ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4816/2019

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 26.04.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B.. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș să se dispună anularea Deciziei nr. 2583/25.06.2015 de angajare a răspunderii solidare și a Deciziei nr. 4237/17.12.2015, prin care organul fiscal a soluționat contestația, cu consecința exonerării reclamantei de răspunderea solidară pentru datoriile fiscale ale S.C. C. S.R.L., în cuantum de 3.645.456 RON.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 201 din data de 26.06.2017 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală și respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta menționată, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B.., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, ca fiind neîntemeiată.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 201 din data de 26.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B..

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 16 octombrie 2019.

Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., data la care a fost formulat recursul, Înalta Curte constată că recursul este tardiv, pentru considerentele ce urmează a fi arătate. În raport de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Potrivit art. 487 alin. (1) din Noul C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs. Dispozițiile art. 470 alin. (5) din același act normativ statuează în mod expres faptul că în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii. La calculul termenelor se au în vedere dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 din Noul C. proc. civ., potrivit cărora atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește; . În raport de aceste dispoziții rezultă că, pentru înregistrarea declarației de recurs, partea recurentă avea obligația de a respecta termenul de 15 de la comunicarea hotărârii. Având în vedere faptul că sentința instanței de fond a fost comunicată la data de 27.07.2017, rezultă fără putință de tăgadă că ultima zi în care recurentul-reclamant avea posibilitatea să înregistreze declarația de recurs a fost data de 14.08.2017. Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că, înregistrarea motivelor de recurs la data de 17.08.2017 s-a realizat cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicare. 1. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv declarat. PENTRU ACESTE MOTIVE,