ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2221/2024

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin sentința civilă nr. 2221 din 01 iulie 2022 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/252/2022, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul A, în contradictoriu cu intimatul Serviciul Fiscal Municipal Lugoj.

Prin încheierea din data de 09 mai 2023, pronunțată în dosar nr. x/252/2022/a3, Tribunalul Timiș, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea prezentei cauze.

Prin sentința civilă nr. 1515A din 22 decembrie 2023, Tribunalul Timiș – Secția I civilă a respins apelul formulat de apelantul A împotriva sentinței civile nr. 2221/2022/01.07.2022 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/252/2022, ca nefondat.

Prin decizia nr. 9 din 17 ianuarie 2024, Curtea de Apel Timișoara – Secția I civilă a admis excepția nulității recursului invocată de către instanță din oficiu și a constatat nul recursul formulat de către recurentul A împotriva încheierii de suspendare din data de 09.05.2023 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/252/2022.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 9 din 17 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs A, prin care arată că cererea acestuia, formulată la 08 iunie 2023, nu se referă la dosarul nr. x/252/2022 al Judecătoriei Lugoj, dosarul fiind al tribunalului.

Consideră că prin pronunțarea deciziei atacate, curtea de apel i-a îngrădit accesul la justiție.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16, 21, 31, 51 și 52 din Constituția României.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

În raport cu art. 483 C. proc. civ., „(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului (...).”

Potrivit art. 634 C. proc. civ., „(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii (…).”

Prevederile art. 460 C. proc. civ. stipulează: „(1) O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede același termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac (...).”

Din coroborarea textelor legale mai sus evocate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs sunt definitive și nu sunt supuse căii de atac a recursului.

În prezenta cauză, prin decizia civilă nr. 9 din 17 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția I civilă a fost constatat nul recursul formulat de către recurentul A împotriva încheierii de ședință din data de 09.05.2023, pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/252/2022.

Astfel, în speță, recurentul supune căii extraordinare de atac a recursului o decizie prin care a fost soluționată o altă cerere de recurs, hotărâre care, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, este definitivă.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale menționate, rezultă că împotriva deciziei pronunțate în soluționarea unui recurs nu mai poate fi exercitată aceeași cale de atac, respectiv cea a recursului, în condițiile în care dreptul părții de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exercițiul său.

În conformitate cu prevederile art. 129 din Constituția României și cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, controlului de legalitate în această cale de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A împotriva deciziei civile nr. 9 din 17 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara - Secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.