ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1981/2022

Ședința publică din data de 31 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/20.08.2019, reclamanta A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea în tot a Deciziei nr. 3572/12.07.2019, prin care s-a soluționat Contestația nr. 12254/18.04.2019 formulată împotriva Deciziei nr. 7717/27.02.2019, de angajare a răspunderii solidare în situația atragerii răspunderii solidare prevăzute la art. 25 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/09.01.2020, reclamanta A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea în tot a Deciziei nr. 3572/12.07.2019, cât și a Deciziei nr. 7717/27.02.2019 de angajare a răspunderii solidare în situația atragerii răspunderii solidare prevăzute la art. 25 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

La data de 20.02.2020, prin încheiere, instanța a admis excepția de conexitate invocată din oficiu, în urma căreia a dispus conexarea dosarului nr. x/2020 la dosarul nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 55 din 10 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal au fost admise acțiunile conexate formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș și, în consecință, s-a dispus anularea Deciziei nr. 3572/12.07.2019, emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, precum și a Deciziei nr. 7717/27.02.2019 de angajare a răspunderii solidare, emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș.

Au fost obligate pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 150 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timișoara în nume propriu și în reprezentarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței și rejudecarea cauzei în sensul respingerii în totalitate a acțiunii în contencios administrativ și a cheltuielilor de judecată solicitate.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispozițiile art. 488 alin. (1) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., și analizând recursul formulat în cauză, constată că, raportat la obiectul acțiunii și soluția dispusă de instanța de fond prin sentința recurată, prin cererea de recurs nu s-au adus critici care să poată fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare menționate la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În speță, recursul formulat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timișoara în nume propriu și în reprezentarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara nu conține critici concrete aduse hotărârii instanței de fond, ci reprezintă o redare fidelă a apărărilor din întâmpinarea depusă în dosarul de fond nr. x/2019, respectiv a susținerilor de la pag. 38-44.

Faptul că recurenta își exprimă dezacordul cu privire la soluția primei instanțe, prin reluarea susținerilor din întâmpinarea depusă în dosarul de fond, nu înseamnă că prezintă în cuprinsul cererii de recurs motive de nelegalitate dintre cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 din C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de față.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 488 alin. (1) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timișoara în nume propriu și în reprezentarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței nr. 55 din 10 martie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timișoara în nume propriu și în reprezentarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței nr. 55 din 10 martie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 31 martie 2022.