ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1153/2022

Ședința publică din data de 25 februarie 2022

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Timiș, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 1862 din 17 decembrie 2020, a respins apelul formulat de apelanta A., împotriva încheierii civile nr. 1372/19.05.2020 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/2019 în contradictoriu cu intimații Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș în reprezentarea Serviciului Fiscal Municipal Lugoj, a admis apelul formulat de apelanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș în reprezentarea Serviciului Fiscal Municipal Lugoj împotriva aceleiași sentințe civile, și, în consecință, a schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că: a admis contestația la executare formulată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș în reprezentarea Serviciului Fiscal Municipal Lugoj în contradictoriu cu intimata A., a înlăturat în totalitate penalitățile stabilite în sarcina contestatoarei prin sentința civilă nr. 10014/17.10.2018 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2018, a anulat adresa de înființare a popririi din data de 6.08.2019 emisă în dosarul execuțional nr. 4/2019 al B., menținând în rest sentința civilă apelată, fără cheltuieli de judecată.

Prin încheierea nr. 1372/2020 din 19 mai 2020, Judecătoria Lugoj a respins cererea de suspendare a executării silite, a respins excepția lipsei de interes, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B., a respins contestația la executare formulată de contestatoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, în reprezentarea Serviciului Fiscal Municipal Lugoj, în contradictoriu cu intimatul B. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, în reprezentarea Serviciului Fiscal Municipal Lugoj în contradictoriu cu intimata A., a redus penalitățile stabilite în cadrul dosarului execuțional nr. 4/2019 al B. prin sentința civilă nr. 10014/2018 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2018 de la suma de 28.100 RON la suma de 10.000 RON, a anulat parțial adresa de înființare a popririi executorii emise la data de 06.08.2019 de către B. în dosarul nr. x/2019 cu privire la cuantumul penalităților, acestea fiind reduse de la 28.100 RON la 10.000 RON, a respins în rest petitele formulate și, pe cale de consecință, a obligat contestatoarea să achite B. suma de 64,29 RON, cu titlu de cheltuieli ocazionate de copierea dosarului execuțional.

În temeiul dispozițiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ., A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1862 din 17 decembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Timiș, secția I civilă și împotriva încheierii nr. 1372/2020 din 19 mai 2020 pronunțate de Judecătoria Lugoj, solicitând admiterea cererii de revizuire și anularea în întregime a acestor hotărâri, susținând că încalcă autoritatea de lucru judecat a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 669/2015 a Tribunalului Timiș, decizia civilă nr. 5347/2015 a Curții de Apel Timișoara din dosarul nr. x/2015, a hotărârii nr. 5413/26.04.2017 din dosar număr nr. x/2017 și a hotărârii nr. 4815/27.04.2018 din dosar nr. x/2017.

Revizuenta arată că, în fapt, a fost executată silit în anul 2013 de către AJFP Timiș - SFM Lugoj pentru suma de 2.176 RON reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate, stabilită prin documentele nr. x și 1706606/28.02.2012. Aceste documente, deși constituie titluri de creanță, nu i-au fost comunicate în prealabil, așa cum prevede art. 44 din Codul fiscal, astfel încât a fost privată de dreptul de a lua la cunoștință despre conținutul for și de dreptul de a le ataca pe cale administrativă.

Împotriva acestei executări silite a formulat contestație la executare înregistrată sub dosar nr. x/2013 al Judecătoriei Lugoj, unde în prima instanță, i-a fost admisă, iar poprirea înființată a fost anulată, motivat de faptul că la dosarul de executare silită nu există titlu de creanță care să fi devenit executoriu.

Tribunalul Timiș a schimbat hotărârea primei instanțe și a respins contestația, motivat de faptul că nu are relevanță că executarea silită nu are la baza un titlu de creanță, atâta timp cât aceasta nu a contestat titlu executoriu, care de altfel se constată că i-a fost comunicat prin afișare la sediul instituției.

De asemenea, subliniază că atât cu ocazia în primă instanță a contestației la executare, cât și cu ocazia judecării recursului formulat de SFM Lugoj, SFM Lugoj a susținut mereu ca executarea silită este legală și ca deține titlul de creanța. Nu a invocat că documentele nu ar exista.

Prin titlul executoriu sentința civilă nr. 669/28.04.2015 a Tribunalului Timiș, în șnur cu Decizia nr. 5347/22.09.2015 a Curții de Apel Timișoara, ambele pronunțate în Dosar nr. x/2015 Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș și Serviciul Fiscal Municipal Lugoj au fost obligate să îi comunice revizuentei titlurile de creanță intitulate documentele numărul 1706772 și numărul 1706606 ambele emise la 28.02.2012.

Deoarece niciuna din pârâte nu s-a conformat titlului executoriu a promovat, în temeiul art. 906 C. proc. civ. o acțiune în vederea obligării acestora la plata de penalități pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligației de comunicare a documentelor.

Astfel, revizuenta menționează:

a.) În ceea ce privește CJAS Timiș:

- prin încheierea civila nr. 5413 din data de 26.04.2017 pronunțată în dosar nr. x/2017, Judecătoria Timișoara obliga CJAS Timiș la plata de penalități de 100 RON/zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu, respectiv comunicarea documentelor nr. x și 1706606/28.02.2012, iar prin Hotărârea definitivă și executorie nr. 4615 din dosar nr. x/2017 Judecătoria Timișoara obligă CJAS Timiș la plata sumei definitive în cuantum de 36500 RON cu titlu de penalitate pentru neîndeplinirea obligației de comunicare a celor doua documente.

- prin hotărârea definitivă nr. 1452/A/16.11.2019 din dosar nr. x/2018 instanța de apel, Tribunalul Timiș, admite contestația la executare formulată de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș și reduce penalitățile de la 36.500 RON la 10.000 RON.

b.) În ceea ce privește SFM Lugoj:

- prin sentința civilă nr. 10232/11.10.2017 pronunțată în dosar nr. x/2017, Judecătoria Timișoara obliga SFM-Lugoj la plata de penalități de 100 RON/zi de întârziere, până la executarea obligației de comunicare a celor doua documente, iar prin sentința civilă nr. 10014/17.10.2018 pronunțată în dosar nr. x/2018, Judecătoria Timișoara obligă SFM-Lugoj la plata sumei definitive de 28100 RON cu titlu de penalități pentru neexecutarea obligației de comunicare a documentelor.

- prin hotărârea nr. 1372/19.05 2020 din dosar nr. x/2019 Judecătoria Lugoj admite în parte contestația la executare formulata de către AJFP TIMIS-SFM Lugoj și reduce penalitățile de 28.100 RON la 10.000 RON. Pentru a decide astfel, Judecătoria Lugoj invocă autoritatea de lucru judecat a hotărârii nr. 1452/16.11.2019 din dosar nr. x/2018 prin care Tribunalul Timiș admite contestația la executare formulată de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș șl reduce penalitățile de la 36500 RON la 10000 RON și reiterează considerentele acesteia. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, iar Tribunalul Timiș prin hotărârea nr. 1862/17.12.2020 modifică în parte hotărârea Judecătoriei Lugoj și înlătură în totalitate penalitățile stabilite în sarcina AJFP Timiș-SFM Lugoj.

Considerentele hotărârii nr. 1862/17.12.2020 a Tribunalului Timiș, precizează reizuenta că nu le cunoaște, deoarece până la data prezentei, hotărârea nu i-a fost comunicată, motiv pentru care își rezervă dreptul de a completa motivele prezentei cereri de revizuire, imediat după ce îi va fi comunicată hotărârea Tribunalului Timiș.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenta susține că Hotararea nr. 1372/19.05.2020 și Hotararea nr. 1862/17.12.2020 ambele pronunțate în dosar nr. x/2019 încalcă autoritatea de lucru judecat a:

Prin admiterea contestației la executare doar prin simpla comunicare a unui extras din programul informatic SIUI, Tribunalul Timiș și Judecătoria Lugoj au încălcat autoritatea de lucru judecat a titlului executoriu.

Extrasul din programul informatic SIUI, nu este un document în format electronic, așa cum se reține în considerentele hotărârii nr. 1452/16.11.2019 din dosar nr. x/2018, considerente pe care Judecătoria Lugoj și le însușește și le reiterează în hotărârea nr. 1373/19.05.2020. La o simplă privire aruncată pe extras, se poate observa că nu este nici pe departe un document. Un document electronic este orice continui de informate memorat în formă electronică (altul decât programele sau fișierele de sistem - așa cum este programul informate Sistemul Informatic Unic Integrat), destinat a fi utilizat fie ca material tipărit, fie ca atare. Or, este vizibil că extrasul din programul informatic SIUI comunicat și depus la dosar nu este un document care poate fi utilizat ca material tipărit, el este doar un tabel care conține printre alte informații și câteva informații cu privire la cete două documente. De observat este și faptul că în dreptul numărului 1706772 este trecută suma totală de virat de 444 RON, iar în dreptul nr. x este suma de 88 RON, or, precizează revizuenta, fost executată silit pentru suma de 2.176 RON aferentă celor două documente evidențiate în titlul executoriu emise de SFM Lugoj în anul 2012.

În concluzie, arată că i-a fost comunicat doar un extras din programul informatic SIUI și nu documentele în format electronic, deoarece Extrasul din programul informatic SIUI, nu este un document în format electronic. Astfel că, prin admiterea contestatei la executare în atare condiții se încalcă autoritatea de lucru judecat a titlului executoriu care prevede obligația de comunicare a documentelor.

Așa cum reține și Tribunalul Timiș la pagina 11 alin. (5) din Hotărârea 1452/A/2019 din dosar x/2018 extrasul din programul informatic SIUI emis în 4 aprilie 2017 a mai fost comunicat și depus în probațiune și în fiecare din dosarele x/2017 și y/2017 unde instanțele de judecata au concluzionat dar și cu autoritate de lucru judecat ca, comunicarea extrasului din programul informatic SIUI nu înseamnă îndeplinirea obligației de comunicare a documentelor.

Revizuenta arată că extrasul din programul SIUI a fost atașat adresei numărul 11187 din 05 aprilie 2017 și depus împreună cu întâmpinarea pârâtei din 05 aprilie 2017 în dosar număr x/2017, unde prin încheierea 5413 s-a statuat cu putere de lucru judecat că "nu pot fi primite apărările formulate de părâtă, respectiv aspectul că documentele numărul 1706772 și 1706606 emise la 28.02.2012 nu reprezintă acte administrative care trebuiau comunicate contestatoarei, reprezentând în fapt numere de înregistrare, aspecte de fond care nu pot fi primite și analizate în cadrul acestei proceduri." (pagina 2 paragraful 7), motiv pentru care obligă pârâta la 26 aprilie 2017 prin încheierea număr 5413 să îmi plătească penalități de 100 RON pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligației de comunicare a documentelor. La data de 27 aprilie 2018 prin sentința numărul 4815 pârâta este obligată să plătească suma de 36.500 RON pentru neîndeplinirea obligației de comunicare a documentelor. Deși prin toate aceste hotărâri definitive și executorii încă din 26 aprilie 2017, respectiv 27 aprilie 2018 se constată că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de comunicare a documentelor până la data pronunțării lor deoarece comunicarea extrasului din programul informatic SIUI neînsemnând îndeplinirea obligației de comunicare a documentelor, vine Tribunalul la data de 16 octombrie 2019 și susține, după cum se poate observa, total neîntemeiat că de fapt pârâta și-ar fi îndeplinit obligația de comunicare â documentelor la data de 19 aprilie 2017 (pagina 11, paragraful 5 din hotărârea 1452/A/2019).

Instanța de judecată din dosarul x/2018 a studiat în detaliu dosarele număr x/2017 și y/2017, deoarece a cerut anexarea lor, deci cunoștea hotărârile și probele administrate în dosare și totuși a încălcat autoritatea de lucru judecat a lor.

Judecătoria Lugoj prin hotărârea nr. 1372/19.05.2020 din dosar nr. x/2019, care fără a analiza actele și probele de la dosar, a achiesat la cele cuprinse în hotărârea Tribunalului Timiș nr. 1452/A/16.10.2019, precum și Tribunalul Timiș prin hotărârea nr. 1862/17.12.2020 din dosar nr. x/2019 au rejudecat practic fondul dosarului x/2015 și y/2017 și au lăsat prin aceasta fără efect titlul executoriu, încălcându-i, susține revizuenta, prin aceasta dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Cartea Europeana a Drepturilor Omului.

Având în vedere că Judecătoria Lugoj prin Hotărârea nr. 1372/19.05.2020 din dosar nr. x/2019 reiterează considerentele hotărârii civile nr. 1452/A/16.10.2019 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul x/2018, se impune la analizarea motivelor de revizuire și analizarea considerentelor hotărârii civile nr. 1452/A/16.10.2019.

Referitor la hotărârea civilă nr. 1452/a/16.10.2019 din dosar nr. x/2018, revizuenta învederează următoarele:

În considerentele Hotărârii civile nr. 1452 din data de 16.10.2019 instanța de apel, investită să judece contestația la executare, reține că: cele 2 documente nu sunt titluri de creanța; că nici la judecata în fond a dosarului nr. x/2015 instanțele nu le consideră titluri de creanță, ci fac referire la ele ca "documente"; cele 2 documente nu există în realitate cele 2 documente sunt doar niște numere de înregistrare și echivalează astfel, un extras din programul informatic SIUI cu comunicarea titlurilor de creanță.

Prin aceasta, instanța de apel a schimbat dispozitivul titlului executoriu și considerentele acestuia, a rejudecat dosarul nr. x/2015 a încălcat autoritatea de lucru judecat a titlului executoriu din dosar x și a lăsat fără efect titlul executoriu din dosar nr. x/2015.

Prin titlu executoriu sentința civilă nr. 668/2015 a Tribunalului Timiș, în șnur cu decizia civilă nr. 5347/2015 a Curții de Apel Timișoara din dosarul nr. x/2015 s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că: cele două documente sunt titluri de creanța; la judecata în fond a dosarului nr. x/2015 instanțele le considera titluri de creanța, chiar daca fac referire la ele ca "documente"; se constată că cele două documente există și se prezumă că AFP Timiș deține aceste titluri de creanța atâta timp cât a fost executată silit în baza lor, iar în titluri executoriu este specificat clar ca documentele prin care s-a individualizat plata sunt documentele nr. x și 1706606/28.02.2012, iar creanța evidențiată în cuprinsul lor reprezintă contribuția de asigurați sociale de sănătate; fiind titluri de creanță, în temeiul art. 44 din O.U.G. nr. 92/2003 CJAS Timiș are obligația de a îi comunica aceste documente; la fila x din titlul executoriu sentința nr. 669/2015 în dosar nr. x/2015 se retine că "se constata ca pârâta AJFP a declanșat procedura de executare silită împotriva reclamantei, menționând, în cuprinsul titlului executoriu depus la dosar, că titlurile de creanță sunt documentele nr. x și 1706606/28.02.2012, În consecința se prezuma ca organul fiscal deține titlurile de creanța care au devenit titluri executorii … pârâta AJFP-SFM LUGOJ a arătat că în condițiile în care documentele au fost emise de CJAS, nu a primit înscrisurile de la această autoritate, iar pârâta CJAS a arătat că a predat AJFP-SFM Lugoj titlurile de creanță; la fila x din titlul executoriu decizia civilă nr. 5347/2015 a Curții de Apel Timișoara din dosarul nr. x/2015 se reține cu autoritate de lucru judecat că cele două documente sunt titluri de creanță "niciuna din pârâte nu a făcut dovada comunicării celor două documente reprezentând titluri de creanță fiscală".

Prin urmare, contrar celor reținute de instanța de apel în cadrul contestației la executare, instanța de judecată în dosar nr. x/2015 în sentința pronunțată constituie titlu executoriu, reține că documentele sunt titluri de creanță, că ele există, că în temeiul lor revizuenta a fost executată silit, motiv pentru care și dispune obligarea CJAS Timiș și AJFP-SFM Lugoj la comunicarea acestora.

De asemenea, susține revizuenta, se încalcă și autoritatea de lucru judecat a Hotărârii civile nr. 5413/26.04.2017 din dosar nr. x/2017, unde instanța de judecată la fila x din hotărâre reține cu autoritate de lucru judecat că documentele nu reprezintă acte administrative care trebuiau comunicate revizuentei, ci sunt doar niște numere de înregistrare, "sunt aspecte de fond, care nu pot fi primite și analizate în cadrul acestei proceduri", motiv pentru care constată că CJAS Timiș nu și-a îndeplinit obligația de comunicare și dispune aplicarea unei penalități în cuantum de 100 RON/zi de întârziere.

Se încalcă și autoritatea de lucru judecat a Hotărârii civile nr. 4815/27.04.2018 din dosar nr. x/2017 unde de asemenea se constată că CJAS Timiș nu și-a îndeplinit obligația de comunicare și dispune obligarea acesteia la plata sumei de 36.000 RON cu titlu de penalizați pentru neîndeplinirea obligației. Instanța de apel, prin hotărârea pronunțată în prezentul dosar, încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii mai sus amintite prin aceea că, considera obligația executată începând cu 05.04.2017, ceea ce contravine atât Hotărârii civile nr. 4815/27.04.2018 din dosar nr. x/2017 cât și Hotărârii civile nr. 5413/26.04.2017 din dosar nr. x/2017 care statuează definitiv că până la data pronunțării acestor hotărâri, respectiv 26.04.2017 și 27.04.2018, obligația nu a fost executată.

În atare condiții, în prezentul dosar, instanța de apel nesocotind aceste 2 hotărâri judecătorești definitive, susține că de fapt obligația a fost executată în data de 05.04.2017, deci înainte de pronunțarea acestor hotărâri, iar pentru a decide astfel încalcă și autoritatea de lucru judecat a titlului executoriu.

Revizuenta mai învederează că, la începutul judecații, chiar și CJAS Timiș și AJFP- SFM Lugoj le numește titluri de creanță și recunoaște că ele există. Mai apoi, după ce a obținut hotărârea definitivă prin care s-a dispus obligarea sa la comunicarea titlurilor de creanță, CJAS Timiș și-a schimbat poziția procesuală și a început să susțină că de fapt acele documente nu există. Legea nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ recunoaște dreptul de a contesta titlul de creanță și nu niște numere de înregistrare. Neavând acele documente, revizuenta menționează că a fost privată de dreptul de a le contesta. În temeiul celor două titluri de creanță, împotriva acesteia s-a început și executarea silită prin poprire, or acesta lucru nu ar fi fost posibil dacă aceste documente nu existau.

În concluzie, revizuenta apreciază că această hotărâre judecătorească creează un precedent judiciar foarte grav în favoarea instituțiilor statului și în defavoarea contribuabililor prin aceea că: contribuabilii, ar putea fi oricând executați silit de instituțiile statului în temeiul unor numere de înregistrare, fără a li se comunica titlurile de creanța și fără a avea posibilitatea de a le contesta; titlul executoriu, deși reprezentat de o hotărâre judecătorească definitivă și executorie, poate fi oricând modificat și lăsat fără efecte juridice; instituțiile statului s-ar putea oricând sustrage de la punerea în executare a unui titlu executoriu care conține o obligație de a comunica documente, titluri de creanța, prin simpla susținere că documentele nu există, deși existenta lor este constată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și executorie; prin faptul că nu i-au fost comunicate titlurile de creanță, a fost și privată de dreptul de a contesta acele documente precum și debitul cuprins în ele.

Totodată, susține că, prin hotărârea pronunțată de instanța de apel i-a fost încălcat dreptul la justiție garantat de art. 6 din Cartea Europeana a Drepturilor Omului prin aceea că: instanța de judecată a admis apelul, fără ca apelanta să își fi îndeplinit obligația de comunicare a celor două documente, iar prin aceasta titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 669/28.04.2015, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia nr. 5347/22.09.2015 a Curții de Apel Timișoara, a rămas fără efecte juridice în defavoarea revizuentei; durata excesiv de lunga a procesului, mai exact hotărârea prin care CJAS Timiș a fost obligată la comunicarea unor documente către revizuentă a rămas definitivă la data de 22.09.2015, iar până în prezent nu a fost pusă în executare.

Revizuenta mai arată că, în prezent, nu mai are nicio cale legală de a pune în executare titlul executoriu și de a obține comunicarea documentelor, pe de o parte pentru că de la data pronunțării hotărârii care constituie titlu executoriu și până la data pronunțării hotărârii în prezentul dosar, a intervenit prescripția dreptului de a obține executarea silita, iar pe de alte parte, pentru că prin hotărârea pronunțată în prezentul dosar, se consideră obligația ca executată, deși acest lucru nu corespunde adevărului și încalcă autoritatea de lucru judecat a titlului executoriu.

În jurisprudența CEDO s-a subliniat constant că dreptul la justiție garantat de art. 6 protejează în egala măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia din parți. Prin urmare, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp (hotărârile Burdov împotriva Rusiei din 7 mai 2002, Homsby împotriva Greciei din martie 1997).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant că administrația publică constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă refuză sau omite să execute o obligație legală sau întârzie executarea unei hotărâri judecătorești, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fata instanțelor judecătorești pierd orice rațiune de a fi. Aceasta întrucât "procesul echitabil" nu implică, de plano, numai procedura judiciară în fața instanței ci și procedura execuțională, ulterioară finalizării litigiului, în condițiile în care finalitatea oricărui proces nu este numai obținerea unei hotărâri favorabile prin statuarea scriptică a drepturilor reclamantului, ci realizarea efectivă a acestora, numai în acest mod procedura judiciară având finalitate practică.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea cererii de revizuire, iar, pe cale de consecință, dispunerea anulării Hotărârii nr. 1372/19.05.2020 și a Hotărârii nr. 1862/17.12.2020 ambele pronunțate în dosar nr. x/2019 care încalcă autoritatea de lucru judecat a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 669/2015 a Tribunalului Timiș În șnur cu decizia civilă nr. 5347/2015 a Curții de Apel Timișoara din dosarul nr. x/2015, a hotărârii nr. 5413/26.042017 din dosar număr nr. x/2017 și a hotărârii nr. 4815/27.04.2018 din dosar nr. x/2017.

În drept, s-au invocat prevederile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Revizuenta a formulat o precizare a cererii de revizuire, arătând, că înțelege să solicite revizuirea doar a Deciziei nr. 1862/17.12.2020 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr. x/2019, nu și Hotărârea nr. 1372/19.05.2020 a Judecătoriei Lugoj.

Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, pe care instanța a apreciat-o ca fiind o apărare pe fond.

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor expus în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că cererea de revizuire este nefondată.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin încheierea nr. 1372/2020 din 19 mai 2020, Judecătoria Lugoj a respins cererea de suspendare a executării silite, a respins excepția lipsei de interes, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B., a respins contestația la executare formulată de contestatoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, în reprezentarea Serviciului Fiscal Municipal Lugoj, în contradictoriu cu intimatul B. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, în reprezentarea Serviciului Fiscal Municipal Lugoj în contradictoriu cu intimata A., a redus penalitățile stabilite în cadrul dosarului execuțional nr. 4/2019 al B. prin sentința civilă nr. 10014/2018 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2018 de la suma de 28.100 RON la suma de 10.000 RON, a anulat parțial adresa de înființare a popririi executorii emise la data de 06.08.2019 de către B. în dosarul nr. x/2019 cu privire la cuantumul penalităților, acestea fiind reduse de la 28.100 RON la 10.000 RON, a respins în rest petitele formulate și a obligat contestatoarea să achite B. suma de 64,29 RON, cu titlu de cheltuieli ocazionate de copierea dosarului execuțional.

Prin decizia civilă nr. 1862 din 17 decembrie 2020, Tribunalul Timiș, secția I civilă a respins apelul formulat de apelanta A., împotriva încheierii civile nr. 1372/19.05.2020 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/2019 în contradictoriu cu intimații Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș în reprezentarea Serviciului Fiscal Municipal Lugoj, a admis apelul formulat de apelanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș în reprezentarea Serviciului Fiscal Municipal Lugoj împotriva aceleiași sentințe civile, și, în consecință, a schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că: admite contestația la executare formulată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș în reprezentarea Serviciului Fiscal Municipal Lugoj în contradictoriu cu intimata A.. A înlăturat în totalitate penalitățile stabilite în sarcina contestatoarei prin sentința civilă nr. 10014/17.10.2018 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2018, a anulat adresa de înființare a popririi din data de 6.08.2019 emisă în dosarul execuțional nr. 4/2019 al B., menținând în rest sentința civilă apelată, fără cheltuieli de judecată.

Înalta Curte are în vedere faptul că revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se dovedește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia, producând efecte grave pentru părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Totodată, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.

Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi promovată doar pentru motivele și în condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 - 11 C. proc. civ.

Motivele de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege și impun, pentru fiecare caz în parte, îndeplinirea unor condiții specifice de admisibilitate, în lipsa cărora cererea de revizuire nu poate fi primită.

Revizuenta a invocat în susținerea cererii sale de revizuire, motivul prevăzut de dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora, "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;".

Revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice și să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași căutate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarîetate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat".

Pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., deci, este necesar ca hotărârile potrivnice să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat, revizuirea neputând fi admisă atunci când, între decizia instanței de recurs și celelalte hotărâri invocate de revizuent nu există contrarietate, întrucât acestea nu conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat - "una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".

Prin hotărâri definitive potrivnice se înțeleg acelea care s-au pronunțat în dosare separate, prin hotărârea din cel de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea lucrului judecat rezultat din hotărârea în primul dosar.

Prin "una și aceeași pricină" se înțelege întrunirea condițiilor triplei identități, de obiect, de cauză și de părți, cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluționarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi, consecința în acest caz fiind, potrivit art. 513 alin. (4) teza a Ii-a C. proc. civ., anularea celei de a doua hotărâri.

Hotărârile pe care revizuenta le circumscrie cazului de revizuire reglementat de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., chiar dacă sunt date în soluționarea unor cauze având obiect/cauză asemănătoare, raporturile procesuale se desfășoară între părți diferite, cu obiecte diferite, cu temeiuri de drept diferite și nu îndeplinesc condițiile reglementate de textul legal anterior citat.

Revizuenta circumscrie, așadar, noțiunii de contrarietate, astfel cum este reglementată de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., modalitatea diferită de soluționare a unor cauze similare, ceea ce nu poate fi primit, întrucât, relevant în aprecierea stării de contradicție este împrejurarea ca același litigiu, supus judecății a doua oară, și purtând între aceleași părți și având aceeași cauză, primește o altă rezolvare.

Or, în speță, hotărârile pretins potrivnice nu întrunesc tripla identitate pe care o impun dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., soluțiile pronunțate nu sunt contrare unele altora, nu se exclud una pe alta, întrucât sunt pronunțate în litigii diferite, între părți diferite, cu obiect și cauze, de asemenea, diferite.

Între cauzele în care s-au pronunțat hotărârile pretins contrare s-ar putea, cel mult, afirma că există similitudini, asemănări, însă nu și identitatea cerută în mod expres prin dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., care se referă la existența unor hotărâri definitive potrivnice date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".

Or, scopul reglementării cazului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. este acela de a înlătura situațiile de încălcare a autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, pronunțate între aceleași părți, și având același obiect și aceeași cauză, iar nu de a uniformiza practica judiciară într-o anumită materie.

Autoritatea de lucru judecat, astfel cum este reglementată de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală, și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, ipoteză valabilă în cauza dedusă judecății.

Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Astfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești.

Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece dreptul la acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.

Autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente esențiale ale judecății -respectiv obiect cauză și părți - care se impune în al doilea proces ce are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a fi contrazis.

Principiul corespunde necesității stabilității juridice și ordinii sociale, interzisă fiind repunerea în discuție a situațiilor juridice rezolvate definitiv. În această măsură, efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, a determinat constant jurisprudența, să sancționeze o a doua cerere adresată justiției care, chiar și în condițiile lipsei identității obiectului celor două procese, scopul urmărit este acela de a readuce în discuția judecătorului o chestiune deja stabilită definitiv.

Or, ceea ce principiul autorității de lucru judecat interzice părților, precum și instanței de judecată să nege, să conteste, este rezultatul finit al unei judecăți, readucând-o în dezbaterea judiciară și pretinzând o altă soluție, și nicidecum o soluție pronunțată într-un cu totul alt litigiu, chiar similar.

Prin urmare, Decizia a cărei anulare se cere prin cererea de revizuire de față nu încalcă autoritatea lucrului judecat, sub niciun aspect - negativ sau pozitiv - în raport cu hotărârile judecătorești invocate de revizuenta ca fiind potrivnice celei ce face obiectul revizuirii.

Așadar, chiar dacă revizuienta consideră că nu a beneficiat de o judecată echitabilă fiind încălcate prevederile art. 6 din Cartea Europeana a Drepturilor Omului, întrucât deși sentința civila nr. 669/2015 a Tribunalului Timiș definitivă prin decizia civilă nr. 5347/2015 a Curții de Apel Timișoara nu a mai fost pusă în executare, iar instanțele de judecată care au pronunțat hotărârile judecătorești a căror revizuire se solicită nu au obligat SFO Lugoj la plata penalităților de punere în executare a hotărârilor judecătorești, în realitate, întregul dispozitiv al sentinței civile nr. 669/2015 a Tribunalului Timiș, definitivă prin decizia civilă nr. 5347/2015 a Curții de Apel Timișoara, a fost adus la îndeplinire chiar de către Casa Județeană de Sănătate Timiș emitenta documentelor dispuse a fi comunicate revizuentei.

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 1862 din 17 decembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Timiș, secția I civilă și împotriva încheierii nr. 1372/2020 din 19 mai 2020 pronunțate de Judecătoria Lugoj, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2022.