ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4291/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamanta SC R.M. SRL București a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Oradea anularea actului administrativ fiscal emis sub forma titlului executoriu din 08 septembrie 2006 al Serviciului de executare silită din cadrul Direcției Economice a Primăriei Municipiului Oradea precum și a somației înregistrată sub același număr, în data de 7 septembrie 2006. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin adresa din 17 octombrie 2006 a compartimentului Soluționare contestații administrativ fiscale din cadrul Direcției Economice a Primăriei Municipiului Oradea i-a fost returnată contestația formulată pe cale administrativă, prin care a solicitat anularea actelor administrative mai sus menționate, apreciind că ar fi vorba de o contestație la executare pe care nu ar fi competentă să o soluționeze.

S-a arătat că actul administrativ fiscal emis sub forma titlului executoriu este nelegal, stabilirea obligațiilor fiscale din cuprinsul acestuia fiind efectuată cu nerespectarea dispozițiilor legale în materia impozitelor și taxelor locale din C. fiscal, C. proc. fisc. și Constituția României. Obligațiile din actul contestat au fost stabilite în baza art. 3 pct. a din Hotărârea nr. 871/2005 a C.L. al Municipiului Oradea privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2006. Conform acestui articol impozitul pentru clădirile aparținând contribuabililor persoane juridice, clădiri care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani, este de 10% din valoarea contabilă a acestor clădiri, la acest impozit adăugându-se o majorare de 300%, astfel încât cota efectivă a impozitului pentru o clădire nereevaluată în ultimii 3 ani, aparținând unui contribuabil persoană juridică, devine 40% din valoarea contabilă a respectivei clădiri.

C.L. al Municipiului Oradea avea, conform art. 287 și art. 288 din C. fisc., atât obligația de a adopta hotărârea privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2006, cât și posibilitatea majorării impozitelor și taxelor locale prin derogare de la cotele de impozitare stabilite de C. fisc., numai până la data de 11 octombrie 2005, când expira termenul de 45 de zile lucrătoare prevăzut de textele de lege anterior menționate. Cu toate acestea, Consiliul Local al Municipiului Oradea, încălcând vădit legea, a adoptat hotărârea privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2006 de abia la data de 22 decembrie 2005 cu nerespectarea termenului expres prevăzut de C. fisc.

Reclamanta a mai precizat că datorită faptului că termenul legal pentru adoptarea hotărârii C.L. al Municipiului Oradea pentru aprobarea taxelor și impozitelor aplicabile pentru perioada fiscală viitoare (2006) nu a fost respectat, a plătit impozitul pe clădiri conform procentului aplicat în anul fiscal anterior (12%), acesta fiind oricum mai mare decât procentul maxim stabilit prin art. 253 alin. (6) din C. fisc. (10%). Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea arătând că este o acțiune în contencios administrativ formulată în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împotriva refuzului nejustificat al pârâtei Primăriei Municipiului Oradea de a soluționa cererea prin care a solicitat anularea titlului executoriu din 08 septembrie 2006. Reclamanta consideră nejustificat refuzul pârâtei de a soluționa cererea prin care a solicitat anularea titlului executoriu întrucât, potrivit art. 175 alin. (1) C. proc.

fisc., se poate formula contestație împotriva oricărui act administrativ fiscal. S-a menționat că potrivit art. 41 C. proc. fisc., prin act administrativ fiscal se înțelege orice act emis de către organul fiscal în aplicarea legislației privind stabilirea sau modificarea drepturilor și obligațiilor fiscale, astfel că acțiunea este întemeiată. În ceea ce privește competența de soluționare a prezentei acțiuni, reclamanta apreciază că aceasta revine Curții de Apel Oradea în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004. Reclamanta a solicitat instanței să dispună întoarcerea executării, întrucât, în baza somației emise în temeiul titlului executoriu contestat, a fost deja executată pentru întreaga sumă iar în temeiul prevederilor art. 171 alin. (4) C. proc.

fisc., solicită instanței să dispună restituirea sumelor executate prin poprire. Pe cale de excepție, reclamanta a invocat nelegalitatea Hotărârea C.L. nr. 871/2005 privind stabilirea taxelor și impozitelor locale pentru anul 2006, în baza căruia a fost emis titlul executoriu a cărui anulare a solicitat-o. Astfel, a învederat instanței că Hotărârea C.L. nr. 871/2005 a C.L. al Municipiului Oradea a fost emisă în contradictoriu cu dispozițiile legale prevăzute de art. 288 alin. (1) C. proc. fisc., respectiv cu depășirea termenului de 45 zile lucrătoare de la data publicării în M. Of. al României partea I a H.G. nr. 797 din 14 iulie 2005 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele și taxele locale și alte taxe asimilate acestora, precum și amenzile care se indexează anual pe baza ratei inflației.

Pârâta, Primăria Municipiului Oradea, a formulat răspuns la precizările depuse de reclamanta SC O.M.V.R.M. SRL București, solicitând respingerea acțiunii precizate ca nefondată. Prin sentința civilă nr. 66/ CA din 6 aprilie 2007, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția de necompetență și a declinat competența de soluționare a capătului de cerere privind întoarcerea executării în favoarea Judecătoriei Oradea, respingând ca nefondată acțiunea precizată a reclamantei SC O.M.V.R.M. SRL. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că excepția de nelegalitate a Hotărârea C.L.

nr. 871/2005 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2006 invocată de reclamantă prin precizarea de acțiune a fost respinsă de instanță la termenul din 30 martie 2007 ca inadmisibilă, pe considerentul că soluționarea fondului litigiului nu depinde de actul administrativ atacat, nefiind astfel întrunite cerințele art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu atât mai mult cu cât actul respectiv emană de la o altă instituție respectiv de la C.L. Oradea, iar invocarea excepției de nelegalitate a Hotărârea C.L. excede obiectului acestei acțiuni, care este îndreptată împotriva refuzului Primăriei Oradea de a soluționa cererea introdusă de reclamantă pe calea administrativ jurisdicțională.

În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Oradea, privind soluționarea capătului de cerere referitor la întoarcerea executării silite, invocată la termenul din 30 martie 2007, din oficiu, instanța a reținut că potrivit art. 137 C. proc. fisc. rezultă că titlul executoriu este un titlu de creanță, a cărui creanță a devenit scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau de organul competent. De asemenea, instanța de fond a mai apreciat că potrivit art. 175 alin. l C. proc. fisc. titlul de creanță este, la rândul său, un act administrativ fiscal. Având în vedere că titlul executoriu din 08 septembrie 2006 și somația din 07 septembrie 2006 sunt acte juridice de executare, instanța de fond a constatat că potrivit art. 169 alin. (4) C. proc.

fisc., competenta aparține judecătoriei ca instanță de executare. S-a mai arătat că, în situația în care titlul executoriu a fost pus în executare, aceeași instanță de executare este competentă să se pronunțe asupra întoarcerii executării silite. Referitor la capătul de cerere privind refuzul Primăriei Municipiului Oradea de a soluționa cererea formulată de reclamanta SC O.M.V.R.M. SRL, înregistrată la Primăria Oradea din 25 septembrie 2006 instanța a apreciat că prin această cerere s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 175 - 178 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., anularea pe cale administrativ - jurisdicțională a somației și titlului executoriu din 08 septembrie 2006. Astfel, contestația reclamantei nefiind îndreptată împotriva actelor de impunere, nu întrunește elementele necesare unei contestații la titlu de creanță, conform prevederilor art. 175-177 C. proc.

fisc., care se soluționează mai întâi pe cale administrativă de atac, ca o procedură prealabilă, prin emiterea dispoziției primarului, și care abia apoi se supune controlului judecătoresc la instanță. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta SC O.M.V.R.M. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. precum și pe cele ale art. 304 1 C. proc. civ. În motivele de recurs se arată că sentința a fost pronunțată cu aplicare greșită a legii, întrucât în cauză sunt îndeplinite prevederile legale referitoare la procedura contestării actelor administrative fiscale astfel cum este ea reglementată de prevederile art. 175 C. proc.

fisc. În ceea ce privește respingerea excepției de nelegalitate a prevederilor Hotărârii C.L. nr. 871/2005 se arată că aceasta este actul în baza căreia pârâta a procedat la calculul taxelor menționate în actele administrative a căror anulare s-a solicitat. Cu toate acestea, încălcând vădit legea, C.L. al Municipiului Oradea a adoptat hotărârea privind stabilirea impozitelor si taxelor locale pentru anul 2006 de abia la data de 22 decembrie 2005, cu nerespectarea termenului de 45 de zile lucrătoare prevăzut de art. 288 C. proc. fisc. De asemenea, se susține că datorită faptului că termenele legale pentru adoptarea hotărârii C.L. al Municipiului Oradea pentru aprobarea taxelor și impozitelor aplicabile pentru perioada fiscală viitoare (2006) nu au fost respectate, reclamanta a plătit impozitul pe clădiri conform procentului aplicat în anul fiscal anterior (12%), acesta fiind oricum mai mare decât procentul maxim stabilit prin art. 253 alin. (6) din C. fisc.

(10%). Se mai precizează că, Hotărârea nr. 871/2005 a C.L. al Municipiului Oradea privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2006, (modificată prin Hotărârea C. L. al Municipiului Oradea nr. 239/2006) a fost emisă cu nerespectarea principiului cuprins în art. 139 alin. (2) din Constituția României potrivit căruia "Impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene, în limitele și în condițiile legii." În fine, se mai arată că emiterea hotărârii și majorarea nivelului taxelor locale a avut loc în baza art. 287 din C. fisc., astfel încât s-a putut ajunge la stabilirea unor majorări aberante ale impozitelor de genul celei prin care cota de impozit maximă prevăzută în C. fisc.

să fie majorată cu 300%. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat în ceea ce privește declinarea competenței de soluționare a capătului de cerere privind întoarcerea executării, iar în ceea ce privește soluționarea în fond, a acțiunii precizate recursul este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare. I. Asupra capătului de cerere privind întoarcerea executării. Conform art. 158 alin. (1) C. proc. civ.: „când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent”, iar conform alin. (3) al aceluiași articol “dacă instanța se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunțare”.

Instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată la data de 6 aprilie 2007, iar recursul a fost declarat la 7 mai 2007, conform plicului aflat la fila 22 a dosarului Înaltei Curți, deci cu mult peste termenul legal de 5 zile de la pronunțare, prevăzut de textul de lege sus citat. În acest sens sunt și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora „ neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei”. În cauză, recurenta nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

Așa fiind, Înalta Curte va constata că recursul este tardiv formulat și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. îl va respinge ca atare. II. Asupra modului de soluționare, în fond, a acțiunii precizate. Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”. Astfel, verificarea legalității actului administrativ contestat pe calea excepției de nelegalitate presupune cenzurarea acestuia prin raportare la dispozițiile legii. Condiția prealabilă obligatorie pentru admisibilitatea excepției de nelegalitate este ca actul ce formează obiectul cauzei pe fond să fie emis în aplicarea actului administrativ a cărui nelegalitate este invocată pe cale de excepție.

În cauză, recurenta - reclamantă a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârea C.L. nr. 871/2005 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2006. Or, în baza acestei hotărâri a fost emis titlul executoriu a cărui anulare se solicită. Înalta Curte apreciază că soluționarea pe fond a pricinii depinde și de verificarea legalității Hotărârea C.L. nr. 871/2005, iar instanța de fond în mod greșit a constatat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, pe motiv că actul respectiv emană de la o altă instituție. Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, soluționând cauza pe excepție și nu pe fond.

În consecință, pentru considerentele arătate și având în vedere dispozițiile art. 4 alin. (1) raportat la dispozițiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 precum și cele ale art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pe acest aspect, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Oradea. În rejudecare, instanța urmează a soluționa, pe fond, excepția de nelegalitate invocată în cauză.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de SC O.M.V.R.M. SRL împotriva sentinței civile nr. 66/ CA din 6 aprilie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat în ceea ce privește declinarea competenței de soluționare a capătului de cerere privind întoarcerea executării. Admite recursul privind soluționarea, în fond, a acțiunii precizate. Casează sentința atacată pe acest aspect și trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Oradea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2007.