ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1088/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 100/CA/2008-PI

Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC O.M.V. România M. SRL

în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Oradea, a dispus anularea

titlului executoriu nr. 32777 din 8 septembrie 2006 emis de pârâtă și a

declinat competența de soluționare a acțiunii având ca obiect anularea somației

în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivarea sentinței se reține că

reclamanta a solicitat să se dispună anularea actului administrativ-fiscal emis

sub forma titlului executoriu nr. 32777 din 8 septembrie 2006 al Serviciului de

Executare Silită din cadrul Primăriei Municipiului Oradea și anularea actului

administrativ fiscal emis sub forma somației, sub nr. 32777 din 7 septembrie 2006

de către același serviciu, acte prin care s-au stabilit în sarcina sa

următoarele obligați de plată: taxă firmă împreună cu obligațiile fiscale

accesorii în cuantum total de 351,78 lei; impozit pe clădiri împreună cu

obligațiile fiscale accesorii în cuantum total de 653.548,35 lei; cheltuieli de

executare în cuantum total de 2 lei.

Se menționează că obligațiile din actul

contestat au fost stabilite în baza art. 3 pct. a) din Hotărârea nr. 871/2005 a

Consiliului Local al Municipiului Oradea privind stabilirea impozitelor și

taxelor locale pentru anul 2006, hotărâre emisă în baza prerogativelor

conferite consiliilor locale prin Codul de procedură fiscală.

Se mai reține că reclamanta a contestat

pe cale administrativă, în baza art. 175-188 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul

de procedură fiscală, legalitatea actelor menționate, dar contestația i-a fost

restituită de către Primăria Municipiului Oradea prin adresa nr. 138990 din 17

octombrie 2006, cu motivarea că cererea respectivă fiind o contestație la

executare, nu intră în competența sa de soluționare.

Analizând actele dosarului, instanța de

fond a mai reținut că pârâta nu a prezentat nici un titlu de creanță care să fi

stat la baza titlului executoriu iar, în această situație, nu se poate analiza

nelegalitatea hotărârii consiliului local, din moment ce nu există nici o

mențiune în titlu în sensul că la baza calculului respectivelor taxe ar fi stat

o astfel de hotărâre.

În consecință, instanța de fond a

apreciat că titlul executoriu nr. 3277 din 7 septembrie 2006 se impune a fi

anulat, deoarece nu are la bază un act administrativ fiscal de calculare și

stabilire a debitelor, fiind astfel încălcate prevederile art. 141 din O.G. nr.

92/2003 privind codul de procedură fiscală, iar capătul de cerere privind

anularea somației cu același număr, act de executare, în sensul art. 145 din

același act normativ, va fi trimis spre competentă soluționare judecătoriei,

conform art. 373 alin. (2) și art. 400 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe a formulat

recurs pârâta Primăria Municipiului Oradea, invocând nelegalitatea și

netemeinicia sentinței, în baza art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

recurenta arată că în baza dispozițiilor O.G. nr. 92/2003 privind codul de

procedură fiscală (actualizat până la data de 23 ianuarie 2006, data stabilirii

obligațiilor societății), declarațiile fiscale depuse de către reclamantă au

fost asimilate de către organele fiscale unei decizii de impunere. Conform art.

84 alin. (4) „Declarația fiscală întocmită potrivit art. 80 alin. (2) este

asimilată cu o decizie de impunere sub rezerva verificării ulterioare și

produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii

acesteia”.

Raportat la dispozițiile legale

menționate și având în vedere actele justificative existente la dosarul fiscal

și depuse la dosarul cauzei, susține recurenta, stabilirea debitelor

reprezentând impozit pe clădiri în sarcina SC O.M.V. România M. SRL s-a făcut

în baza declarațiilor fiscale depuse de reclamantă prin reprezentantul său

legal și înregistrate la Primăria Municipiului Oradea sub nr. 55926 din 24

ianuarie 2006 pentru imobilul situat în b-dul D. și declarația rectificativă

din 10 martie 2006 transmisă prin fax de către reclamantă pentru imobilul

situat în str. O. Totodată, având în vedere că din declarațiile fiscale

transmise de către reclamantă rezultă că aceasta nu și-a făcut în ultimii trei

ani anterior anului fiscal 2006 o reevaluare a clădirilor dobândite înainte de

1 ianuarie 2003, astfel cum prevăd dispozițiile art. 253 alin. (6), în

calcularea impozitului pe clădiri s-a avut în vedere, arată recurenta,

aplicarea cotei de impozitare stabilite prin HCL nr. 871/ 2005 privind nivelul

impozitelor și taxelor locale, act normativ adus la cunoștință publică prin

publicare în presa locală.

Recurenta precizează că anterior emiterii

titlului executoriu nr. 32777 din 8 septembrie 2006, s-au comunicat reclamantei

înștiințarea de plată din 1 martie 2006, precum și înștiințarea de plată din 4

septembrie 2006, astfel că față de toate actele menționate în mod greșit

instanța de fond a considerat că titlul executoriu contestat ar fi lovit de

nulitate, deoarece nu are la bază un act de stabilire a debitelor fiscale.

În consecință, recurenta solicită

modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii

reclamantei.

Analizând actele și lucrările dosarului

de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că

recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

În mod greșit instanța de fond a

considerat că titlul executoriu nr. 32777 din 8 septembrie 2006 este un act

administrativ-fiscal nelegal, deoarece nu ar fi avut la bază un act de

stabilire a obligațiilor fiscale ale societății. Astfel cum a arătat recurenta,

emiterea acestui titlu privind impozitul pe clădiri a fost precedat de o serie

de acte și comunicări efectuate de ambele părți, având la bază, în principal,

declarațiile fiscale depuse de reclamantă. Potrivit art. 83 alin. (1) din O.G. 92/2003

privind codul de procedură fiscală (actualizat până la data de 23 ianuarie 2006,

data stabilirii obligațiilor fiscale ale reclamantei) „impozitele, taxele,

contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc

astfel: a) prin declarație fiscală, în condițiile art. 80 alin. (2) și art. 84

alin. (4); b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri”.

În consecință, actele contestate de

reclamantă țin de faza executării silite a unor obligații fiscale, astfel că în

mod greșit, cu neobservarea regulilor de competență materială, instanța de fond

a dispus anularea titlului executoriu nr. 32777 din 8 septembrie 2006, în loc

de a dispune declinarea competenței de soluționare a cauzei, contestația la

executare, în favoarea judecătoriei.

Pentru considerentele menționate, în baza

art. 312 alin. (5) cu referire la art. 373 alin. (2) și art. 400 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea hotărârii atacate, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Primăria

Municipiului Oradea împotriva sentinței civile nr. 100/CA/2008-PI din 2 iunie

2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre competentă soluționare Judecătoriei Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26

februarie 2009.