură specială de contestare, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 169 - 171, ci ale art. 175 - 188 C. proc. fisc. Deci, rezolvarea cauzei de față depinde de răspunsul la întrebarea dacă titlul executoriu emis de organul de executare competent, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, este un act de executare sau este un act administrativ fiscal, în sensul prevederilor art. 41 din acest cod. Din prevederile art. 137 C. proc. fisc., rezultă că titlul executoriu este un titlu de creanță, a cărei creanță a devenit scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.

De asemenea, din prevederile art. 175 alin. (1) C. proc. fisc., rezultă că titlul de creanță este, la rândul său, un act administrativ-fiscal. Astfel, rezultă că un act administrativ fiscal, a cărui creanță fiscală a ajuns scadentă, dobândește statutul unui titlu executoriu, având un regim juridic distinct de cel al actului administrativ-fiscal. Deci, actul administrativ fiscal și titlul executoriu sunt două acte juridice distincte și cu regimuri juridice diferite. Este adevărat că titlul de creanță și orice alt act administrativ fiscal, poate fi contestat la organul fiscal competent, potrivit regulilor de la art. 175 și urm. din Cap. I Titlul IX C. proc. fisc., dar această procedură nu este aplicabilă, și în ceea ce privește contestarea executării titlurilor executorii.

Astfel, potrivit art. 169 alin. (3) C. proc. fisc., contestația la executare silită poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Or, așa cum s-a arătat mai sus, în cazul titlului executoriu de față nu există o altă procedură de contestare a executării lui, iar prevederile art. 175 și urm. C. proc. fisc., la care s-a raportat curtea de apel, reglementează procedura recursului administrativ împotriva actelor administrative fiscale, în înțelesul dat de art. 41 din același cod.

În concluzie, având în vedere că somația nr. 6042 din 11 aprilie 2005 și titlul executoriu nr. 2238 din 8 aprilie 2005, sunt acte juridice de executare, contestarea executării lor atrage, potrivit art. 169 alin. (4) C. proc. fisc., competența judecătoriei, ca instanță de executare. Astfel fiind, cele două recursuri vor fi admise, sentința atacată va fi casată și, rejudecând conflictul negativ de competență, va stabili competența Judecătoriei Oradea, pentru soluționarea contestației la executare privind titlul executoriu și somația de plată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamantul Biroul Notarului Public M.D.S. și de pârâta C.A.S. Bihor împotriva sentinței nr. 23 din 10 februarie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată. Stabilește competența de soluționare a contestației la executare, privind titlul executoriu și somația de plată, în favoarea Judecătoriei Oradea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2006.