ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1088/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 100/CA/2008-PI Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC O.M.V. România M. SRL în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Oradea, a dispus anularea titlului executoriu nr. 32777 din 8 septembrie 2006 emis de pârâtă și a declinat competența de soluționare a acțiunii având ca obiect anularea somației în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivarea sentinței se reține că reclamanta a solicitat să se dispună anularea actului administrativ-fiscal emis sub forma titlului executoriu nr. 32777 din 8 septembrie 2006 al Serviciului de Executare Silită din cadrul Primăriei Municipiului Oradea și anularea actului administrativ fiscal emis sub forma somației, sub nr. 32777 din 7 septembrie 2006 de către același serviciu, acte prin care s-au stabilit în sarcina sa următoarele obligați de plată: taxă firmă împreună cu obligațiile fiscale accesorii în cuantum total de 351,78 lei; impozit pe clădiri împreună cu obligațiile fiscale accesorii în cuantum total de 653.548,35 lei; cheltuieli de executare în cuantum total de 2 lei.

Se menționează că obligațiile din actul contestat au fost stabilite în baza art. 3 pct. a) din Hotărârea nr. 871/2005 a Consiliului Local al Municipiului Oradea privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2006, hotărâre emisă în baza prerogativelor conferite consiliilor locale prin Codul de procedură fiscală. Se mai reține că reclamanta a contestat pe cale administrativă, în baza art. 175-188 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, legalitatea actelor menționate, dar contestația i-a fost restituită de către Primăria Municipiului Oradea prin adresa nr. 138990 din 17 octombrie 2006, cu motivarea că cererea respectivă fiind o contestație la executare, nu intră în competența sa de soluționare.

Analizând actele dosarului, instanța de fond a mai reținut că pârâta nu a prezentat nici un titlu de creanță care să fi stat la baza titlului executoriu iar, în această situație, nu se poate analiza nelegalitatea hotărârii consiliului local, din moment ce nu există nici o mențiune în titlu în sensul că la baza calculului respectivelor taxe ar fi stat o astfel de hotărâre. În consecință, instanța de fond a apreciat că titlul executoriu nr. 3277 din 7 septembrie 2006 se impune a fi anulat, deoarece nu are la bază un act administrativ fiscal de calculare și stabilire a debitelor, fiind astfel încălcate prevederile art. 141 din O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, iar capătul de cerere privind anularea somației cu același număr, act de executare, în sensul art. 145 din același act normativ, va fi trimis spre competentă soluționare judecătoriei, conform art. 373 alin. (2) și art. 400 alin. (1) C. proc.

civ. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Primăria Municipiului Oradea, invocând nelegalitatea și netemeinicia sentinței, în baza art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta arată că în baza dispozițiilor O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală (actualizat până la data de 23 ianuarie 2006, data stabilirii obligațiilor societății), declarațiile fiscale depuse de către reclamantă au fost asimilate de către organele fiscale unei decizii de impunere. Conform art. 84 alin. (4) „Declarația fiscală întocmită potrivit art. 80 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere sub rezerva verificării ulterioare și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia”.

Raportat la dispozițiile legale menționate și având în vedere actele justificative existente la dosarul fiscal și depuse la dosarul cauzei, susține recurenta, stabilirea debitelor reprezentând impozit pe clădiri în sarcina SC O.M.V.

România M. SRL s-a făcut în baza declarațiilor fiscale depuse de reclamantă prin reprezentantul său legal și înregistrate la Primăria Municipiului Oradea sub nr. 55926 din 24 ianuarie 2006 pentru imobilul situat în b-dul D. și declarația rectificativă din 10 martie 2006 transmisă prin fax de către reclamantă pentru imobilul situat în str. O. Totodată, având în vedere că din declarațiile fiscale transmise de către reclamantă rezultă că aceasta nu și-a făcut în ultimii trei ani anterior anului fiscal 2006 o reevaluare a clădirilor dobândite înainte de 1 ianuarie 2003, astfel cum prevăd dispozițiile art. 253 alin. (6), în calcularea impozitului pe clădiri s-a avut în vedere, arată recurenta, aplicarea cotei de impozitare stabilite prin HCL nr. 871/ 2005 privind nivelul impozitelor și taxelor locale, act normativ adus la cunoștință publică prin publicare în presa locală.

Recurenta precizează că anterior emiterii titlului executoriu nr. 32777 din 8 septembrie 2006, s-au comunicat reclamantei înștiințarea de plată din 1 martie 2006, precum și înștiințarea de plată din 4 septembrie 2006, astfel că față de toate actele menționate în mod greșit instanța de fond a considerat că titlul executoriu contestat ar fi lovit de nulitate, deoarece nu are la bază un act de stabilire a debitelor fiscale. În consecință, recurenta solicită modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantei. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: În mod greșit instanța de fond a considerat că titlul executoriu nr. 32777 din 8 septembrie 2006 este un act administrativ-fiscal nelegal, deoarece nu ar fi avut la bază un act de stabilire a obligațiilor fiscale ale societății.

Astfel cum a arătat recurenta, emiterea acestui titlu privind impozitul pe clădiri a fost precedat de o serie de acte și comunicări efectuate de ambele părți, având la bază, în principal, declarațiile fiscale depuse de reclamantă. Potrivit art. 83 alin. (1) din O.G. 92/2003 privind codul de procedură fiscală (actualizat până la data de 23 ianuarie 2006, data stabilirii obligațiilor fiscale ale reclamantei) „impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel: a) prin declarație fiscală, în condițiile art. 80 alin. (2) și art. 84 alin. (4); b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri”.

În consecință, actele contestate de reclamantă țin de faza executării silite a unor obligații fiscale, astfel că în mod greșit, cu neobservarea regulilor de competență materială, instanța de fond a dispus anularea titlului executoriu nr. 32777 din 8 septembrie 2006, în loc de a dispune declinarea competenței de soluționare a cauzei, contestația la executare, în favoarea judecătoriei. Pentru considerentele menționate, în baza art. 312 alin. (5) cu referire la art. 373 alin. (2) și art. 400 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Primăria Municipiului Oradea împotriva sentinței civile nr. 100/CA/2008-PI din 2 iunie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Oradea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2009.