ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3652/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația la poprire înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, SC C. SRL a solicitat în contradictoriu cu AVAS București și SC B.T. SA Oradea, anularea ca nelegală a tuturor formelor de executare silită prin poprire pentru suma de 198,70 RON și obligarea intimatei la restituirea acestei sume încasată nelegal la 10 ianuarie 2011. Cu cheltuieli de judecată. Prin Sentința nr. 5 din 15 noiembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de contestatoarea SC C. SRL Oradea. A respins cererea de chemare în garanție formulată de intimata AVAS București împotriva chematei în garanție CAS Bihor.

Fără cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța astfel, instanța a constatat că, contestatoarei i-a fost reținută suma de 198,70 RON prin ordinul de plată nr. 1 din 10 ianuarie 2011 întocmit de terțul poprit SC B.T. SA, în temeiul Ordinului nr. 94 din 13 iulie 2010 al vicepreședintelui AVAS, în a cărui anexă la nr. 408 este menționată și debitoarea

SC C. SRL.

Contestatoarea a afirmat că a aflat de înființarea popririi la data de 17 ianuarie 2011, considerând nelegală executarea silită prin poprire invocând faptul că nu a fost înștiințată cu privire la demersurile efectuate și nici cu privire la titlul executoriu în temeiul căruia s-a pornit executarea. Instanța a reținut că, prin Protocolul de transfer de creanță nr. 37 din 3 martie 2004 încheiat între CJAS Bihor și AVAS, această din urmă instituție a preluat o serie de creanțe bugetare în temeiul O.U.G. nr. 95/2003 aprobată prin Legea nr. 557/2003, în scopul încasării și virării lor la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate. În speță, titlul constatator al creanței îl reprezintă înștiințarea de plată nr. 1500 din 28 octombrie 2004 emisă de CJAS Bihor.

După preluarea creanței, intimata AVAS a transmis CAS Bihor, prin Adresa nr. 5356 din 8 martie 2004, solicitarea de a afișa la sediul acesteia, somația colectivă pentru plată nr. 4944 din 4 martie 2004, în vederea declanșării procedurii de executare silită. Această somație a fost afișată la sediul CAS Bihor, iar la data 27 martie 2004 în ziarul Crișana din Oradea s-a publicat invitația adresată agenților economici pentru a semna nota de constatare bilaterală în cazul celor ce au depus solicitări de a opera modificări în evidența CAS.

La data de 25 martie 2004, prin Adresa nr. 1326, CAS Bihor a comunicat intimatei AVAS că somația colectivă de plată a fost afișată în data de 15 martie 2004. Instanța, contrar celor afirmate de contestatoare, care a invocat drept motiv de nulitate a executării prin poprire încălcarea art. 58 din Legea nr. 51/1998 privind valorificarea activelor bancare, a constatat că sub aspectul dedus judecății, acest text de lege nu este incident, fiind aplicabile normele legale anterior expuse - art. 3 și 6 din O.U.G. nr. 95/2003 - care derogă de la procedura reglementată de textul invocat. Ca atare, nu s-a putut reține în sarcina intimatei faptul că poprirea conturilor contestatoarei debitoare și vărsarea sumei de către terțul poprit s-ar fi efectuat cu încălcarea prevederilor legale, atâta vreme cât din probele administrate s-a reținut contrariul.

Pe de altă parte, afirmațiile contestatoarei cu privire la titlul de creanță, nu pot face obiectul analizei în cauza de față având în vedere că titlul este emis în materie fiscală, iar soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale se face potrivit titlului IX C. proc. fisc. într-o procedură specială, cu respectarea căilor de atac și termenelor imperative prescrise de legiuitor. Prin raportare la considerentele expuse, în temeiul textelor legale menționate anterior, instanța a respins ca nefondată contestația și, pe cale de consecință, văzând prevederile art. 60 C. proc. civ., a respins și cererea de chemare în garanție formulată de către intimată. Totodată, s-a luat act că intimata și chemata în garanție nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, SC C. SRL a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, anularea ca nelegală a tuturor formelor de executare silită prin poprirea instituită la cererea AVAS pentru suma de 198,70 RON. În motivarea recursului, recurenta susține că executarea silită prin poprire pornită de AVAS este nelegală, întrucât încalcă dispozițiile art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) și pe cele ale art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998. Totodată, recurenta susține că executarea prin poprire este nelegală și pentru că nu datorează intimatei suma poprită, sens în care se invocă și dispozițiile art. 3 și 6 din O.U.G.

nr. 95/2003. Se mai susține că, sentința recurată este întemeiată pe art. 6 alin. (2 1 ) din O.U.G. nr. 95/2003, potrivit căruia prin derogare de la prevederile art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998, republicată, executarea silită asupra tuturor bunurilor debitorilor va începe prin somație colectivă pentru plata în termen de 10 zile lucrătoare de la data afișării somației la casele de asigurări sociale de sănătate. Or, în prezenta cauză, chemata în garanție - CAS Bihor, nu a făcut dovada afișării efective a Somației colective pentru plată nr. 4944 din 4 martie 2004 a debitorilor transferați prin Protocolul nr. 37 din 3 martie 2004. Recurenta mai arată că, pornirea executării înseși, chiar și în cazul creanțelor bugetare, nu este independentă de existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, aspecte care se verifică prin intermediul contestației la executare, chiar și în condițiile în care s-a pornit o executare reglementată de acte normative speciale.

Înștiințarea de plată nr. 1500 din 28 ianuarie 2004 emisă de CJAS Bihor nu constituie nici titlu de creanță și nici titlu executoriu, înștiințarea de plată fiind un act premergător executării silite. Recurenta invocă faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 136 alin. (5) C. fisc. titlul executoriu trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la art. 42 alin. (1), actele de identificare și natura sumelor datorate și neachitate, însă aceste dispoziții nu au fost respectate de către CJAS Bihor, și ca atare, înștiințarea de plată, mai sus evocată, nu constituie titlu executoriu. De asemenea, se invocă art. 144 C. proc. fisc.

conform căruia în toate actele de executare silită trebuie să se indice titlul executoriu și să se arate natura și cuantumul debitului ce face obiectul executării, pentru ca persoana interesată să aibă posibilitatea reală de a pune în discuție legalitatea și temeinicia titlului de creanță, însă așa cum se poate observa din înscrisurile depuse la dosar niciunul dintre acestea nu i-a fost comunicat în mod legal, sediul său fiind cu totul altul decât cel indicat în cuprinsul acestora. Se mai susține că, analiza transferului creanței către AVAS a fost făcută de către instanța anterioară numai în raport de Protocolul de transfer nr. 37 din 3 martie 2004 fără a fi luate în considerare apărările ce invocau existența debitului transferat.

În aceeași ordine de idei, s-a considerat că soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale se face potrivit Titlului IX C. proc. fisc., printr-o procedură specială, cu respectarea căilor de atac și a termenelor imperative prescrise de legiuitor, însă, instanța a omis faptul că era învestită a soluționa o contestație la executare care permite examinarea fondului contestației și nu doar a chestiunilor formale care țin de emiterea formelor de executare. Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Înscrisurile aflate la dosarul cauzei relevă faptul că executarea silită prin poprire care formează obiectul prezentei contestații la executare, are la bază creanța preluată de AVAS București de la CJAS Bihor, în temeiul O.U.G.

nr. 95/2003, prin Protocolul de transfer de creanță nr. 37 din 3 martie 2004. Analizând critica recurentei vizând nelegalitatea executării silite pornită de AVAS București prin încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) și art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998 se constată că este nefondată, având în vedere că, așa cum corect a reținut și instanța anterioară, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 3 și 6 din O.U.G. nr. 95/2003, norme legale ce derogă de la procedura reglementată de art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998.

Astfel, se constată că instanța de fond corect a reținut, în sentința atacată, că titlul constatator al creanței îl reprezintă Înștiințarea de plată nr. 1500 din 28 ianuarie 2004 emisă de CJAS Bihor și că, SC C. SRL a fost notificată cu înștiințarea de plată a creanței de 198,70 RON prin Adresa nr. 5356 din 8 martie 2004 transmisă de AVAS către CJAS Bihor, la care a fost atașată somația colectivă pentru plată nr. 4944 din 4 martie 2004, ce a fost afișată la data de 15 martie 2004 la sediul CAS Bihor potrivit Adresei nr. 1326 din 25 martie 2004. Cât privește argumentele recurentei referitoare la titlul de creanță se constată că nu pot fi analizate, întrucât cum corect a reținut și instanța de fond, titlul ce face obiectul prezentului litigiu este emis în materie fiscală, iar soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale se face potrivit Titlului IX C. proc.

fisc., într-o procedură specială. Față de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat de recurenta SC C. SRL Oradea împotriva Sentinței nr. 5 din 15 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC C. SRL Oradea împotriva Sentinței nr. 5 din 15 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2012. Procesat de GGC - LM