ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1556/2020

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2017 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș a solicitat anularea Deciziei nr. 45008/17.10.2016, emisă de AJFP Timiș, în Dosarul de executare nr. x, privind angajarea răspunderii solidare prevăzută la art. 25 alin. (2) și (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și anularea tuturor actelor subsecvente emise în temeiul acesteia, admiterea contestației formulate de către reclamantul A. împotriva acestei decizii și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. La termenul de judecată din data de 13.12.2017, reclamantul A., a depus la dosar o precizare de acțiune prin care arată că înțelege să conteste și Decizia nr. 3420/25.09.2017 emisă de către Comisia privind soluționarea contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, anularea deciziei contestate și anularea Deciziei nr. 45008/17.10.2016, emisă de AJFP Timiș, în Dosarul de executare nr. x, privind angajarea răspunderii solidare prevăzută la art. 25 alin. (2) și (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 11 din data de 17.01.2018 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală și a respins acțiunea reclamantului A. față de Agenția Națională de Administrare Fiscală ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins acțiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 11 din data de 17.01.2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod neîntemeiat a fost respinsă contestația ca tardiv formulată și în mod neîntemeiat organul de soluționare al contestatei nu a analizat aspectele de fond invocate, soluție menținută de către Curtea de Apel Timișoara, care de asemenea nu a analizat fondul actelor administrative contestate. În mod neîntemeiat s-a dispus antrenarea răspunderii recurnetului-reclamant, iar prima instanță avea obligația de a analiza aspectele de fond invocate în cuprinsul ceirerii de chemare în judecată. Temeiul de drept invocat pentru antrenarea răspunderii îl constituie prevederile art. 25 alin. (2) lit. c) și d) și art. 26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu Cap. VIII, pct. 8.4 din Ordinul ANAF nr. 127/2014 pentru aprobarea instrucțiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare reglementate de dispozițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Prin urmare, recurentul-reclamant arată că nu poate fi reținuta în sarcina sa obligația de a solicita instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate, această obligație aparținând administratorului societății și nu asociatului, conform art. 65 alin. (1) și art. 67 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenirea insolvenței și de insolvență. De asemenea, nu poate fi reținută în sarcina sa reaua-credință pentru nedeclararea și neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale. Prin ultima critică, recurentul-reclamant arată că Decizia nr. 45008/17.10.2016, emisă de AJFP Timiș, în Dosarul de executare nr; x, este nulă, raportat la prevederile art. 26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În acest sens, precizează faptul că organul fiscal nu a procedat, anterior emiterii deciziei de antrenare al răspunderii solidare, la audierea recurentului-reclamant, conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscala, fapt sancționat cu nulitatea conformi art. 26 alin. (3) din același act normativ.

Apărările formulate în cauză. Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 20 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 11 martie 2020.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat și va fi admis. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Controlul jurisdicțional declanșat de către recurentul-reclamant are ca obiect anularea Deciziei nr. 3420/25.09.2017 emisă de către Comisia privind soluționarea contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, anularea deciziei contestate și anularea Deciziei nr. 45008/17.10.2016, emisă de AJFP Timiș, în Dosarul de executare nr. x, privind angajarea răspunderii solidare prevăzută la art. 25 alin. (2) și (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Prima instanță a respins ca nefondată cererea dedusă judecății reținând că, organul de soluționare a contestației prealabile, a dispus în mod corect respingerea contestației formulată împotriva Deciziei nr. 45008/17.10.2016, ca tardiv depusă. Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor de recurs formulate. Prin Decizia nr. 45008/17.10.2016 emisă de AJFP Timiș, în dosarul de executare nr. x s-a dispus angajarea răspunderii solidare a recurentului-reclamant în calitate de asociat al S.C. B. S.R.L., în vederea realizării creanțelor fiscale în limita sumei de 5.572.198 RON. În cuprinsul acestei decizii se menționează că "Prin notificările nr. x/22.07.2016 și nr. y/29.08.2016 emise de AJFP Timiș, transmise domnului A., acesta a fost convocat la sediul AJFP Timiș în vederea audierii în data de 22.08.2016 ora 13:00 și în data de 23.09.2016 ora 13:00 în cadrul procedurii de angajare a răspunderii solidare prevăzută de Ordinul ANAF nr. 127/2014 și în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Notificările au fost transmise prin poștă cu confirmare de primire situație în care s-a constatat îndeplinită obligația organului fiscal de notificare la ultimul domiciliu declarat al acestuia, precum și imposibilittea obiectivă de a se lua legătura cu acesta". La dosarul de fond se află depusă "contestație împotriva Deciziei nr. 4528/18.10.2016 emisă de AJFPB Timiș, în dosarul de executare nr. x privind angajarea răspunderii solidare prevăzută la art. 25 alin. (2) și (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală" prin care s-a solicitat anularea acestei decizii și a tuturor actelor subsecvente, precum și comunicarea unui exemplar al deciziei emise. Din factura nr. x emisă la data de 08.12.2016 rezultă că recurentul-reclamant a predat contestația Oficiului Poșta nr. 1 Timișoara la data de 08.12.2016, iar aceasta a fost primită de către intimata-pârâtă AJFP Timiș la data de 12.12.2016. Din ștampila de înregistrare aplicată de AJFP Timiș rezultă că la data de 13.12.2016 a fost înregistrată sub nr. x contestația recurentului-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 4528/18.10.2016 emisă de AJFP Timiș, în dosarul de executare nr. x, privind angajarea răspunderii solidare prevăzută de art. 25 alin. (2) și (3) din Legea nr. 207/2015, privind Codul de procedură fiscală. Conform rezoluției de primire consemnată pe prima pagină a Deciziei nr. 45008/07.10.2016 rezultă că o copie a acestei decizii a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 16.12.2016. Împotriva acestei decizii (nr. 45008/07.10.2016), recurentul-reclamant a formulat contestație înregistrată la AJFP Timiș sub nr. x/03.02.2017. În cuprinsul contestației se menționează faptul că, anterior emiterii deciziei de angajare a răspunderii solidare, organul fiscal nu a procedat la audierea recurentului-reclamant, conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală potrivit cărora: "Înainte de emiterea deciziei prevăzute la alin. (1), organul fiscal efectuează audierea persoanei potrivit art.

Persoana are dreptul să își prezinte în scris punctul de vedere în termen de 5 zile lucrătoare de la data audierii". (3) Prin excepție de la prevederile art. 9 alin. (4) este nulă decizia de atragere a răspunderii solidare emisă fără audierea persoani căreia i s-a atras răspunderea. Dispozițiile art. 9 alin. (3) rămân aplicabile". Din compararea celor două contestații (cea înregistrată la data de 13.12.2016 sub nr. 58377 și cea înregistrată la data 03.02.2017 sub nr. 5221) rezultă fără putință de tăgadă că au un conținut aproape identic, singura diferență fiind numărul deciziei. În prima contestație înregistrată la sediul intimatei-pârâte la data de 13.12.2016 se menționează "Decizia nr. 4528/18.10.2016 emisă de AJFPB Timiș, în dosarul de executare nr. x privind angajarea răspunderii solidare prevăzută la art. 25 alin. (2) și (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală", iar în contestația înregistrată la AJFP Timiș la data de 03.02.2017 se menționează "Decizia nr. 45008/07.10.2016 emisă de AJFP Timiș, în dosarul de executare nr. x privind angajarea răspunderii solidare prevăzută la art. 25 alin. (2) și (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală". Potrivit dispozițiilor art. 270 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală "Contestația se va depune în termen de 45 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii". În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că deși dispozițiile sus-citate impun un termen de 45 de zile de la comunicare, legiuitorul nu a prevăzut o sancțiune în cazul în care contestația este formulată anterior comunicării, cum este cazul de față, iar intimata-pârâtă trebuia să dea curs acestei contestații. Faptul că, după comunicarea Deciziei nr. 45008/07.10.20916, realizată la data de 16.12.2016, recurentul-reclamant a constatat eroarea materială strecurată în cuprinsul primei contestații și a formulat o nouă contestație înregistrată la AJFP Timiș la data de 03.02.2017 nu poate atrage decăderea acestuia din dreptul de contestare având în vedere conținutul aproape identic al celor două contestații. Într-adevăr, din actele dosarului de fond rezultă că la data de 16.12.2016 i s-a comunicat recurentului-reclamant Decizia nr. 45008/17.10.2016, însă prima instanță în mod greșit a considerat că termenul de 45 de zile a fost depășit și a înlăturat argumentele acestuia referitoare la motivul pentru care la data de 03.02.2017 a înregistrat o nouă contestație la AJFP Timiș în care a menționat corect numărul deciziei contestate. Așa fiind, în mod greșit organul fiscal a dispus respingerea contestației ca tardiv formulată fără a avea în vedere faptul că, anterior luării la cunoștință de conținutul actului administrativ, la data de 08.12.2016 recurentul-reclamant a depus contestație fără a primi vreun răspuns. De asemenea, Înalta Curte reține că este lipsit de relevanță faptul că în cuprinsul primei contestații s-a strecurat o eroare materială în sensul că din greșeală a fost indicat al număr al deciziei de angajare a răspunderii solidare, în timp ce numărul dosarului de executare a fost trecut în mod corect, iar intimata-pârâtă avea posibilitatea identificării problemei de drept supusă contestației. Având în vedere că prin Decizia nr. 3420/25.09.2017 emisă de ANAF - DGRFP Timișoara nu s-a analizat pe fond contestația formulată împotriva Deciziei nr. 45008/17.10.2016, ci aceasta în mod greșit a fost respinsă ca tardiv formulată, Înalta Curte va obliga pârâta să procedeze la soluționarea pe fond a contestației formulate de reclamant. Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile recurentului-reclamant sunt întemeiate și vor fi admise, iar aspectele reținute de prima instanță sunt rezultatul unei greșite aplicări și interpretări a dispozițiilor legale, fiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. 7. Temeiul legal al soluției instanței de recurs. Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte, sentința atacată și rejudecând va admite acțiunea reclamantului, va anula Decizia nr. 3420/25.09.2017 emisă de ANAF - DGRFP Timișoara, va obliga pârâta să procedeze la soluționarea pe fond a contestației formulate de reclamant și va menține celelalte dispoziții ale sentinței.