ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 649/2015

Decizia nr. 649/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița la 09 aprilie 2013, contestatoarea SC A. SRL în contradictoriu cu intimata B. a formulat contestație împotriva actelor de executare emise împotriva acesteia, solicitând anularea Ordinului nr. 5 din 30 ianuarie 2013 emis de intimată și comunicat acesteia la data de 21 martie 2013 cu adresa, prin care s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor societății; anularea înștiințării de plată din 15 ianuarie 2004 și comunicată la data de 21 martie 2013 cu adresa B.; deblocarea tuturor conturilor blocate de intimată prin Ordinul nr. 5/2013 ce face obiectul Dosarului nr. x din 06 februarie 2013 și încetarea executării silite; anularea Somației colective pentru plată din 2004 emisă de intimată și comunicată societății la data de 21 martie 2013 cu adresa B., cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1934 din 14 august 2013 Judecătoria Reșița a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Reșița, invocată de intimată prin întâmpinare. A declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatoarea SC A. SRL, în contradictoriu cu intimata B., în favoarea Curții de Apel București, secția comercială.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că "Cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de B., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice, altele decât debitorii definiți la art. 38, sunt de competența Curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului și se judecă de urgență și cu precădere."

Așadar, regimul juridic al creanțelor neperformante preluate la datoria publică internă este stabilită printr-un act normativ special derogatoriu de la dreptul comun, O.U.G. nr. 51 /2008.

Întrucât a fost preluată o creanță bugetară de către B., conform art. 6 din O.U.G. nr. 95/2003, iar executarea se realizează în condițiile acestei ordonanțe, precum și a O.U.G. nr. 51/1998, în temeiul titlurilor de creanță și al creanțelor bugetare transferate, instanța apreciază că în speță nu este aplicabil dreptul comun C. proc. civ. privind contestația la executare, nici sub aspect material, și nici sub aspect procesual.

De altfel, în același sens s-a pronunțat și jurisprudența în materie în aplicarea O.U.G. nr. 95/2003 raportată la O.U.G. nr. 51/1998 în cauze similare (ex. Decizia nr. 2675 din 30 octombrie 2009 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția comercială).

De asemenea, instanța apreciază că în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile C. de proc. fisc. invocate de contestatoare întrucât actele de executare nu au fost emise de un organ fiscal, așa încât trimiterea la art. 136 - 137 din O.G. nr. 92/2003 făcută de contestatoare nu are nicio relevanță asupra normelor legale aplicabile prezentei executări.

Împotriva sentinței de declinare, a formulat recurs, contestatoarea SC A. SRL Reșița, iar prin Decizia nr. 818/R din 22 octombrie 2013 Tribunalul Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurenta contestatoare SC A. SRL.

Cauza a fost înaintată spre competentă soluționare și înregistrată pe rolul Curții de Apel București la 26 februarie 2014, urmare a sentinței civile nr. 1934/14 august 2013 pronunțată de Judecătoria Reșița.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin sentința civilă nr. 28 din 28 mai 2014 a respins excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită ca neîntemeiată. A fost respinsă excepția inadmisibilității contestației invocată de intimata B. prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

S-a respins excepția perimării executării silite ca neîntemeiată față de dispozițiile art. 390 alin. (1) C. proc. civ.

A fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea SC A. SRL, ca neîntemeiată.

S-a respins cererea de chemare în garanție a Casei de Asigurări de Sănătate Caraș - Severin, ca neîntemeiată.

În argumentarea acestei sentințe, Curtea de Apel a reținut, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, că din adresa din 18 martie 2013, aflată la fila 10 dosar Judecătoria Reșița, rezultă că această creanța de natură fiscală deținută de B. asupra SC A. SRL, Reșița, în sumă de 1.203,87 lei, reprezintă contribuții restante aflate în evidența contabilă a Casei Județene de Asigurări de Sănătate Caraș Severin la data de 30 mai 2003 cu calcul de dobânzi și penalități aferente la data de 31 decembrie 2003, față de Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate preluate de către B. de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate - Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Caraș Severin în temeiul Protocolului de transfer de creanță din 03 martie 2004.

B. a declanșat procedura de executare silită împotriva SC A. SRL Reșița, în conformitate cu art. 6 alin. (21) din O.U.G. nr. 95/2003, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 557/2003, prin derogare de la prevederile art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, modificată și completată cu O.U.G. 23/2004, prin: comunicarea Somației colective pentru plată din 04 martie 2004 transmisă cu adresa din 08 martie 2004 (anexate în copie la prezenta) către Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Caraș Severin pentru afișare, poprirea instituită asupra conturilor bancare cu Ordinul nr. 1504 din 11 septembrie 2006, în urma căruia s-a încasat, cu Ordinul de plată din 18 septembrie 2006, suma de 320,00 lei și Ordinul din 30 ianuarie 2013 pentru recuperarea soldului creanței în sumă de 883,87 lei.

Întrucât la 18 septembrie 2006, contestatoarea a achitat o parte din debit (plata parțială), respectiv suma de 320 lei, a operat o întrerupere a cursului termenului de prescripție, astfel încât de la această dată curge un nou termen de prescripție de 7 ani prevăzut de art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, termen care nu s-a împlinit la data emiterii Ordinului nr. 5 din 30 ianuarie 2013 emis de B. pentru recuperarea restului de creanță datorat (18 septembrie 2006 - 18 septembrie 2013).

În ceea ce privește excepția inadmisibilității contestației la executare pentru neîndeplinirea procedurii prealabile invocată de intimata B.. prin întâmpinare instanța a constatat că, pe de o parte, SC A. SRL a înaintat către B., o notificare prin care contestă blocarea contului, la 26 februarie 2013, iar pe de altă parte, instanța a comunicat intimatei contestația și actele anexe, astfel încât nici o vătămare nu s-a produs intimatei, care a avut posibilitatea să ia cunoștință de contestația formulată, legea instituind un caracter relativ al obligației de comunicare, fiind o măsură administrativă.

Referitor la excepția perimării executării silite, invocată prin precizările depuse după înregistrarea cauzei la Curtea de Apel București s-a reținut că potrivit art. 41 din O.U.G. nr. 51/1998: titlul executoriu se comunică debitorului și se pune în executare fără nici o formalitate. Titlurile executorii emise în condițiile prezentului capitol se execută potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.

Urmare a acestor dispoziții legale, executarea silită începe cu o comunicare a titlului executoriu și nu cu o somație, punându-se în executare fără nici o formalitate.

În aceste condiții nu se aplică dispozițiile art. 389 C. proc. civ. referitoare la termenul de perimare, întrucât dispozițiile art. 390 C. proc. civ. prevăd că dispozițiile articolului 387 și 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviințează executarea fără somație".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998 potrivit cu care „executorul va începe executarea după comunicarea titlului executoriu, cu menționarea că neachitarea de bună-voie a creanței (în termen de 5 zile lucrătoare de la primire) dă dreptul creditorului să procedeze la executarea silită fără nici o altă somație.

Întrucât art. 44 din O.U.G. nr. 51/1998 precizează că litigiile în legătură cu creanțele neperformante, se soluționează cu respectarea prevederilor prezentului capitol, completate cu dispozițiile C. proc. civ., față de dispozițiile art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998 și art. 390 C. proc. civ., excepția perimării executării silite va fi respinsă ca neîntemeiată.

Pe fondul contestației la executare, s-a reținut că la data emiterii Ordinului nr. 5 din 30 ianuarie 2013, contestatoarea SC A. SRL Reșița figura în evidențele contabile ale B. cu un sold al obligației de plată în sumă de 883,87 lei.

Susținerile contestatoarei sunt contrazise de certificatul de atestare fiscală din 07 octombrie 2008 (aflat la fila 18 dosar Judecătoria Reșița) în care contestatoarea apare cu restante de plată în total de 25.851 lei.

Susținerea că a făcut un credit pentru achitarea acestui debit nu are relevantă, întrucât contractul de credit a fost semnat la 22 octombrie 2008, creditul fiind destinat pentru plata obligațiilor bugetare din certificatul de atestare fiscală din 07 octombrie 2008, emis de Autoritatea Finanțelor Publice Municipiul Reșița însă această împrejurare nu face dovada că aceste debite au și fost achitate.

Pe de altă parte, contractul de credit nu este din 22 august 2008, cum din eroare s-a menționat, ci din 22 octombrie 2008 cum de altfel este menționat în tot cuprinsul acestuia, aceasta fiind data certă față de împrejurarea că a avut la bază certificatul fiscal din 07 octombrie 2008.

Întrucât, contestatoarea nu a făcut dovada în condițiile legii (art. 1169 C. civ.) că a achitat integral datoriile restante, printr-un certificat fiscal actualizat la data comunicării înștiințării de plată (21 martie 2013), instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată.

Față de această soluție dată cererii principale, a fost respinsă și cererea de chemare în garanție a Casei de Asigurări de Sănătate Caraș - Severin, ca neîntemeiată față de dispozițiile articolului 60 și următoarele C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe SC A. SRL Reșița a declarat recurs fără a indica temeiul de drept pe care se întemeiază.

În motivarea cererii de recurs, pentru a înlătura reținerea instanței de fond conform căreia nu a făcut dovada achitării integrale a datoriilor restante printr-un certificat fiscal, recurenta a susținut, în esență, că există deja depus la dosar certificatul fiscal din 05 august 2010 din care reiese că încă din anul 2010 SC A. SRL nu figura cu nici un debit restant și nici o obligație de plată, iar prin depunerea certificatului fiscal consideră înlăturată critica instanței de fond în baza art. 1169 C. civ.

Recurenta susține că înștiințarea de plată din 15 ianuarie 2004 a fost trimisă la o altă adresă respectiv adresa vechiului sediu și ca atare nu a avut cunoștință despre această înștiințare și nici posibilitatea verificării sumelor pretinse de Casa de Sănătate Caraș-Severin, considerând că această înștiințare este lovită de nulitate.

Recurenta consideră că în mod nelegal instanța de fond a respins susținerea sa privind perimarea executării silite începută la data de 15 ianuarie 2004.

Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și admiterea contestației la executarea silită.

Prin întâmpinările depuse la dosar intimata B. și intimata chemată în garanție Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Caraș-Severin au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia recurată, în raport de criticile formulate, ținând cont și de dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.

Prealabil analizării motivelor de recurs invocate, se impune precizarea că recursul de față fiind declarat împotriva unei sentințe care, potrivit legii, nu este supusă apelului, potrivit art. 3041 C. proc. civ., motivele de nelegalitate nu sunt limitate la cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., instanța putând analiza cauza sub toate aspectele.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii. Curtea de Apel a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Este de necontestat că în baza prevederilor O.U.G. nr. 95/2003 privind preluarea de către A.. a unor creanțe bugetare în vederea încasării și virării lor la Fondul Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, B. a preluat de la Casa de Asigurări de Sănătate Caraș-Severin, prin Protocolul nr. 31 din 03 martie 2004 o creanță fiscală în valoare de 1.203,87 lei asupra SC A. SRL

În temeiul O.U.G. nr. 51/1998 B. are dreptul și obligația să recupereze de la debitori sumele restante dar și debitorii au posibilitatea legală de a contesta executarea creanțelor.

Creanța reținută în sarcina recurentei SC A. SRL de către C.A.S. Caraș-Severin, preluată de A. în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 95/2003 modificată și completată prin Legea nr. 557/2003 este datorată de debitoarea SC A. SRL în condițiile în care astfel cum corect a reținut și instanța de fond contestatoarea nu a făcut dovada în condițiile dispozițiilor art. 1169 C. civ. că a achitat integral datoriile restante, printr-un certificat fiscal actualizat la data comunicării înștiințării de plată respectiv 21 martie 2013.

Susținerea recurentei privind faptul că prin certificatul fiscal din 05 august 2010 depus la dosar este înlăturată critica instanței de fond potrivit căreia nu a făcut dovada achitării integrale a datoriilor restante printr-un certificat fiscal actualizat la data comunicării înștiințării de plata din 21 martie 2013, nu poate fi reținută.

Astfel, instanța de fond nu a făcut abstracție de certificatul fiscal din 05 august 2010 însă, contestatoarea pentru a face dovada achitării datoriilor restante, trebuia să depună la dosar un certificat fiscal actualizat la data de 21 martie 2013, când intimata B. prin adresa din 18 martie 2013 a informat contestatoarea despre natura creanței fiscale.

Nu poate fi reținută nici critica referitoare la respingerea ca nelegală a susținerii privind perimarea executării silite începută la 15 ianuarie 2004, întrucât, așa cum corect a reținut instanța de fond, în speță nu se aplică dispozițiile art. 389 C. proc. civ. referitoare la termenul de perimare întrucât încuviințarea executării s-a făcut, fără somație, în baza titlului executoriu emis în condițiile art. 41 din O.U.G. nr. 51/1998 și care se pun în executare fără nici o formalitate.

Pentru aceste considerente Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea SC A. SRL Reșița împotriva sentinței civile nr. 28 din 28 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2015.