ÎCCJ, decizie (scj.ro #83177)

Creanta

preluata de AVAS. Inștiințare de plată emisă de CNAS.

Verificarea cerințelor creanței. Contestație la executare.

Cuprins pe materii

: Drept comercial. Diverse.

Index alfabetic :

creanță bugetară

-

creanță certă, lichidă, exigibilă

-

contestație la executare

-

tardivitate

OUG

nr.95/2003, art.3, art.6

OUG nr.51/1998

Cod

fiscal, art.136, art. 42 alin.1-2

C.

proc. civ., art.372

Pornirea executării însăși, chiar și în cazul

creanțelor bugetare, nu este independentă de existența unei

creanțe certe, lichide și exigibile, aspecte care se verifică

prin intermediul contestației la executare chiar și în

condițiile în care s-a pornit o executare reglementată de  acte

normative speciale

.

I.C.C.J.,

Secția comercială, Decizia nr. 2675 din 30 octombrie 2009

I.T.R.S.V. a formulat contestație la executare împotriva executării

silite începută de A.V.A.S., prin care s-a dispus poprirea conturilor

bancare.

Contestatoarea a susținut că înștiințarea de plată

nr.9982 din 5 februarie 2004 emisă de Casa Județeană de

Asigurări de Sănătate nu constituie titlu de creanță

și nici titlu executoriu întrucât suma pentru care s-a pornit executarea

silită nu constituie debit. În urma punctajului realizat cu Casa

Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș,

după comunicarea adresei nr.2234 din 5 martie 2008 emisă de AVAS,

contestatoarea a susținut că s-a constatat faptul că la un fond

de salarii de 9.131,3 lei din luna august 2001, contribuția de 7% care

trebuia virată de ITR SC Timișoara era de 639,19 lei și nu de

6.391,99 lei, cum  în mod eronat a stabilit Casa Județeană de

Asigurări de Sănătate Timișoara.

Contestatoarea a invocat art.3 și 6 din O.U.G. nr.95/2003 în temeiul

cărora a susținut că nu a existat un titlu de creanță

care să fie întocmit de organele de specialitate sau de persoanele

împuternicite potrivit legii, că s-a început executarea silită numai

în baza înștiințării de plată nr.9982/2004 care i-a fost

comunicată pentru prima dată de către AVAS la data de 5

februarie 2008 prin adresa nr.9982. (...)

Curtea

de Apel București, prin sentința nr.185 din 16 decembrie

2008, a

reținut că regimul juridic al creanțelor preluate la

datoria publică internă este stabilit de O.U.G. nr.51/1998 și

că I.T.R.S.V. Timișoara este debitor preluat de AVAS. Instanța

de fond a mai reținut că a fost preluată creanța care are

ca structură contribuție angajator (5501,10 lei), dobândă angajator

(5.249,42 lei), penalizări angajator (941,73 lei) și penalizări

stopaj sursă (87,89 lei).

Curtea a apreciat că titlul executor s-a emis în conformitate cu O.U.G.

nr.51/1998 și O.U.G.nr.95/2003 și, ca urmare, a înlăturat

susținerile din  precizările contestatoarei referitoare la

înscrierea în mod eronat a diferențelor de plată, respectiv a sumei

de 6391,99 lei în loc de  639,19 lei, cu motivarea că procedura de

rectificare a protocolului de predare a debitelor către AVAS este la

îndemâna Casei de Asigurări de Sănătate Timiș căreia

trebuie să i se adreseze contestatoarea.

Împotriva sentinței nr.185 din 16 decembrie

2008 a

declarat recurs contestatoarea I.T.R.S.V. Timișoara. Aceasta a

invocat art.304

1

, art.304 alin.7 si

9 C

. proc. civ., a susținut că prima instanță a

reținut greșit faptul că AVAS a pornit executarea silită în

baza unui titlu executoriu valabil.

A invocat dispozițiile OUG nr.95/2003 pentru a susține că

garantarea valabilității și realității creanțelor

transferate este în sarcina Casei de Asigurări de Sănătate Timiș

- Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș,

cât și dispozițiile  art.372 C. proc. civ. potrivit cărora

executarea silită se efectuează în temeiul unei hotărâri

judecătorești ori a altui înscris care, potrivit legii, constituie

titlu executoriu.

Recurentul a considerat că înștiințarea de plată este act

premergător executării silite, că prevederile Codului fiscal

definesc titlurile de creanță ca fiind actele prin care se

stabilește și se individualizează creanța și că

în conformitate cu art.136 alin.5 din Codul fiscal, titlul executoriu trebuie

să cuprindă pe lângă elementele prevăzute la art.42 alin.1,

actele de identificare și natura sumelor datorate și neachitate.

Potrivit recurentului, dispozițiile la care a făcut referire nu au

fost respectate de Casa Județeană de Asigurări de

Sănătate Timiș prin înștiințarea de plată nr.9982

din 5 februarie 2004, și ca atare aceasta nu constituie  titlu

executor.

S-a invocat în fond împlinirea termenului de prescripție pentru pornirea

executării silite pentru motivul că scadența sumei reclamate ca

fiind debit provine din anul 2001 și că în

desfășurător a fost trecută eronat suma de 6.391,99 lei,

eroarea fiind rezultatul înscrierii greșite a sumei datorate

rezultată în urma denominării.

Intimata AVAS București a arătat că a fost preluată

creanța pentru care a pornit executarea silită în baza Protocolului

de transfer încheiat cu CNAS și CAS Timișoara pentru suma de

11.780,14 lei, că formele de executare s-au întocmit conform OUG

nr.95/2003 și OUG nr.51/1998 privind valorificarea unor active și

că a respectat prevederile art.3 și 6 alin.2 din OUG nr.95/2003.

A invocat și tardivitatea contestației la

executare raportându-se la data afișării somației colective de

plată nr.4960 din 4 martie 2004. De la această dată, conform

art.401 C. proc. civ., termenul de 15 zile pentru promovarea

contestației la  executare era împlinit.

Recursul este fondat.

Prima

chestiune de drept care trebuie reținută vizează aplicarea OUG

nr.95/2003 raportată la OUG nr.51/1998. Această dezlegare trebuie

dată ca răspuns la critica potrivit căreia în cauză se

aplică dispozițiile art.372 C. proc. civ. din materia executării

silite întemeiată pe dispozițiile dreptului comun. Întrucât a fost

preluată o creanță bugetară de către AVAS, conform

art.6 din OUG nr.95/2003, iar executarea se realizează în condițiile

acestei ordonanțe, precum și a  O.U.G. nr.51/1998, în temeiul

titlurilor de creanță și al creanțelor bugetare

transferate, susținerea potrivit căreia este aplicabil dreptul comun

a fost respinsă.

Cea de-a doua analiză privește excepția tardivității

contestației la executare invocată de intimata AVAS. Au fost citate

în acest sens prevederile Cap.IX din OUG nr.51/1998 care trimit la

dispozițiile codului de procedură civilă ca norme care

completează OUG nr.51/1998 în ce privește soluționarea

litigiilor în legătură cu creanțele care se preiau la datoria

publică. Excepția nu a fost reținută, întrucât nu s-a

făcut dovada datei când debitorul a luat cunoștință de

înființarea popririi. Trebuie reținut că în cauză au fost

contestate formele de executare emise de AVAS, așa încât termenul de 15

zile nu poate fi raportat la alte acte de executare.

Dispozițiile Codului de Procedură Fiscală invocate de

recurentul contestator nu sunt incidente în cauză întrucât actele de

executare nu au fost emise de un organ fiscal, așa încât trimiterea la

art.136 alin.5 și art. 42 alin.2 nu are nicio relevanță asupra

normelor legale aplicabile executării, așa cum s-a arătat mai

sus.

Pe

fondul contestației la executare s-a reținut că AVAS a preluat

creanța pentru care a emis Ordinul nr.580/12 aprilie 2005 în baza

înștiințării de plată nr.9982/2004 emisă de CNAS, conform

protocolului de transfer nr.16/2004 încheiat între CNAS și CAS. Suma de

11.780,14 lei preluată prin Protocol constituie „creanță

bugetară transferată”, evidențiată ca fiind datorată

și neachitată la data de 31 decembrie 2003.

Analiza

acestui transfer a fost făcută de prima instanță numai în

raport de  Protocolul de transmitere a sumelor reținute ca datorate

la data de 31 decembrie 2003, fără să se țină seama de

apărările contestatorului care a invocat inexistența debitului

transferat. Mai mult, instanța a reținut că îndreptarea erorii

asupra calculului și componentei sumelor transferate către AVAS, era

la îndemâna contestatorului care trebuia să se adreseze Casei de

Asigurări de Sănătate Timiș. Aceste aprecieri ale

instanței sunt greșite, întrucât instanța a omis faptul că

avea de analizat o contestație la executare care permite examinarea

fondului contestației și nu doar a chestiunilor formale care țin

de emiterea formelor de executare. Cu alte cuvinte, pornirea executării

însăși, chiar și în cazul creanțelor bugetare, nu este

independentă de existența unei creanțe certe, lichide și

exigibile, aspecte care se verifică prin intermediul contestației la

executare chiar și în condițiile în care s-a pornit o executare

reglementată de  acte normative specifice. Potrivit înscrisului nou

provenind de la CNAS Timiș, debitul predat către AVAS prin Protocolul

nr.16 din 25 ianuarie 2004 în sumă de 11.780 lei compus, potrivit

fișei de calcul, din contribuție angajator, dobânzi și penalități

a fost înregistrat  greșit.

În

raport de conținutul acestui înscris, creanța la momentul pornirii

executării nu îndeplinea condițiile mai sus enumerate, astfel că

potrivit art.312 C. proc. civ., recursul s-a admis, iar sentința a fost

modificată în sensul anulării formelor de executare, reprezentate de

ordinul nr.580/12 aprilie 2005 și înștiințarea de plată

nr.9982/5 februarie 2004 în baza cărora AVAS a pornit executarea

silită împotriva contestatorului I.T.R.S.V.

Timișoara.