ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1049/2021

Ședința publică din data de 23 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/27.08.2013, reclamantul A. a solicitat anularea Deciziei nr. 300/21.02.2013, emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, prin care s-a instituit răspunderea solidară a reclamantului cu debitoarea S.C. B. S.R.L. (fostă S.C. C. S.R.L.), în conformitate cu prevederile art. 27-28 Codul de procedură fiscală, pentru recuperarea creanțelor fiscale înscrise la pct. 3.1 din decizie.

De asemenea, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea caracterului executoriu al Deciziei nr. 300/21.02.2013, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 805/12.02.2014, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivare, Tribunalul Timiș a reținut că deși litigiul este de competența instanțelor de contencios, tribunalele judecă doar acele litigii care poartă asupra unor sume până la 500.000 RON, or, în speță suma dedusă judecății este mai mare de 500.000 RON motiv, pentru care instanța competentă să judece litigiul dintre părți este Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

1.2. Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. x/27.08.2013, reclamantul D. a solicitat anularea Deciziei nr. 302/21.02.2013, emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, prin care s-a instituit răspunderea sa solidară, alături de debitoarea S.C. B. S.R.L. (fostă S.C. C. S.R.L.) în conformitate cu prevederile art. 27-28 din O.G. nr. 92/2003; în baza disp. art. 15 din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării actului contestat până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Prin înscrisul atașat la dosar x/2013 dosar Tribunalul Timiș, reclamantul D. și-a modificat cererea de chemare în judecată, arătând că înțelege să se judece cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, în calitate de succesoare a Direcției Generale a Finanțelor Publice Timiș, conform H.G. nr. 520/2013 și că solicită și anularea Deciziei nr. 2743/30.08.2013, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, care i-a fost comunicată ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, prin care a fost respinsă contestația formulată de acest reclamant împotriva deciziei de atragere a răspunderii sale solidare.

Prin sentința civilă nr. 580/31.01.2014 a Tribunalului Timiș s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru aceleași motive invocate la declinarea dosarului sub nr. x/2013

1.3. Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. x/27.08.2013, reclamantul E. a solicitat anularea Deciziei nr. 301/21.02.2013, privind atragerea răspunderii solidare în conformitate cu art. 27-28 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. civ. fiscală, republicată, prin care s-a instituit răspunderea solidară a reclamantului cu debitoarea S.C. B. S.R.L. pentru recuperarea creanțelor fiscale în sumă de 2.977.274 RON.

Ulterior, reclamantul E. și-a modificat cererea de chemare în judecată, arătând că înțelege să se judece cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, în calitate de succesoare a Direcției Generale a Finanțelor Publice Timiș, conform H.G. nr. 520/2013 și că solicită și anularea Deciziei nr. 2742/30.08.2013, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, care i-a fost comunicată ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, prin care a fost respinsă contestația formulată de acest reclamant împotriva deciziei de atragere a răspunderii sale solidare.

Prin sentința civilă nr. 42/14.01.2014 a Tribunalului Timiș s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru aceleași motive invocate la declinarea dosarului sub nr. x/2013

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 5.03.2014 față de dispozițiile sentinței civile nr. 42/14.01.2014 a Tribunalului Timiș prin care a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, reclamantul E. a solicitat anularea Deciziei nr. 301/21.02.2013 privind atragerea răspunderii sale solidare, în conformitate cu prevederile art. 27-28 Codul de procedură fiscală cu debitoarea S.C. B. S.R.L. (fostă S.C. C. S.R.L.), pentru recuperarea creanțelor fiscale în sumă de 2.977.274 RON; De asemenea, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, solicită suspendarea caracterului executoriu al Deciziei nr. 301/21.02.2013, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii.

Prin încheierea de ședință din data de 11.04.2017, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc. civ., fiind necesară pentru asigurarea unei bune judecăți a cauzelor, a fost admisă excepția conexității și s-a dispus conexarea și trimiterea dosarului nr. x/2013 privindu-l pe reclamantul D., la dosarul nr. x/2013.

Cu aceeași motivare, prin încheierea de ședință din data de 13.04.2017, a fost admisă excepția conexității și s-a dispus conexarea și trimiterea dosarului nr. x/2013 privindu-l pe reclamantul E., la dosarul nr. x/2013.

Reclamantul A., prin cererea depusă la dosar nr. x/2013 la data de 5.05.2014, a arătat că înțelege să renunțe la judecarea cererii de suspendare formulată în cauză.

Reclamantul D., prin cererea depusă la dosar nr. x/2013 la data de 30.04.2014, a arătat că înțelege să renunțe la judecarea cererii de suspendare formulată în cauză.

Prin sentința civilă nr. 194 din 9 iulie 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a hotărât:

A luat act de renunțarea reclamanților A. și D. la judecarea cererilor având ca obiect suspendarea executării Deciziei nr. 300/21.02.2013, privind pe A. și a Deciziei nr. 302/21.02.2013, privind pe D., emise de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara.

A respins excepția inadmisibilității acțiunii promovate de reclamantul D..

A respins excepția inadmisibilității acțiunii promovate de reclamantul E..

A admis acțiunea formulată de reclamantul D., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, și, în consecință: a) a dispus anularea Deciziei nr. 302/21.02.2013, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, privind pe D.; b) a dispus anularea Deciziei nr. 2743/30.08.2013, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, prin care a fost respinsă contestația formulată reclamantul D. împotriva deciziei de atragere a răspunderii sale solidare.

A admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, și în consecință, a dispus anularea Deciziei nr. 300/21.02.2013, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, privind pe reclamantul A..

A respins acțiunea formulată de reclamantul E., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, având ca obiect a) anularea Deciziei nr. 301/21.02.2013 (atașată la dosar x/2013 Tribunalul Timiș, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, privind pe reclamantul E.; b) anularea Deciziei nr. 2742/30.08.2013, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, prin care a fost respinsă contestația formulată reclamantul E. împotriva deciziei de atragere a răspunderii sale solidare.

A respins cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 301/21.02.2013, formulată de reclamantul E..

A obligat pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara la plata sumei de 24.570 RON către reclamanții A., E. și D., cu titlul de cheltuieli de judecată în primă instanță.

Împotriva sentinței civile nr. 194 din 9 iulie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, în nume propriu și în reprezentarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea în tot a acțiunii reclamanților, precum și respingerea solicitării de acordare a cheltuielilor de judecată în sumă de 24.570 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta - pârâtă a reiterat argumentele prezentate în fața instanței de fond.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, la data de 27 septembrie 2018, intimații-reclamanți D. și A. au invocat excepția nulității recursului, având în vedere că prin cererea de recurs nu sunt aduse critici hotărârii recurate, ci sunt reluate aspectele învederate în fața instanței de fond. Pe fond, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de către intimații-reclamanți prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepția în discuție este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Argumentele de fapt și de drept relevante

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, examinând cererea de recurs formulată de către recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș în nume propriu și în reprezentarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara, Înalta Curte constată că acesta nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât reprezintă o redare fidelă a întâmpinării depuse la fond - dosarul Tribunalului Timiș.

De asemenea, cererea de recurs redă starea de fapt din speță, fără a fi relevate critici concrete, care să poată fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel fiind, recurenta-pârâtă nu a formulat niciun fel de critici cu privire la aspectele reținute de către prima instanță drept considerente ale sentinței recurate și nu a arătat argumentele concrete pentru care apreciază că soluția primei instanțe este greșită.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de față.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș în nume propriu și în reprezentarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 194 din 9 iulie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Constată nul recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș în nume propriu și în reprezentarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 194 din 9 iulie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2021.