ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2675/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I.T.R.S.V. a formulat contestație la executare

împotriva executării silite începută de

A.V.A.S. prin care s-a dispus poprirea conturilor bancare.

În motivarea contestației la executare,

contestatoarea a susținut că înștiințarea de plată nr. 9982 din 5 februarie 2004

emisă de

C.J.A.S. nu constituie

titlu de creanță și nici titlu executoriu întrucât suma pentru care s-a pornit

executarea silită nu constituie debit. În urma punctajului realizat cu C.J.A.S.

Timiș după comunicarea adresei nr. 2234 din 5 martie 2008 emisă de A.V.A.S.,

contestatoarea a susținut că s-a constatat faptul că la un fond de salarii de

9.131,3 lei din luna august 2001, contribuția de 7 % care trebuia virată de I.T.R.

SC T. era de 639,19 lei și nu de 6.391,99 lei cum în mod eronat a stabilit C.J.A.S.

Timișoara.

Contestatoarea a invocat în sprijinul

susținerilor sale art. 3 și 6 din O.U.G. nr. 95/2003 în temeiul cărora a

susținut că nu a existat un titlu de creanță care să fie întocmit de organele

de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii, că s-a început executarea

silită numai în baza înștiințării de plată nr. 9982 din 5 februarie 2004 care

i-a fost comunicată pentru prima dată de către A.V.A.S. la data de 5 februarie

2008 prin adresa nr. 9982. A mai invocat contestatoarea că în discuție este

contribuția de 7 % care trebuia virată în luna august 2001 la un fond de

salarii de 9131,3 lei sumă care reprezintă 639,19 lei și nu 6391,99 lei.

Contestația a fost soluționată de Curtea de

Apel București care, prin sentința nr. 185 din 16 decembrie 2008 a reținut că

regimul juridic al creanțelor preluate la datoria publică internă este stabilit

de O.U.G. nr. 51/1998 și că I.T.R.S.V. Timișoara este debitor preluat de A.V.A.S.

Instanța de fond a mai reținut că  a fost preluată creanța care are ca

structură contribuție angajator (5501,10 lei), dobândă angajator (5.249,42

lei), penalizări angajator (941,73 lei) și penalizări stopaj sursă (87,89 lei).

În contextul arătat, Curtea a apreciat că titlul

executor s-a emis în conformitate cu O.U.G. nr. 51/1998 și O.U.G. nr. 95/2003

și, ca urmare, a înlăturat susținerile din precizările contestatoarei

referitoare la înscrierea în mod eronat a diferențelor de plată, respectiv a

sumei de 6391,99 lei în loc de 639,19 lei, cu motivarea că procedura de rectificare

a protocolului de predare a debitelor către A.V.A.S. este la îndemâna C.A.S. Timiș

căreia trebuie să i se adresele contestatoarea.

Împotriva sentinței nr. 185 din 16 decembrie

2008 pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs, contestatoarea I.T.R.S.V.

Timișoara.

În sprijinul recursului s-au invocat prevederile

art. 304

1

și 304 alin. (7) și (9) C. proc. civ., în temeiul cărora I.T.R.S.V.

Timișoara a susținut că prima instanță a reținut greșit faptul că A.V.A.S. a

pornit executarea silită în baza unui titlu executoriu valabil.

A invocat recurentul în susținerea criticilor

aduse sentinței Curții de Apel, dispozițiile O.U.G. nr. 95/2003 pentru a

susține că garantarea valabilității și realității creanțelor transferate este

în sarcina C.A.S. Timiș – C.J.A.S. Timiș, cât și dispozițiile art. 372 C. proc.

civ., potrivit cărora executarea silită se efectuează în temeiul unei hotărâri judecătorești

ori a altui înscris care potrivit legii constituie titlu executoriu.

Recurentul a considerat că înștiințarea de

plată este act premergător executării silite că prevederile Codului fiscal

definesc titlurile de creanță ca fiind actele prin care se stabilește și se

individualizează creanța și că în conformitate cu art. 136 alin. (5) C. fisc.,

titlul executoriu trebuie să cuprindă pe lângă elementele prevăzute la art. 42 alin.

(1), actele de identificare și natura sumelor datorate și neachitate. Potrivit recurentului

dispozițiile la care a făcut referire nu au fost respectate de C.J.A.S. Timiș

prin înștiințarea de plată nr. 9982 din 5 februarie 2004 și ca atare aceasta nu

constituie titlu executor.

S-a invocat în fond împlinirea termenului de

prescripție pentru pornirea executării silite pentru motivul că scadența sumei

reclamate ca fiind debit provine din anul 2001 și că în desfășurător a fost

trecută eronat suma de 6.391,99 lei, eroarea fiind rezultatul înscrierii

greșite a sumei datorate rezultată în urma denominării.

În conformitate cu aceste susțineri și cu

înscrisurile noi depuse în recurs, contestatorul recurent a solicitat admiterea

recursului și în fond admiterea contestației la executare.

Intimata A.V.A.S. București a solicitat

respingerea recursului argumentând că a fost preluată creanța pentru care a

pornit executarea silită în baza Protocolului de transfer încheiat cu C.N.A.S.

și C.A.S. Timișoara pentru suma de 11.780,14 lei, că formele de executare s-au

întocmit conform O.U.G. nr. 95/2003 și O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea

unor active și că a respectat prevederile art. 3 și 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2003.

A invocat intimata și tardivitatea

contestației la executare raportându-se la data afișării somației colective de

plată nr. 4960 din 4 martie 2004. De la această dată, conform art. 401 C. proc.

civ., termenul de 15 zile pentru promovarea contestației la executare era

împlinit.

Recursul este fondat.

reținută vizează aplicarea O.U.G. nr. 95/2003 raportată la O.U.G. nr. 51/1998.

Această dezlegare trebuie dată ca răspuns la critica potrivit căreia în cauză

se aplică dispozițiile art. 372 C. proc. civ., din materia executării silite

întemeiată pe dispozițiile dreptului comun. Întrucât în speță a fost preluată o

creanță bugetară de către A.V.A.S. conform art. 6 din O.U.G. nr. 95/2003 iar

executarea se realizează în condițiile acestei ordonanțe precum și a O.U.G. nr.

51/1998, în temeiul titlurilor de creanță și al creanțelor bugetare

transferate, susținerea potrivit căreia este aplicabil dreptul comun va fi

respinsă.

recursului privește excepția tardivității contestației la executare invocată de

intimata A.V.A.S. Au fost citate în acest sens prevederile Cap. IX din O.U.G. nr.

51/1998 care trimit la dispozițiile codului de procedură civilă ca norme care

completează O.U.G. nr. 51/1998 în ce privește soluționarea litigiilor în

legătură cu creanțele care se preiau la datoria publică. Excepția nu va fi

reținută întrucât nu s-a făcut dovada datei când debitorul a luat cunoștință de

înființarea popririi. Trebuie reținut că în cauză au fost contestate formele de

executare emise de A.V.A.S. așa încât termenul de 15 zile nu poate fi raportat

la alte acte de executare.

invocate de recurentul contestator nu sunt incidente în cauză întrucât actele

de executare nu au fost emise de un organ fiscal așa încât trimiterea la art. 136

alin. (5) și art. 42 alin. (2) nu are nicio relevanță, asupra normelor legale

aplicabile executării, așa cum s-a arătat mai sus.

poate fi examinat în recurs în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., se

va reține că A.V.A.S. a preluat creanța pentru care a emis Ordinul nr. 580 din 12

aprilie 2005 în baza înștiințării de plată nr. 9982/2004 emisă de C.N.A.S.,

conform protocolului de transfer nr. 16/2004 încheiat între C.N.A.S. și C.A.S. Suma

de 11.780,14 lei preluată prin Protocol constituie „creanță bugetară

transferată”, evidențiată ca fiind datorată și neachitată la data de 31

decembrie 2003.

Analiza acestui transfer a fost făcută de

prima instanță numai în raport de Protocolul de transmitere a sumelor reținute

ca datorate, la data de 31 decembrie 2003, fără să se țină seama de apărările

contestatorului care a invocat inexistența debitului transferat. Mai mult instanța

a reținut că îndreptarea erorii asupra calculului și componentei sumelor

transferate către A.V.A.S., era la îndemâna contestatorului care trebuia să se

adreseze C.A.S. Timiș. Aceste aprecieri ale instanței sunt greșite întrucât instanța

a omis faptul că avea de analizat o contestație la executare care permite examinarea

fondului contestației și nu doar a chestiunilor formale care țin de emiterea

formelor de executare. Cu alte cuvinte pornirea executării însăși chiar și în

cazul creanțelor bugetare nu este independentă de existența unei creanțe certe,

lichide și exigibile, aspecte care se verifică prin intermediul contestației la

executare chiar și în condițiile în care s-a pornit o executare reglementată de

acte normative specifice. Dovadă că această chestiune trebuia elucidată este

înscrisul nou depus în dosarul de recurs din care rezultă că s-a reverificat

soldul predat către A.V.A.S. prin Protocol și s-au operat rectificările în baza

de date. Potrivit acestui înscris provenind de la C.N.A.S. Timiș, debitul predat

către A.V.A.S. prin Protocolul nr. 16 din 25 ianuarie 2004 în sumă de 11.780

lei compus, potrivit fișei de calcul, din contribuție angajator, dobânzi și

penalități a fost înregistrat greșit.

În raport de conținutul acestui înscris,

creanța la momentul pornirii executării nu îndeplinea condițiile mai sus

enumerate astfel că potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, iar

sentința va fi modificată în sensul anulării formelor de executare, reprezentate

de ordinul nr. 580 din 12 aprilie 2005 și înștiințarea de plată nr. 9982 din 5

februarie 2004 în baza cărora A.V.A.S. a pornit executarea silită împotriva

contestatorului I.T.R.S.V. Timișoara.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta I.T.R.S.V.

TIMIȘOARA împotriva sentinței comerciale nr. 185 din 16 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, modifică sentința civilă nr. 185 din 16

decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, în sensul

că admite contestația la executare  și anulează formele de executare silită pornite

de A.V.A.S. BUCUREȘTI.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie

2009.