ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2097/2023

Ședința publică din data de 26 aprilie 2023

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2019 la data de 29.08.2019 reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generala Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș solicitând anularea în tot a Deciziei nr. 3573/12.07.2019 privind soluționarea contestației formulată de către reclamantă, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare s-a arătatt că, la data de 10.12.2014, pârâtele au emis Decizia nr. 7538/27.02.2019 de angajare a răspunderii solidare în situația atragerii răspunderii solidare prevăzută la art. 25 alin. (2) lit. (c) și (d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, a reclamantei, ulterior, la data de 12.04.2019, reclamanta a formulat contestația nr. 12255 împotriva Deciziei nr. 7538/27.02.2019, iar pârâtele au răspuns prin emiterea Deciziei nr. 3573 12.07.2019.

Prin Decizia nr. 3573/12.07.2019 a fost respinsă contestația reclamantei.

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș s-a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2020 la data de 09.01.2020 reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu Direcția Generala Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș anularea în tot a Deciziei nr. 3573/12.07.2019 privind soluționarea contestației formulată de către reclamantă și a Deciziei nr. 7538/27.02.2019 de angajare a răspunderii solidare în situația atragerii răspunderii solidare a reclamantei, reluând în motivare aceleași argumente de fapt și de drept prezentate anterior în motivarea cererii de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. x/2019

La termenul din data de 13.02.2020, având în vedere dispozițiile art. 139 alin. (1), (2) și 3 din C. proc. civ. s-a admis excepția conexității dosarului nr. x/2020 la dosarul nr. x/2019, excepție invocată din oficiu și s-a trimis respectivul dosar completului învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2019

Prin sentința civilă nr. 51/05.03.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timișoara a respins cererile conexate formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generala Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș.

Recursul formulat de către revizuentă împotriva sentinței civile nr. 51/05.03.2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, a fost respins de către Înalta Curte de Casație și Justiție, ca nefondat.

Împotriva sentinței de mai sus, a formulat cerere de revizuire reclamanta A., înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 27.08.2021, sub număr unic de dosar x/2021, solicitând admiterea cererii de revizuire a sentinței civile nr. 51/05.03.2020 pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara, în sensul schimbării în tot a acesteia, anularea în tot a Deciziei nr. 3573/12.07.2019 prin care s-a soluționat Contestația nr. 12255/18.04.2019 împotriva Deciziei nr. 7538/27.02.2019, anularea în tot a Deciziei nr. 7538/27.02.2019 (titlu executoriu) de angajare a răspunderii solidare în situația atragerii răspunderii solidare a revizuentei A. și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea căii extraordinare de atac a revizuirii, revizuenta- reclamantă s-a prevalat de motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă "după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurarea mai presus de voința părților".

Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 587 din 4 noiembrie 2021, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, împotriva sentinței civile nr. 51/05.03.2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2019.

Pentru a se pronunața astfel, instanța a constatat că revizuenta nu a prezentat niciun înscris nou în susținerea cererii sale, ci doar a făcut trimitere la faptul că instanța de fond a respins cererea sa de efectuare a unei expertize fiscal - contabile, probă prin care recurenta dorea să dovedească că, nu poate fi făcută responsabilă pentru obligațiile fiscale suplimentare de plata în cuantum de 4.313.886 RON (3.066.642 RON debit și 3.876.761 RON accesorii), stabilite prin Decizia de impunere x/04.04.2018, motivat de faptul că nu a pus la dispoziție actele necesare efectuării acesteia.

În condițiile în care revizuenta nu a prezentat niciun înscris în susținerea căii de atac de față, Curtea de Apel Timișoara a reținut că acesta nu îndeplinește niciuna din condițiile cerute a fi îndeplinite cumulativ de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

S-a mai reținut că față de motivul invocat, nu se poate cere revizuirea unei hotărâri pe considerentul respingerii unei cereri în probațiune, astfel că, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii de față, Curtea a respins calea extraordinară de atac.

Împotriva sentinței civile nr. 587 din 4 noiembrie 2021 a Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs recurenta-revizuentă, A., care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, sub același număr de dosar.

Criticând sentința pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, recurenta-revizuentă a susținut că hotărârea pronunțată în revizuire este nelegală și netemeinică.

A arătat că, instanța de fond cât și cea de recurs au respins cererea revizuentei de efectuare a unei expertize fiscal - contabile, probă prin care recurenta dovedea că nu poate fi făcută responsabilă pentru obligațiile fiscale suplimentare de plata în cuantum de 4.313.886 RON (3.066.642 RON debit și 3,876.761 RON accesorii), stabilite prin Decizia de impunere x/04.04.2018, motivat de faptul că nu a pus la dispoziție actele necesare efectuării acesteia.

Revizuenta a precizat că nu a avut posibilitatea de a depune actele necesare efectuării expertizei fiscal- contabile, înrtucât toate documentele S.C. B. S.R.L. au fost predate cesionarilor S.C. C. S.R.L. și D. cu ocazia cesionării părților sociale și retragerii din societate atât ca asociat cât și ca administrator.

S-a mai susținut că cererea revizuentei de administrare a probei cu expertiza fiscal-contabilă putea fi admisă, în condițiile în care documentele necesare efectuării acesteia puteau fi solicitate de către expertul judiciar.

Totodată, a susținut că nu a avut posibilitatea de a se apăra eficient, prin respingerea probei cu expertiza fiscal-contabilă fiind privată de acest drept, fiindu-i astfel încălcat dreptul la un proces echitabil.

În opinia sa, recurenta-revizuentă a apreciat că instanța a soluționat cauza încălcând principiul egalității armelor care implică obligația ca fiecăreia dintre părți să i se ofere o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza - inclusiv probele - în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj față de partea adversă [Regner împotriva Republicii Cehe (MC), pct. 146; Dombo Beheer B.V. împotriva Țărilor de Jos, pct. 33].

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 408 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și în rejudecare, admiterea cererii de revizuire.

Intimatele-pârâte Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș au formula întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului:

Înalta Curte constată că, potrivit considerentelor cuprinse în hotărârea care face obiectul controlului judiciar, motivul respingerii cererii de revizuire l-a constituit neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate care impun a fi îndeplinite cumulativ de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurenta-revizuență a expus, pe larg, situația de fapt a litigiului, învederând că, atât instanța de fond cât și cea de recurs au respins cererea revizuentei de efectuare a unei expertize fiscal - contabile, probă prin care recurenta dovedea că nu poate fi făcută responsabilă pentru obligațiile fiscale suplimentare de plata în cuantum de 4.313.886 RON (3.066.642 RON debit și 3,876.761 RON accesorii), stabilite prin Decizia de impunere x/04.04.2018, motivat de faptul că nu a pus la dispoziție actele necesare efectuării acesteia.

De asemenea, recurenta-revizuentă, a mai susținut că nu a putut să se apare eficient, prin respingerea probei cu expertiza fiscal -contabilă fiind privată de acest drept, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil.

Înalta Curte constată că susținerile recurenței, pe de o parte, sunt critici care vizează netemeinicia sentinței atacate, iar pe de altă parte, nu pun în discuție legalitatea hotărârii atacate sub aspectul neîndeplinirii condițiilor de admisibilitate sus-menționate.

Este de amintit că revizuenta reclamantă s-a prevalat de motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă "după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurarea mai presus de voința părților".

Prin instituirea acestei căi de retractare a unei hotărâri definitive, legiuitorul a urmărit, în principal, revenirea asupra unor erori de fapt săvârșite involuntar de judecător ca urmare a imposibilității în care s-a aflat una dintre părți de a înfățișa înscrisuri existente la momentul judecății, cu caracter determinat asupra soluției, pentru că au fost reținute (adică, ascunse) de cealaltă parte din proces (parte potrivnică) ori din împrejurări mai presus de voința sa (care nu se confundă cu împrejurările imputabile, precum pasivitatea, neglijența, neștiința, riscul condamnării penale etc.).

În speța supusă analizei, se constată că motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sancționează hotărârea care a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Încălcarea legii presupune fie refuzul aplicării normei juridice, fie interpretarea greșită a legii.

Refuzul aplicării legii constă în transgresarea directă a textului clar și precis, ce nu presupune o interpretare specială (interpretatio cessat in claris).

Interpretarea greșită a legii presupune că textul legal incident speței este susceptibil de interpretări contrarii iar, prin hotărârea atacată, instanța a dat o interpretare neconformă sensului real al textului.

Aplicarea greșită a legii presupune incongruența normei juridice raportată la situația de fapt reținută de către instanțele de fond. În acest caz, situația de fapt a fost greșit calificată, comparativ cu exigențele normei de drept, ceea ce a condus judecătorii fondului sau apelului la a aplica o altă lege decât aceea incidentă raportului juridic dedus judecății.

Anume, Înalta Curte constată că, invocând acest motiv de recurs, revizuenta pretinde că ar fi prezentat vreun înscris nou în susținerea cererii sale făcând trimitere la faptul că instanța de fond a respins cererea sa de efectuare a unei expertize fiscal - contabile, probă prin care recurenta dorea să dovedească că, nu poate fi făcută responsabilă pentru obligațiile fiscale suplimentare de plata în cuantum de 4.313.886 RON (3.066.642 RON debit și 3.876.761 RON accesorii), stabilite prin Decizia de impunere x/04.04.2018.

În realitate, criticile dezvoltate de către recurenta-revizuentă nu vizează nelegalitatea sentinței atacate, ci constituie aspecte de netemeinicie ale acesteia, referitoare la modul în care instanța a interpretat și a valorificat probele administrate în cauză și cele reținute cu privire la situația de fapt, chestiuni care nu pot fi supuse cenzurii în recurs, față de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., care stipulează în sensul că se poate cere casarea unei hotărâri numai pentru motive de nelegalitate.

Cu atât mai puțin, susținerea recurentei în sensul că nu a avut posibilitatea de a depune actele necesare efectuării expertizei fiscal - contabile, ca temei al revizuirii când ea este fundamentată, pe lipsa de diligență în identificarea și procurarea unor mijloace de probă, indiferent de strategia de apărare adoptată, mijloace de probă necesare în susținerea apărărilor.

Or, considerentele sentinței recurate evidențiază motivele pentru care instanța a reținut, în ceea ce privește înscrisul nou că revizuenta nu a prezentat niciun înscris în susținerea căii de atac de față astfel că, acesta nu îndeplinește niciuna din condițiile cerute a fi îndeplinite cumulativ de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Tocmai aceasta a reținut Curtea de Apel Timișoara, prin sentința recurată, fără a contrazice cu nimic cele reținute de aceeași instanță, că revizuenta nu a prezentat nici un înscris nou în susținerea cererii sale, ci doar a făcut trimitere la faptul că instanța de fond a respins cererea sa de efectuare a unei expertize fiscal - contabile, probă prin care recurenta dorea să dovedească că, nu poate fi făcută responsabilă pentru obligațiile fiscale suplimentare.

Față de cele prezentate, constatând că nu sunt întemeiate motivele și criticile formulate de recurentă, hotărârea atacată fiind legală, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta A. împotriva sentinței civile nr. 587 din 4 noiembrie 2021 a Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 aprilie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.