ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1426/2021

Ședința publică din data de 9 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal reclamanta A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea Ordinului nr. 3393 din 01.09.2020 emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, cu consecință menținerii în vigoare a aplicabilității Ordinului nr. 690/10.03.2020 al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pentru intervalul de timp 01.09.2020- 10.09.2020, în sensul repunerii pe funcția de Șef Birou vamal la Biroul vamal de frontiera gradul I Moravița - Direcția Regională Vamală din cadrul Direcției Regionale a Finanțelor Publice Timișoara pentru intervalul de timp 01.09.2020-10.09.2020, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri constând în drepturile bănești la care era îndreptățită în virtutea acestei funcții conform Ordinului nr. 690 din 10.03.2020 emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Finanțelor Publice sume indexate, majorate, reactualizate cu dobânda legală calculată de la data eliberării din funcție și până la data plății efective.

2.1 Prin sentința civilă nr. 1104 din data de 11.11.2020 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2020 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș și s-a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Naționala de Administrare Fiscala prin Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală către Curtea de Apel Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a acestuia invocată de pârâtă, a constatat că este întemeiată in raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât acțiunea dedusă judecății vizează anularea unui act administrativ emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală - instituție centrală - și în consecință competența materială de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Timișoara.

2.2. Prin sentința nr. 21 din data de 21 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că indiferent de rangul autorității sau instituție publice emitente a actului contestat, în materia funcționarilor publici, competența de soluționare a litigiilor aparține tribunalului, potrivit dispozițiilor art. 536 din Codul administrativ, coroborate cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel încât, competența materială și teritorială în soluționarea prezentei cauze aparține Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, întrucât reclamanta își are domiciliul în raza teritorială a acestei instanțe.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea de anulare a Ordinului nr. 3393/1.09.2020 emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală prin care s-a dispus ca începând cu 1.09.2020 să își înceteze aplicabilitatea prevederile Ordinului 690/2020 al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin care reclamanta a fost promovată temporar, pe o perioadă de maxim 6 luni în funcția publică de conducere vacantă de șef birou vamal la Biroul Vamal de Frontieră gradul I Moravița - Direcția Regională Vamală din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara.

Din modul în care reclamanta și-a motivat în fapt și în drept pretențiile deduse judecății, rezultă că folosul practic, direct și imediat pe care îl urmărește și, implicit, obiectul principal al acțiunii, îl reprezintă obținerea drepturilor salariale calculate aferente funcției de conducere pentru intervalul de timp de 6 luni pentru care s-a emis Ordinul 690/10.03.2020.

În acest context, Înalta Curte reține că pentru determinarea instanței competente material să soluționeze prezentul litigiu, prezintă relevanță natura dreptului pretins de către reclamantă, dar și cea a raporturilor juridice dintre autoritatea pârâtă chemată în judecată și inițiatoarea acțiunii judecătorești.

Reclamanta are calitatea de funcționar public, statutul său fiind reglementat de Legea 188/1999, respectiv de H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

În materia raporturilor de serviciu ale funcționarului public, deci inclusiv in ceea ce privește prezenta acțiune, care urmărește acordarea unor drepturilor salariale, competența materială de a soluționa litigiul în primă instanță revine secțiilor de contencios administrativ ale tribunalelor competente teritorial.

Acest raționament echivalează cu interpretarea că potrivit dispozițiilor art. 536 din Codul administrativ "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."

Codul administrativ adoptat prin Ordonanța de urgență nr. 57/2019 reprezintă dreptul comun în materie de raporturi de serviciu privind funcționarii publici, ordonanță care, la rândul ei se completează cu legea nr. 554/2004 ce reprezintă dreptul comun mai larg în materie de contencios administrativ, fiind stabilită astfel o competență generală de soluționare a unei sfere largi de raporturi juridice in favoarea tribunalului, ca instanță de drept comun.

În raport de obiectul litigiului, sub aspectul competenței de soluționare, raportat și la efectele hotărârii, cauza intră sub incidența dispozițiilor art. 536 din Codul administrativ, mai sus redate, coroborate cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel încât, competența materială și teritorială în soluționarea prezentei cauze aparține Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, în a cărui rază teritorială se află domiciliul reclamantei, neavând relevanță rangul instituției angajatoare în cadrul autorităților publice.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 martie 2021.