ÎCCJ, decizie (scj.ro #85073)

Titlu de

creanță și titlu executoriu. Diferență de regim juridic. Procedura de

contestare. Temei legal și instanță competentă material.

Codul de procedură fiscală, art. 137, art.169,

art. 175

Cuprins pe materii: Drept financiar și fiscal.

Indice alfabetic: Titlu de creanță

Titlu executoriu.

Contestație la executare

Competență materială.

Din interpretarea prevederilor

art. 137 alin. (2) și art. 175 alin (1) din Codul de procedură fiscală rezultă

că un act administrativ fiscal a cărui creanță fiscală a ajuns scadentă,

dobândește statutul unui titlu executoriu având un regim juridic distinct de

cel al actului administrativ fiscal.

Astfel, dacă titlul de creanță, și orice alt

administrativ fiscal, pot fi contestate la organul fiscal competent potrivit

regulilor stabilite prin art. 175 și urm. din Capitolul I, al Titlului IX din

Codul de procedură fiscală, republicat, contestația împotriva titlului

executoriu va urma procedura stabilită prin art. 169 din același act normativ,

instanța competentă material să judece contestația fiind judecătoria, ca

instanță de executare.

Î.C.C.J.,

Secția de contencios administrativ și fiscal,

Decizia nr.1945 din 26 mai 2006

Notă: O.G. nr. 92/2003 privind Codul de

procedură fiscală, a fost republicată în M.Of. nr. 863 din 26/09/2005

Prin contestația la executare înregistrată la 3 martie 2005, completată la 5

mai 2005, contestatorul Biroul Notarului Public MDS a a solicitat, în

contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate Bihor, anularea

înștiințării de plată nr.2853 din 15.02.2005, a somației nr.6042 din 11.04.2005

și a titlului executoriu nr.2238 din 8.04.2005 emise de intimată.

Judecătoria Oradea, a declinat competența de soluționare a contestației

precizate în favoarea Tribunalului Bihor, reținând că împotriva actului

administrativ fiscal se poate formula contestație în baza art.174 – 187 din

Codul de procedură fiscală, contestație care se depune la organul fiscal care a

emis actul atacat, iar decizia acestui organ se poate ataca la instanța de

contencios administrativ, respectiv tribunalul, competentă potrivit art.2

alin.1 lit.”d” din Codul de procedură civilă.

Tribunalul Bihor – Secția comercială și de contencios administrativ, a declinat

în favoarea Judecătoriei Oradea competența de soluționare a contestației la executare

precizate formulată împotriva somației nr.6042 din 11.04.2005 și a titlului

executoriu nr.2238 din 8.04.2005, reținând că, potrivit prevederilor art.400

din Codul de procedură civilă, competența de soluționare a contestațiilor la

executare revine instanței de executare care, conform art.373 alin.2 din

același cod este judecătoria în a cărei circumscripție urmează a se face

executarea.

Prin aceeași sentință, Tribunalul Bihor a constatat ivit conflictul negativ de

competență și a înaintat dosarul Curții de Apel Oradea pentru soluționarea

acestuia.

Soluționând conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe,

Curtea de Apel Oradea – Secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, prin sentința nr.23 din 10 februarie 2006 a disjuns capătul de cerere

privind contestația formulată împotriva titlului executoriu nr.2238 din

8.04.2005 de capătul de cerere privind contestația la executare formulată

împotriva somației nr.6042 din 11.04.2005; a stabilit competența de soluționare

a contestației formulată împotriva titlului executoriu în favoarea Tribunalului

Bihor și a contestației la executare formulată împotriva somației în favoarea

Judecătoriei Oradea.

Instanța a reținut că somația nr.6042 din 11.04.2005 emisă de C.A.S. Bihor este

un act de executare și poate fi atacată cu contestație la executare care,

conform dispozițiilor art.169 alin.4 din Codul de procedură fiscală coroborate

cu cele ale art.400 din Codul de procedură civilă, se introduce la instanța de

executare competentă, în speță Judecătoria Oradea.

Cu privire la titlul executoriu nr.2238 din 8.04.2005, instanța a reținut că

este un act administrativ, iar pentru contestarea lui se prevede o procedură

specială în cuprinsul Titlului IX din Codul de procedură fiscală, astfel încât

competența de soluționare a acestui capăt de cerere revine Tribunalului Bihor,

ca instanță de contencios administrativ.

Reclamantul a declarat recurs susținând  că cererea cu care a investit

instanța fiind o contestație la executare, este de competența judecătoriei.

Recursul este întemeiat.

Rezolvarea cauzei de față depinde de răspunsul la întrebarea dacă titlul

executoriu emis de organul de executare competent, potrivit prevederilor

Codului de procedură fiscală, este un act de executare sau este un act

administrativ fiscal, în sensul prevederilor art.41 din acest cod.

Din prevederile art.137 din Codul de procedură fiscală rezultă că titlul

executoriu este un titlu de creanță, a cărui creanță a devenit scadentă prin

expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul

competent ori în alt mod prevăzut de lege.

De asemenea, din prevederile art.175 alin.(1) Cod procedură fiscală rezultă că

titlul de creanță este, la rândul său, un act administrativ fiscal.

Astfel, rezultă că un act administrativ fiscal, a cărui creanță fiscală a ajuns

scadentă, dobândește statutul unui titlu executoriu având un regim juridic

distinct de cel al actului administrativ fiscal.

Deci, actul administrativ fiscal și titlul executoriu sunt două acte juridice

distincte și cu regimuri juridice diferite.

Este adevărat că titlul de creanță, și orice alt act administrativ fiscal,

poate fi contestat la organul fiscal competent potrivit regulilor de la art.175

și urm. din Capitolul I al Titlului IX din Codul de procedură fiscală, dar

această procedură nu este aplicabilă și în ceea ce privește contestarea

executării titlurilor executorii.

Astfel, potrivit art.169 alin.3 din Cod procedură fiscală, contestația la

executare silită poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul

căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o

hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și

dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

Or, așa cum s-a arătat mai sus, în cazul titlului executoriu de față nu există

o altă procedură de contestare a executării lui, iar prevederile art.175 și

urm. din Cod procedură fiscală, la care s-a raportat Curtea de apel,

reglementează procedura recursului administrativ împotriva actelor

administrative fiscale în înțelesul dat de art.41 din același cod.

În concluzie, având în vedere că somația nr.6042 din 11.04.2005 și titlul

executoriu nr.2238 din 8.04.2005 sunt acte juridice de executare, contestarea

executării lor atrage, potrivit art.169 alin.(4) din Codul de procedură

fiscală, competența judecătoriei ca instanță de executare.

Astfel fiind, recursul a fost admis, sentința atacată casată și, rejudecându-se

conflictul negativ de competență,  s-a stabilit competența Judecătoriei

Oradea pentru soluționarea contestației la executare privind titlul executoriu

și somația de plată.