ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4291/2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4291/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamanta SC R.M. SRL București a solicitat în contradictoriu cu

pârâta Primăria Municipiului Oradea anularea actului administrativ fiscal emis sub

forma titlului executoriu din 08 septembrie 2006 al Serviciului de executare

silită din cadrul Direcției Economice a Primăriei Municipiului Oradea precum și

a somației înregistrată sub același număr, în data de 7 septembrie 2006.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin

adresa din 17 octombrie 2006 a compartimentului Soluționare contestații

administrativ fiscale din cadrul Direcției Economice a Primăriei Municipiului

Oradea i-a fost returnată contestația formulată pe cale administrativă, prin

care a solicitat anularea actelor administrative mai sus menționate, apreciind

că ar fi vorba de o contestație la executare pe care nu ar fi competentă să o

soluționeze.

S-a arătat că actul administrativ fiscal emis sub

forma titlului executoriu este nelegal, stabilirea obligațiilor fiscale din cuprinsul

acestuia fiind efectuată cu nerespectarea dispozițiilor legale în materia

impozitelor și taxelor locale din C. fiscal, C. proc. fisc. și Constituția

României.

Obligațiile din actul contestat au fost stabilite în

baza art. 3 pct. a din Hotărârea nr. 871/2005 a C.L. al Municipiului Oradea

privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2006. Conform

acestui articol impozitul pentru clădirile aparținând contribuabililor persoane

juridice, clădiri care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani, este de 10% din

valoarea contabilă a acestor clădiri, la acest impozit adăugându-se o majorare

de 300%, astfel încât cota efectivă a impozitului pentru o clădire nereevaluată

în ultimii 3 ani, aparținând unui contribuabil persoană juridică, devine 40% din

valoarea contabilă a respectivei clădiri.

C.L. al Municipiului Oradea avea, conform art. 287 și art. 288 din C. fisc.,

atât obligația de a adopta hotărârea privind stabilirea impozitelor și taxelor locale

pentru anul 2006, cât și posibilitatea majorării impozitelor și taxelor locale

prin derogare de la cotele de impozitare stabilite de C. fisc., numai până la

data de 11 octombrie 2005, când expira termenul de 45 de zile lucrătoare

prevăzut de textele de lege anterior menționate.

Cu toate acestea, Consiliul Local al Municipiului Oradea, încălcând

vădit legea, a adoptat hotărârea privind stabilirea impozitelor și taxelor

locale pentru anul 2006 de abia la data de 22 decembrie 2005 cu nerespectarea

termenului expres prevăzut de C. fisc.

Reclamanta a mai precizat că datorită faptului că

termenul legal pentru adoptarea hotărârii C.L. al Municipiului Oradea pentru

aprobarea taxelor și impozitelor aplicabile pentru perioada fiscală viitoare

(2006) nu a fost respectat, a plătit impozitul pe clădiri conform procentului

aplicat în anul fiscal anterior (12%), acesta fiind oricum mai mare decât

procentul maxim stabilit prin art. 253 alin. (6) din C. fisc. (10%).

Ulterior,

reclamanta și-a precizat acțiunea arătând că este o acțiune în contencios

administrativ formulată în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

împotriva refuzului nejustificat al pârâtei Primăriei Municipiului Oradea de a

soluționa cererea prin care a solicitat anularea titlului executoriu din 08

septembrie 2006.

Reclamanta

consideră nejustificat refuzul pârâtei de a soluționa cererea prin care a

solicitat anularea titlului executoriu întrucât, potrivit art. 175 alin. (1) C.

proc. fisc., se poate formula contestație împotriva oricărui act administrativ

fiscal.

S-a

menționat că potrivit art. 41 C. proc. fisc., prin act administrativ fiscal se

înțelege orice act emis de către organul fiscal în aplicarea legislației

privind stabilirea sau modificarea drepturilor și obligațiilor fiscale, astfel

că acțiunea este întemeiată.

În ceea

ce privește competența de soluționare a prezentei acțiuni, reclamanta apreciază

că aceasta revine Curții de Apel Oradea în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta

a solicitat instanței să dispună întoarcerea executării, întrucât, în baza

somației emise în temeiul titlului executoriu contestat, a fost deja executată

pentru întreaga sumă iar în temeiul prevederilor art. 171 alin. (4) C. proc.

fisc., solicită instanței să dispună restituirea sumelor executate prin

poprire.

Pe

cale de excepție, reclamanta a invocat nelegalitatea Hotărârea C.L. nr. 871/2005

privind stabilirea taxelor și impozitelor locale pentru anul 2006, în baza

căruia a fost emis titlul executoriu a cărui anulare a solicitat-o.

Astfel,

a învederat instanței că Hotărârea C.L. nr. 871/2005 a C.L. al Municipiului

Oradea a fost emisă în contradictoriu cu dispozițiile legale prevăzute de art. 288

alin. (1) C. proc. fisc., respectiv cu depășirea termenului de 45 zile

lucrătoare de la data publicării în M. Of. al României partea I a H.G. nr. 797

din 14 iulie 2005 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile,

impozitele și taxele locale și alte taxe asimilate acestora, precum și amenzile

care se indexează anual pe baza ratei inflației.

Pârâta,

Primăria Municipiului Oradea, a formulat răspuns la precizările depuse de

reclamanta SC O.M.V.R.M. SRL București, solicitând respingerea acțiunii

precizate ca nefondată.

Prin

sentința civilă nr. 66/ CA din 6 aprilie 2007, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția de necompetență

și a declinat competența de soluționare a capătului de cerere privind

întoarcerea executării în favoarea Judecătoriei Oradea, respingând ca nefondată

acțiunea precizată a reclamantei SC O.M.V.R.M. SRL.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că excepția

de nelegalitate a Hotărârea C.L. nr. 871/2005 privind stabilirea impozitelor și

taxelor locale pentru anul 2006 invocată de reclamantă prin precizarea de

acțiune a fost respinsă de instanță la termenul din 30 martie 2007 ca inadmisibilă, pe considerentul că soluționarea fondului litigiului nu depinde de

actul administrativ atacat, nefiind astfel întrunite cerințele art. 4 din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu atât mai mult cu cât actul

respectiv emană de la o altă instituție respectiv de la C.L. Oradea, iar

invocarea excepției de nelegalitate a Hotărârea C.L. excede obiectului acestei

acțiuni, care este îndreptată împotriva refuzului Primăriei Oradea de a

soluționa cererea introdusă de reclamantă pe calea administrativ

jurisdicțională.

În

ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Oradea,

privind soluționarea capătului de cerere referitor la întoarcerea executării

silite, invocată la termenul din 30 martie 2007, din oficiu, instanța a reținut că potrivit art. 137 C. proc. fisc. rezultă că titlul executoriu este un

titlu de creanță, a cărui creanță a devenit scadentă prin expirarea termenului

de plată prevăzut de lege sau de organul competent.

De

asemenea, instanța de fond a mai apreciat că potrivit art. 175 alin. l C. proc.

fisc. titlul de creanță este, la rândul său, un act administrativ fiscal.

Având

în vedere că titlul executoriu din 08 septembrie 2006 și somația din 07

septembrie 2006 sunt acte juridice de executare, instanța de fond a constatat

că potrivit art. 169 alin. (4) C. proc. fisc., competenta aparține judecătoriei

ca instanță de executare.

S-a

mai arătat că, în situația în care titlul executoriu a fost pus în executare,

aceeași instanță de executare este competentă să se pronunțe asupra întoarcerii

executării silite.

Referitor

la capătul de cerere privind refuzul Primăriei Municipiului Oradea de a

soluționa cererea formulată de reclamanta SC O.M.V.R.M. SRL, înregistrată la Primăria Oradea din 25 septembrie 2006 instanța a apreciat că prin această cerere s-a solicitat,

în temeiul dispozițiilor art. 175 - 178 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.,

anularea pe cale administrativ - jurisdicțională a somației și titlului

executoriu din 08 septembrie 2006.

Astfel,

contestația reclamantei nefiind îndreptată împotriva actelor de impunere, nu

întrunește elementele necesare unei contestații la titlu de creanță, conform

prevederilor art. 175-177 C. proc. fisc., care se soluționează mai întâi pe

cale administrativă de atac, ca o procedură prealabilă, prin emiterea

dispoziției primarului, și care abia apoi se supune controlului judecătoresc la

instanță.

Împotriva

acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta SC O.M.V.R.M. SRL, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul

este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. precum și pe cele

ale art. 304

1

C. proc. civ.

În

motivele de recurs se arată că sentința a fost pronunțată cu aplicare greșită a

legii, întrucât în cauză sunt

îndeplinite prevederile legale

referitoare la procedura contestării

actelor administrative fiscale astfel cum este ea

reglementată de prevederile art. 175 C. proc. fisc.

În ceea ce privește respingerea excepției de nelegalitate a prevederilor

Hotărârii C.L. nr. 871/2005

se arată că

aceasta este

actul în

baza căreia pârâta a procedat la calculul taxelor

menționate în actele administrative a căror

anulare s-a solicitat.

Cu toate acestea, încălcând vădit legea, C.L. al Municipiului Oradea a

adoptat

hotărârea privind stabilirea impozitelor si taxelor

locale pentru anul 2006 de abia la data de 22 decembrie 2005, cu nerespectarea termenului de 45 de zile lucrătoare prevăzut de art. 288 C. proc. fisc.

De asemenea, se

susține că datorită faptului că termenele legale pentru adoptarea hotărârii C.L.

al

Municipiului Oradea pentru aprobarea

taxelor și impozitelor aplicabile pentru perioada fiscală viitoare (2006) nu au

fost respectate, reclamanta a plătit impozitul pe clădiri conform procentului

aplicat în anul fiscal anterior (12%), acesta

fiind oricum mai mare decât procentul maxim stabilit

prin art. 253 alin.

(6) din C. fisc. (10%).

Se

mai precizează că, Hotărârea nr. 871/2005 a C.L. al Municipiului Oradea privind

stabilirea impozitelor și taxelor locale

pentru anul 2006, (modificată prin Hotărârea C.

L. al Municipiului Oradea nr. 239/2006) a fost emisă cu nerespectarea

principiului cuprins în

art. 139 alin. (2) din Constituția României potrivit

căruia "Impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau

județene, în limitele și în condițiile legii."

În

fine, se mai arată că emiterea hotărârii și majorarea nivelului taxelor locale

a avut loc în baza art. 287 din C. fisc., astfel încât s-a putut ajunge la

stabilirea unor majorări aberante ale impozitelor de genul celei prin care cota

de impozit maximă prevăzută în C. fisc. să fie majorată cu 300%.

Examinând

cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și

cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat în ceea ce

privește declinarea competenței de soluționare a capătului de cerere privind

întoarcerea executării, iar în ceea ce privește soluționarea în fond, a

acțiunii precizate recursul este fondat, pentru cele ce se vor arăta în

continuare.

I. Asupra

capătului de cerere privind întoarcerea executării.

Conform

art. 158 alin. (1) C. proc. civ.: „când în fața instanței de judecată se pune

în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța

competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională

competent”, iar conform alin. (3) al aceluiași articol “dacă instanța se

declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de

5 zile de la pronunțare”.

Instanța

de fond a pronunțat hotărârea atacată la data de 6 aprilie 2007, iar recursul a fost declarat la 7 mai 2007, conform plicului aflat la fila 22 a dosarului Înaltei Curți, deci cu mult peste termenul legal de 5 zile de la pronunțare, prevăzut

de textul de lege sus citat.

În

acest sens sunt și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. potrivit

cărora „

neexercitarea

oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul

legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea

dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei”.

În cauză, recurenta nu a

pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii

de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

Așa fiind, Înalta Curte va

constata că recursul este tardiv formulat și în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. îl va respinge ca atare.

II. Asupra

modului de soluționare, în fond, a acțiunii precizate.

Potrivit

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „Legalitatea unui act administrativ

unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate

fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau

la cererea părții interesate”.

Astfel,

verificarea legalității actului administrativ contestat pe calea excepției de

nelegalitate presupune cenzurarea acestuia prin raportare la dispozițiile

legii.

Condiția

prealabilă obligatorie pentru admisibilitatea excepției de nelegalitate este ca

actul ce formează obiectul cauzei pe fond să fie emis în aplicarea actului

administrativ a cărui nelegalitate este invocată pe cale de excepție.

În

cauză, recurenta - reclamantă a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârea C.L.

nr. 871/2005 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2006.

Or, în

baza acestei hotărâri a fost emis titlul executoriu a cărui anulare se

solicită.

Înalta

Curte apreciază că soluționarea pe fond a pricinii depinde și de verificarea

legalității Hotărârea C.L. nr. 871/2005, iar instanța de fond în mod greșit a

constatat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004,

pe motiv că actul respectiv emană de la o altă instituție.

Astfel

fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre

nelegală și netemeinică, soluționând cauza pe excepție și nu pe fond.

În

consecință, pentru considerentele arătate și având în vedere dispozițiile art. 4

alin. (1) raportat la dispozițiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

precum și cele ale art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pe

acest aspect, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare

Curții de Apel Oradea.

În

rejudecare, instanța urmează a soluționa, pe fond, excepția de nelegalitate

invocată în cauză.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de SC O.M.V.R.M. SRL împotriva sentinței civile nr. 66/ CA

din 6 aprilie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, ca tardiv formulat în ceea ce privește declinarea

competenței de soluționare a capătului de cerere privind întoarcerea

executării.

Admite

recursul privind soluționarea, în fond, a acțiunii precizate.

Casează

sentința atacată pe acest aspect și trimite cauza spre rejudecare Curții de

Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2007.