ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 410/2014

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 17 octombrie 2011, sub număr de Dosar 22392/303/2011, contestatoarea SC G.G. SRL a chemat în judecată pe intimata SC R.L. I.F.N. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună: anularea executării silite înseși; anularea tuturor actelor de executare silită întocmite în Dosarul execuțional nr. 144/2011 întocmit de către B.E.J. T.G., suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații în temeiul dispozițiilor art. 403 alin. (1) și (4) C. proc.

civ., restituirea taxei de timbru și a cauțiunii consemnate la C.E.C., precum și cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 4993 din 5 iunie 2012 pronunțată de Judecătoriei Sectorului 6 București a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea SC G.G. SRL, în contradictoriu cu intimata SC R.L. I.F.N. SA, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut, în esență, că, potrivit adresei emise de SC R.B. SA prin Agenția S. cu sediul în Baia Mare, la data de 26 septembrie 2011 a fost blocat contul debitoarei prin adresa de înființare a popririi în Dosarul de executare nr. 144/2011 (fila 24 din dosar).

Astfel, în raport de prevederile art. 400 alin. (1) și ale art. 373 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora în cazul executării silite care se desfășoară prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, ținând cont că, în cauză, poprirea a fost înființată pe raza Judecătoriei Baia Mare, prin sentința civilă nr. 10386 din 10 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă, în Dosarul nr. 27649/300/2012, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată cauza având ca obiect contestație la executare privind pe contestatoarea SC G.G. SRL, în contradictoriu cu terțul poprit SC R.B. SA și intimatul SC R.S.L.L.

SA, în favoarea Judecătoriei Baia Mare. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare sub număr de Dosar 11470/182/2013. Având în vedere prevederile art. 400 alin. (1) C. proc. civ. și ale art. 373 alin. (2) C. proc. civ., cu referire și la art. 373 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Baia Mare a apreciat că instanța competentă cu soluționarea cererii contestatoarei este instanța de executare, respectiv Judecătoria Sectorului 2 București, în circumscripția acestei instanțe realizându-se executarea silită. S-a mai reținut că prin încheierea civilă pronunțată în Dosar nr. 29350/300/2011 a Judecătoriei Sectorului 2 București (fila 58 - Dosar nr. 22392/303/2011) s-a dispus încuviințarea executării silite împotriva debitoarei SC G.G.

SRL și în favoarea creditoarei SC R.L. I.F.N. SA, iar potrivit adresei de înființare a popririi (fila 43 - Dosar nr. 22392/303/2011), la momentul efectuării executării silite, sediul terțului poprit SC R.B. SA era în București, sector 2. Astfel, prin sentința civilă nr. 12213 din 12 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată cauza având ca obiect contestație la executare, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Baia Mare competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că prin cererea formulată contestatoarea SC G.G. SRL a solicitat instanței anularea executării silite însăși și a tuturor actelor de executare silită întocmite în Dosar execuțional nr. 144/2011 al B.E.J. T.G. Este de reținut că dispozițiile referitoare la executarea silită reprezintă o reglementare cu caracter special, derogator de la reglementarea de drept comun, așa încât, competența de soluționare a unei cereri privind executarea silită va fi stabilită în raport cu dispozițiile legale aplicabile acestei faze procesuale.

Potrivit art. 400 C. proc. civ. „contestația se introduce la instanța de executare". Totodată art. 373 alin. (2) C. proc. civ. instituie norma de competență, potrivit căreia instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în cazul de față, în circumscripția căreia s-a efectuat poprirea. În speță, potrivit adresei emise de SC R.B. SA prin Agenția S. cu sediul în Baia Mare (fila 24 din Dosarul nr. 27649/300/2012 al Judecătoriei Sectorului 2 București), executarea silită s-a pornit prin poprire, fiind blocat contul debitoarei SC G.G. SRL Baia Mare prin adresa de înființare a popririi în Dosarul de executare nr. 144/2011, prin urmare, instanța competentă să soluționeze cererea contestatoarei este Judecătoria Baia Mare, instanță în circumscripția căreia s-a început executarea.

În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de contestatoarea SC G.G. SRL Baia Mare în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2014.