ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3978/2021

Ședința publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2021, la data de 25 ianuarie 2021, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, a solicitat anularea Deciziei nr. 2798/10.06.2020 privind soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/04.02.2020 și a RIF nr. x/04.02.2020, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciul Soluționare Contestații, anularea în parte a Deciziei de impunere nr. x/04.02.2020 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad - Activitatea de Inspecție Fiscală și a raportului de inspecție fiscală nr. x/04.02.2020 aferent, în ceea ce privește: impozitul pe profit stabilit suplimentar în suma de 1.959.208 RON, aferent perioadei 01.01.2014-31.12.2018, calculat în legătură cu următoarele venituri impozabile și cheltuieli nedeductibile stabilite suplimentar de către organele de inspecție fiscală; venituri din dobânzi aferente împrumuturilor acordate către B. S.R.L. (C. SRL) în sumă de 1.243.663 RON; cheltuieli nedeductibile fiscal privind onorariile profesionale și comisioanele achitate în legătură cu achizițiile de terenuri în sumă de 947.832 RON; cheltuieli nedeductibile fiscal privind pierderea înregistrată ca urmare a fuziunii în sumă de 25.406.852 RON, cheltuieli nedeductibile fiscal privind provizioanele cu D. înregistrate în contul 6814 în sumă de 567.413 RON, cheltuieli nedeductibile fiscal înregistrate în contul 6588 în sumă de 125.967 RON, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința nr. 140 din 17 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței sale materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a constatat că reclamanta solicită anularea unor acte administrative fiscale care stabilesc o obligație fiscală în cuantum de 1.959.208 RON, cuantum ce atrage competența tribunalului, prin raportare la dispozițiile art. 10 din Legea 554/2004.

2.2. Prin sentința nr. 560/PI/2021 din 19 mai 2021 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul, în contextul invocării prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 131 din Codul de procedură fiscală, a reținut că, în raport cu obiectul litigiului, așa cum a fost precizat de reclamantă prin notele de ședință depuse la dosar, valoarea totală a obligațiilor fiscale stabilite prin actele administrativ fiscale contestate este de 28.291.727 RON, astfel că revine curții de apel competența de a soluționa cauza.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, anularea Deciziei nr. 2798/10.06.2020 privind soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/04.02.2020 și a RIF nr. x/04.02.2020, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciul Soluționare Contestații și anularea în parte a Deciziei de impunere nr. x/04.02.2020 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad - Activitatea de Inspecție Fiscală și a raportului de inspecție fiscală nr. x/04.02.2020 aferent, în ceea ce privește: impozitul pe profit stabilit suplimentar în suma de 1.959.208 RON, aferent perioadei 01.01.2014-31.12.2018.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În ceea ce privește determinarea instanței competente material să soluționeze în fond un litigiu de contencios administrativ, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, și în jurisprudența secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în mod constant și unitar, s-a reținut că dispozițiile respective prevăd două criterii distincte, după cum urmează:

- criteriul rangului autorității emitente, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ, competența materială este stabilită în favoarea curții de apel sau a tribunalului, după cum actul a fost emis de o autoritate centrală sau locală;

- criteriul valoric, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ fiscal care privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența este stabilită în funcție de criteriul valoric, fără a mai fi avut în vedere criteriul rangului autorității emitente.

Atât Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, cât și Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal au apreciat că în cauză este incident criteriul valoric, întrucât pretențiile reclamantei fac parte din categoriile enumerate de textul de lege, însă au reținut în mod diferit valoarea obiectului dedus judecății.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, obiectul cererii deduse judecății, în raport de care între cele două instanțe s-a ivit prezentul conflict negativ de competență, constă în obligarea pârâtelor la anularea Deciziei nr. 2798/10.06.2020 privind soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/04.02.2020 și a RIF nr. x/04.02.2020 și anularea în parte a Deciziei de impunere nr. x/04.02.2020 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad - Activitatea de Inspecție Fiscală și a raportului de inspecție fiscală nr. x/04.02.2020 aferent, în ceea ce privește: impozitul pe profit stabilit suplimentar în suma de 1.959.208 RON, aferent perioadei 01.01.2014-31.12.2018.

Astfel cum a reținut și Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta a precizat, prin notele de ședință depuse la dosar, că valoarea totală a obligațiilor fiscale stabilite prin actele administrative contestate este de 28.291.727 RON, iar acțiunea formulată împotriva acestor acte vizează fiecare obligație suplimentară stabilită, după cum urmează: venituri din dobânzi aferente împrumuturilor în sumă de 1.243.663 RON, cheltuieli nedeductibile fiscal privind onorariile și comisioanele achitate în legătură cu achizițiile de terenuri în sumă de 947.832 RON, cheltuieli nedeductibile fiscal privind pierderea înregistrată ca urmare a fuziunii în sumă de 25.406.852 RON, cheltuieli nedeductibile fiscal privind provizioanele cu D. în sumă de 567.413 RON și cheltuieli nedeductibile fiscal înregistrate în contul 6588 în sumă de 125.967 RON.

Deși în speță, valoarea obligațiilor fiscale stabilite prin decizia de impunere este mai mică de 3.000.000 RON, prin contestația formulată reclamanta se consideră vătămată de refuzul nejustificat al autorității fiscale de a lua în calcul pierderea fiscală de 25.406.852 RON, reprezentând cheltuieli și pierderi din operațiuni financiare, precum și a impozitului aferent, considerând-o nedeductibilă.

Prin urmare, valoarea totală a obligațiilor fiscale contestate este mai mare de 3.000.000 RON, competența materială de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. S.R.L. și pârâții A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2021.